joi, 28 octombrie 2010

cum?!

Relatiile!???!! Cum se descurca oamenii cu ele? Nu am nici cea mai vaga idee! De multe ori îmi dau seama ca abia reusesc sa ma descurc cu mine, cu toate problemele mele... cu toate nemultumirile, cu toate framantarile, frustrarile, rautatile, intrigile, problemele, dezamagirile! Nu pot sa imi imaginez cum este ca totul sa fie inmultit cu doi... totul sa fie la intensitate dubla! Sun egoista? Poate! Sunt imatura? Sigur! Relatiile?! Cum se descurca oamenii cu ele?

joi, 21 octombrie 2010

PUNCT. Si de la capat!

Daca ma intrebi pe mine, cred ca nu este cadou mai frumos de la viata decat sa iti dea sansa unui nou inceput... sau cat mai multe sanse sa o iei de la zero. Sa ti se dea puterea sa lasi totul in urma, inclusiv oamenii la care tii, pentru a te indrepta spre necunoscut. M-am trezit intr-o dimineata singura, cu un bagaj mare si mov, in mijlocul unui oras imens in care eram mai singura decat fusesem vreodata! Nici o secunda nu am fost tentata sa ma uit macar inapoi desi ceea ce mi se arata in fata nu era chiar cum vazusem in filme. Am avut mereu noroc, pe asta am mizat si acum si, acum sunt sigura: Cineva acolo sus ma iubeste! Nebunia mea nu a reusit inca sa ma omoare dar de multe ori am stiut ca nu mai este mult pana acolo. Asa a fost si de data asta... nu am povestit celor care isi faceau griji pentru mine decat o mica parte din peripetiile si framantarile mele si, uitandu-ma in urma, de multe ori ma intreb de unde am scos atata entuziasm in a le povesti alor mei cat de bine imi e! Acum chiar imi e si stiu ca toata aventura mea numita "Bucuresti" ar fi putut sa se termine deja prost... nu a fost asa si acum pot sa povestesc despre asta zambind. Din fericire sunt cativa oameni care ma iubesc si aici... orice mic ajutor a contat: un telefon, o gluma, un hanorac mai gros intr-o zi friguroasa, niste bomboane, un CD, un apartament, o mana de ajutor la urcatul bagajelor pana la etajul 7... Multumesc! Am luat-o deja de doua ori de la capat si lasati-ma sa cred ca nu este ultima data!

P.S.: Se spune ca nimeni nu intra in viata ta fara a avea un scop! Eu plecat din Constanta dintr-un motiv despre care nu imi place sa vorbesc... cel care a avut cea mai mare contributie la plecarea mea nu stie asta! In rest, toti cei din jurul meu au contrinuit cu cate putin "incurajandu-ma" in felul lor! Cert e ca am plecat dar asta nu inseamna ca am uitat cat de frumoasa a fost viata mea acolo... cati oameni sunt care ma iubesc, cati sunt pe care ii iubesc! Niciodata nu stii unde te duce viata... Cine stie! Intr-o zi....