joi, 26 iunie 2008

tu esti roman?

Bai azi am trait un sentiment al dracu de ciudat. Pret de cateva secunde am simtit cum s-a rasculat spiritul patriotic in mine... Oooo da! Eu aia care urasc tara asta si pe majoritatea oamenilor care traiesc in ea, acei oameni cu sacose (cum ar spune Sasu), acei indivizi care se imbulzesc la portile de imbarcare din aeroporturi si care se fac remarcati in orice tara straina prin care ar merge, prin opulenta. Da ma am simtit pentru o secunda ca ... nu stiu cum sa explic! Mmmmm sa o luam alfel! Stii sentimentul ala pe care il ai la un concert bun cand toti din jurul tai traiesc aceeasi muzica, experimenteaza aceleasi sentimente? Eh! Despre asta vorbesc! Asta am simit eu astazi la ziua drapelului national. M-am simtit ciudat cand am auzit imnul, cand am vazut drapelul ala care se inalta si mai ales cand am vazut defiland garda de onoare. Zambeam si ma gandeam ca nu e atat de groaznic ca sunt roman... Chiar si daca doar pentru aceste momente! Uitandu-ma in jur am realizat ca nu eram singura care simtea asta... A fost acelasi sentiment pe care il experimentez de fiecare data cand merg la manifestari prilejuite de zile nationale, sau zile cu insemnatate istorica.

miercuri, 25 iunie 2008

ai card? si ce daca!



Din ciclul de am mai gasit pe net... sa iti crape capul! Ei bine am gasit: Cele 10 motive pentru care ar cam fi cazul sa iti bagi cardul in fund! Bai ce sa zic... eu aia care uit PIN-ul de la mana pana la gura, care ma fac de ras in magazin pentru ca nu pot sa platesc ce am pus in cos si care mi-am facut abonament la aia de la banca care restitituie plasticele capturate de bancomat... Ce pot sa zic! Aprob! bai eu am recunoscut de multe ori ca sunt pe langa tot ce inseamna tehnica ca sunt senila... si toate intamplarilele mele cu carduri nu pot decat sa confirme asta. Bine nu toti sunt ca mine... dar nu putem trece cu vederea ca orice card expira dupa vreo doi ani si trebuie schimbat, asta daca nu il pierzi, deteriorezi sau rupi intre timp. In plus, ce te faci daca mergi de exemplu la benzinarie sau la restaurant, esti ferm convins ca poti plati cu plasticul si afli, cu stupoare, dupa ce consumi ca jucaria e stricata. Nu te impacienta ca pentru asta exista telefon si prieteni sau mijloace si mai moderne de plata: iti lasi telefonul amanet sau te duci la spalat vase. In acelasi timp, cardul este cel mai sigur mod de a-ti peirde banii si de a te face antipatic la coada la supermarket... Tre sa stai sa bagi PIN-ul (de mai multe ori de obicei) si sa mai dai si cu subsemnatul.
Cica cardul mai are o "calitate" greu de trecut cu vederea: strica mancarea! Cum? Simplu! Sa ne imaginam ca esti la restaurant si primul lucru pe care il faci este sa-l intrebi pe chelner "Pot plati cu cardul?" "Bineinteles", spune el cu o fata acra, pentru ca stie clar ca nu mai are cum sa primeasca bacsis. Asa ca poti fi sigur ca chestia alba pe care ai gasit-o in supa nu e o fidea ratacita si ca mozzarella nu e intamplator mai cremoasa decat de obicei. In plus, cardul te taxeaza de fiecare data cand te uiti cati bani mai ai in cont. Ti se pare firesc? Imagineaza-ti cum ar fi ca, de fiecare data cand vrei te uiti in portofel cati bani mai ai, sa fie nevoie sa bagi o fisa de 50 de bani pentru ca altfel portofelul nu se deschide.
Cu toate astea cine mai poate trai fara el?

hai sa fim eco!


Ce esti tu dispus sa faci de dragul mediului? Ia sa vedem! Renunti la masina si mergi la munca, la plimbare si la club de jos? Nu! Te apuci de mancat sanatos? Ce vreau sa zic? Adica pe dracu Mc, pe dracu KFC, pe dracu tot ce are E-uri, adica adio tot ce e bun! Te bagi? Noooop! Poate ca esti dispus sa faci pipi pe intuneric sau sa nu mai faci dusuri lungi si sa opresti apa atunci cand te dai cu gel de dus? Faci si tu ceva eco, prietene? Strangi un gunoi de pe jos? Plantezi un copac? Militezi si tu pentru drepturile gandacilor de bucatarie, a albinelor care mor zdrobite de parbrizul masinilor? Nici asta? Zici ca nu renunti nici macar la rabla aia veche si, cu atat mai putin, la orele in care o arzi aiurea pe net? Nu faci nimic de dragul mediului! Uffff... Atunci, frate, de-mi voi sa iti spun ca este complet neinteresant si complet pe langa curent. Nu ai aflat ca e trandy si fancy sa fii eco? Traiesti degeaba! Sincer nu te vad bine, iti dai seama cum te mai duci tu in grupul tau de prieteni si le spui ca esti complet pe dinafara... Mama dar iti dai seama cum ar fi sa fii tu promototul gastii? Dai "sărci" pe "gugăl", faci un efort te documentezi si îi luminezi pe altii cum sa faca sa fie eco :). Fac e u misto, dar in realitate e chiar trist. Ba suntem niste ignoranti, vai steaua noastra... prostii Europei. Mergem dupa principiul dupa noi potopul. Lasa sa ne fie noua bine. Ce mai conteaza ca aia de vin dupa noi vor fi nevoiti sa importe apa sau ca vor trebui sa suporte temperaturi de 50 de grade. Da-i in ....! Sa se adapteze ca nici la noi nu s-au gandit aia de au trait inainte. Degeaba iti tii copilul la scoala si te chinui sa il faci destept, daca nu ai grija sa ii conservi si resursele naturale... Poate vrei sa il faci inginer cu tub de oxigen in spate! Cate semnale de alarma s-au tras si... degeaba! Ce te faci tu cu Gigel care daca nu isi ia masina care consuma cat sa imbogateasca un print arab intr-un an nu se simte destul de cool? Ce te faci tu cu Maricica, care pana nu isi tine luminile aprinse in toata casa si toata aparatura in priza inainte sa iasa in club, nu se poate face suficient de frumoasa? Ce te faci tu cu aia care le este lene sa isi tina pet-ul in masina pana ajung la destinatie si sa il arunce intr-un cos? Astia suntem! Asta-i tara in care traim! Avem ce meritam! Eu vreau sa emigrez!

marți, 24 iunie 2008

e cool sa muncesti de acasa



Cica s-a demonstrat stiintific: daca muncesti de acasa dai mai mult randament. Cred si eu ca daca muncesti in conditiile "groaznice" in care munceste baiatul din figura alaturata ca nu iti mai vine sa te opresti. Exista "n" avantaje de care su siguranta ti-ai dori sa profiti tu ala care esti condamnat sa muncesti intr-un biroul alaturi de o multime de colegi "minunati" cu cinste milioane de pretentii si apucaturi ciudate. Ala inchide aerul conditionat cand afara sunt 40 de grade ca cica il trage curentul, pe celalalt il apuca rasul zgomotos exact cant trebuie tu sa te concentrezi ca ti se apropie dead line-ul... De vis urat. In plus, cum trebuie sa fie sa poti lucra imbracat cum te simti tu mai bine, ascultand muzica preferata, cu leptopul in brate si picioarele pe sus? :D Eu stiu... dar in acelasi timp stiu cum e sa lucrezi si intr-o redactie plina de oameni dintre cei mai diferiti.

Acum sa trecem la chestii mai serioase. Se spune ca niste oameni de stiinta de la Universitatea Pennsylvania au publicat un studiu despre munca de acasa in incercarea de a afla daca aceasta are efecte pozitive sau negative atat asupra angajatilor cat si a patronilor. La studiu au luat parte 13.000 de angajati. Oamenii de stiinta au analizat, au despicat firul in patru si au tras urmatoarele concluzii:
* Nimic nu se compara cu libertatea
* Relatia cu familia va fi mai buna
* Productivitate maxima
* Daca lucrezi 1-2 zile pe saptamana de acasa, relatia cu ceilalti colegi sau cu sefii nu se deterioreaza

Cercetatorii au mai tras concluzia ca cei care muncesc si de acasa in foarte putine cazuri se gandesc sa demisioneze, semn ca sunt mai multumiti.

Acum ma inreb din nou: Cine mama dracu este atat de prost sa ii plateasca ca acesti cercetatori mirabolanti sa faca studii si sa ajunga la niste concluzii pe care oricum le stie toate lumea. Daca nu ne spuneau mintile astea luminate ca e cool sa muncesti de acasa riscam sa murim prosti.

duminică, 22 iunie 2008

cine pune cele mai stupide intrebari?

Ti-a pus lampa in ochi si a vrut sa stie daca o mai iubesti!

Iubitele si sotiile noastre au deseori obiceiul sa puna intrebari care fac ca un interogatoriu al Gestapo-ului sa para o activitate placuta, de week-end. Am facut un mic sondaj si am realizat un top 10 al intrebarilor tampite pe care ni le adreseaza femeile. Daca ai alte idei pentru acest top, nu te sfii si lasa-ne un comentariu!

10. "Ai mai iubit pe cineva asa de tare cum ma iubesti pe mine?"
Stai sa ma gandesc. Am avut un catel cand aveam vreo 10 ani si mai e si PC-ul asta nou - a, si sa nu uit PlayStation-ul - si, bineinteles, masina. Si CD-urile. A, stai ca era sa uit: cand eram mic, am avut si o colectie de soldatei...

9. "De ce conduci asa de repede, vrei sa murim amandoi?"
Nu. Mai precis, nu "amandoi".

8."Cat de mult ma iubesti?"
Iti raspund imediat, doar ca incerc sa-mi aduc aminte din liceu cum se chema unitatea aia de masura... Angstrom, parca.

7. "Cum poate sa iti placa tampenia asta de film?"
Bineinteles ca nu, cum ar putea sa-mi placa un film care nu e cu Mandy Moore, Jason Biggs, Meg Ryan sau Hugh Grant? Si la sfarsit Arnold nici nu se impaca cu seful teroristilor, ci ii zboara creierii. Ce porcarie de film! Lasa-ma totusi sa ma uit pana la capat, macar sa le pot spune si baietilor cat de prost e.

6. "Tu m-ai parasi vreodata, iubitule?"
Exista aceasta optiune si n-am stiut? Chiar ca ar fi trebuit sa citesc manualul de utilizare inainte!

5. "Ti se pare ca seman cu actrita asta?"
Oarecum. Comparativ, tu ai sanii mici iar ea ii are mari. In schimb, cand ajungem la fund, raportul de forte e invers.

4. "Crezi ca accesoriul X se potriveste cu obiectul de imbracaminte Y?"
Da. Iti vin perfect. Chiar nu e nevoie sa mai mergem la mall la shopping, fiindca astea iti vin perfect.

3. "Te uiti la filme porno?"
Doamne fereste, cum sa ma uit la asemenea orori! Habar nu am cine se uita la asa ceva, dar sigur eu si celelalte 3 miliarde de barbati de pe Pamant care au sotii sau iubite nu ne uitam niciodata. De fapt, cred ca cei care se uita la filme porno ar trebui impuscati. Ocazie cu care ar putea sa li se si confiste colectia de filme porno si sa le fie data celor care nu s-au uitat niciodata la asa ceva.

2. "Ti se pare ca m-am ingrasat?"
Depinde. Comparativ cu Herzigova: da. Comparativ cu balena albastra: nu, esti OK.

1. "La ce te gandesti?"
Hmmmm. N-as putea spune precis. La un topor insangerat... si la capsorul tau. Dar nu stiu inca care e legatura dintre el. SUnt convins insa ca daca-mi mai pui cateva intrebari, o sa imi dau seama.

Am gasit acest minunat clasament pe un site pentru barbat, bineinteles. Autorul tot un barbat care se amuza copios pe seama iubitei sau sotiei, care cu siguranta nu era prin preajma. ESte adevarat ca femeile au obiceiul sa puna intrebari tampite dar sincer nici cu barbatii nu imi este rusine. Nu cred ca am avut un iubit care sa nu ma intrebe: la ce te gandesti? Cat de mult ma iubesti? sau Crezi ca se potriveste asta cu asta (altfel spus, cum arat?). Asa ca dragii mei stiti voi vorba aia de duh cu paiul din ochiul altuia. Poate ca punem noi intrebari stupide, dar ci siguranta, avem profesori buni.... VOI!
Aaaa era sa uit. Pot sa mai adaug si eu cateva intrebari in topul stupidelor? Sigur ca pot, ca doar e blogul meu :D

1. Unde esti? La munca, la mall sau te miri pe unde... Si ce faci acolo?
2. De ce te-ai despartit de fostul tau prieten? DE prea mult bine... clar! Stii mie imi place sa imi fie rau, si cand e un pic mai bine ma sperii groaznic si fug mancand pamantul :D.... De ce dracu ma intrebi pe mine, ca oricum dau un raspuns al dracu de subiectiv
3. ti-a fost dor de mine? Dăăăăăăăă! Daca imi era sa fii sigur ca ai fi fost primul care afla asta.
Lista poate continua mult si bine :D
Astea sunt genul ala de intrebari prin care oamenii cer sa fie mintiti. La intrebarile astea nu raspunzi cu "Nu" din respect pentru cel care te intreaba si pentru ca sa nu ii distrugi fericirea. Minti si el este fericit :D

sâmbătă, 21 iunie 2008

fara sfertzi in "birou"

In dimineata asta mi-a zis pisi fff suparat ca trebuie sa scriu pe blog ca pe el nu l-au lasat in sfertzi sa intre in Office. Si ce nu fac eu pentru pisi? Dragii mei nu va duceti in pantaloni trei sferturi in Office ca nu intrati, neam. Pisi al meu era groanic de suparat ca "bodyguarzii" de la intrare nu au inteles ca el era fancy (a se citi fensi) si ca nu stiu sa aprecieze un outfit inspirat. Este drept ca bodyguarzii sunt bodyguarzi si daca ala de sus le spune sa nu lase sa intre pe nimeni in sort in club, ce spune seful este lege. Asa ca pentru ei sortul este orice pantalon mai scurt de glezna :D No offence pentru bodyguarzi dar sincer nu prea vad logica unui astfel de criteriu de selectie a cleintelei intr-un club situat intr-un cort la 50 de metri de plaja. In fine te pui cu regulile unui club privat ... clar nu! Tipic pentru romani, pana nu se gatesc ei ca la nunta nu au ce cauta in club. Se aplica si la fete regula? (bineinteles ca glumeam). La fete, cu siguranta, ca este exact invers! Cu cat esti mai dezbracata si te confunzi cu animatoarele cu atat mai bine... abia are clientul "bine imbracat" cu ce sa isi clateasca ochii. Asta e frate vrei infuzie de fitze conformeaza-te... Daca nu, nu iti face griji ca Mamaia are locuri pentru toate gusturile :)

miercuri, 18 iunie 2008

raiul prostului gust!

in fine, spre nefericirea mea ultimele zile mi le-am cam petrecut prin universitate... Am mers de mai multe ori pe zi pe acolo pentru ca sa recuperez ce am neglijat in ultimii patru ani. Ma straduiesc sa termin, sa inru si eu in randul lumii, sa ii iau diploma aia de licenta care probabil nu imi va folosi la nimic dar care o va face pe mama si mai mandra de mine... iar pe mine ma va intinerii cu 20 de ani pentru ca voi scapa de un motiv de stres in plus. Nu de asta vreau sa vorbim noi... de "carierea" mea ratata de student restantier, rusinea familiei din care face parte si sora mea sefa de promotie, cea cu doua facultati, ci de oamenii pe care ii intalnesc la facultate. Bai in locul ala sunt cei mai varianti si cei mai neinteresanti oameni, jur. Bai atatea domnite tinere, cu toata viata inainte dar care, dupa cum arata, nu aloca nici macar 5 minute pe zi imbunatatirii modului in care arata, nu am mai vazut in alta parte pe metru patrat. Atat de mult prost gust.... sunt sigura ca nici in piata nu sunt atat de mult oameni tristi din punctul de vedere al look-ului ca la universitatea aia. Nu stiu ce fac fatucile aia? Invata non stop, nu au si ele timp de un salon, de o sala, sa rasfoiasca o revista de moda... sau pur si simplu nu le intereseaza. Ceea ce nu stiu ele este ca degeaba iau licenta cu 10 si au bursa de merit in facultate, cu look-ul ala dezorganizat nu vor avea prea mare succes la un interviu. Tot timpul m-am intrebat cum naiba pot sta asa... cum pot trai stiind ca arata groaznic si ca nu fac nimic pentru a imbunatati lucrurile. Cum pot sa ia niste haine la voia intamplarii din dulap si sa le puna pe ele fara nicio logica. E valabil si pentru distinsii domni... E groaznic ma ce se intampla! Tinerii astia sunt viitorul frate si daca pentru ei latura estetica este egala cu zero... spre ce ne indreptam? Bineeee ca, in acelasi timp, universitatea este taramul extremelor. Pe langa domnitele cazute in mizerie se afla pipitzele cocotate pe tocuri de 15 in mijlocul zilei, cu fata tencuita cu 10 randuri de pudra si cu topuri fara bretele venite probabil la agatat intre doua resntante. Echilibrul nu exista frate in institutia asta, care se crede de cultura. Sunt profund dezamagita... Ce vezi la universitate nu ai ocazia sa contemplezi nici macar la circ!

marți, 17 iunie 2008

cele mai noi gadgeturi!

Din ciclul ce mai debiteaza mintea umana... ce face omul la plictiseala, sau nevoia te invata iti prezit cele mai tampite, inutile sau cum vrei sa le spui tu inventii. Este adevarat ca putem trai fericiti si fara ele, dar unele chiar pot fi utile. Pentru cine lucreaza in Ctv unul dintre cele mai noi gadgeturi:
Ceasca sub cheie (ca iar imi aduc aminte ca niciodata nu imi gasesc cana in locul in care am lasat-o sau o gasesc plina cu te miri ce nu beau eu niciodata)


Ti s-a intamplat sa iti dispara ceasca de pe birou pentru ca un coleg binevoitor ti-a imprumutat-o crezand ca si la serviciu se aplica regula „ce-i al tau e si al meu”? Acum nu trebuie sa mai treci prin procesul de recuperare a canii pentru ca nimeni nu o sa se mai atinga de ea. De ce? Pentru ca doar tu ai cheia care astupa gaura din ea!

Ceasul cu zilele



Pentru cei care nu stiu in ce zi suntem s-a inventat ceasul care, in loc de cifre, are zilele saptamanii.

Tricoul pentru turisti (asta e pentru Cata cu dedicatie, care vrea sa se faca turista)



Iti place sa calatoresti; da, dar iti e greu sa inveti chineza, finlandeza, portugheza s.a.m.d? Atunci iti va fi de ajutor tricoul pentru turisti care va fi cel mai bun ghid oriunde te vei duce. Unde mai pui ca este si mai usor de carat decat o cartulie plina de fraze pe care habar nu ai cum sa le pronunti.

Tava pentru neindemanatici (in sfarsit s-a inventat ceva si pentru cei cu doua maini stangi ca mine :D)


Acum oricine se poate angaja pe post de chelner fara sa aiba mare pregatire si fara sa rastoarne tava cu mancare pe clienti; asta datorita tavii pentru neindemanatici. Aceasta este prevazuta cu gauri speciale in care sa-ti intre degetele pentru o mai buna sustinere.

Foarfeca minune

Cu totii avem probleme atunci cand trebuie sa taiem drept. Probabil satul de aceasta problema un croitor a inventat foarfeca minune cu care nu vei mai da gres niciodata pentru ca are o banda adeziva care se lipeste de material. Tot ce trebuie acum sa faci este sa urmaresti banda.

Toasterul ideal


Chiar de curand mi s-a stricat toasterul si face figuri. Ori nu prajeste painea, ori o arde. Oricine poate sa evite situatiile de acest gen cu noul toaster de sticla. Astfel poti sa vezi in ce stadiu de prajire se afla felia de paine ca sa stii cand sa opresti aparatul. Pe cand oala care face mancare singura, cu dedicatie pentru mine :D

WC-ul pentru barbati (nu comentez ca iar suneti ca sunt rea... oricum abia ma pot abtine)


Daca te-ai saturat de gura prietenei/logodnicei/sotiei/mamei/fiicei/surorii etc. care iti reproseaza ca nu ai ridicat capacul de la WC sau ca ai uitat sa-l lasi in jos, s-a gasit o solutie si pentru tine: capacul de WC bazat pe acelasi mecanism ca si capacul de la un cos de gunoi.

cat de stresat esti?

Ai 2 secunde? Bineinteles ca ai, de ce naiba mai intreb.. daca o arzi pe blog e clar ca nu ai altceva mai bun de facut. Hai sa iti propun un test sa vezi cat de stresat esti, sa te apuce ingrizorarea, crizele de ipohontru si, maine de dimi, sa rupi usa la medic cerand-i sa iti dea ceva, vitamine orice, ca sa nu mori la 35 de ani, complet nefericit, ingropat in griji si probleme.
Esti gata? Hai sa incepem! Uita-te atent la imaginea de mai jos...



Cum e? Se cam misca? Mmmmm ce sa zic asta nu e de bine. Hai sa continuam totusi....



Si asta se misca? Doamne, Dumnezeule nu am vesti tocmai bune pentru tine. Esti stresat rau! Cica cu cat se misca mai repede imaginile alea de sus cu atat tu esti mai praf... In mod normal nu ar trebui sa se miste, sunt doar niste jpeg-uri.
Eh nu fi prea ingrijorat ca pe mine ma ia ameteala de la viteza cand ma uit la ele... si inca nu am murit :D

"Nota zece la categoria sictir"

Sunt cateva domenii in care excelez! "Nota zece la categoria sictir", asta a fost calificativul pe care l-am primit astazi. Ce sa zic ma onoreaza si pe aceasta cale tin sa le multumesc alor mei parinti, care m-au crescut cu cheia de gat, prietenilor dar mai ales celor care mi-au devenit "profesori" mai cu voie, mai fara voie, in cariera mea de "sictirita". Am ajuns sa fac performanta in mutre acre, in privit de sus si in lehamite. Se poate sa fii altfel in lumea asta in care traim, clar NU. Daca ar fi sa dam importanta la tot si sa punem suflet in toate am ajunge sa avem o medie de varsta de 40 de ani. Merita? Clar NU! M-am gandit eu mai bine: vreau sa traiesc mult, frumos si inconjurata de cine imi convine. Tot azi mi-a zis Oana ceva care m-a onorat. Vorbeam noi despre o intamplare recenta si, in context, iubita mea prietena mi-a spus ceva de genul: "Nu Sim, ca pentru asta trebuie sa fii de piatra si tu mai ai un gram de suflet!" Ce sa zic, m-am simtit ... ciudat! Prietena mea, care ma cunoaste cel mai bine mi-a spus asta... inseamna ca stie ea ceva :). Un gram este totusi ceva. Este mai mult decat nimic, nu? Chiar daca este putin spre deloc, cum ar spune pisi. Spre ce ma indrept? Nu ma intreba! Stiu doar ca oamenii evolueaza in functie de ceea ce li se intampla si daca ma uit un pic in urma si imi dau seama de modul in care am evoluat, ma cam apuca spaima... se pare ca am avut parte numai de "enormitati". Bai in urma cu un an chiar ma puteau impresiona o gramada de lucruri... In urma cu un an simteam cateodata nevoia sa plang, ma revoltam, sufeream... Iar acum? Oooo da! Cum voi fi peste un an?

vineri, 13 iunie 2008

invatati! Asa se redacteaza un CV :))






Deci fetita asta este Dumnezeul pitzipoancelor! Eu mai am o urma de speranta ca CV asta este redactat la misto si nu a fost trimis la o firma de recrutare. No comment!

CT a mai crescut cu un numar





Mai multe detalii pe http://www.cronicitomitane.blogspot.com/

hai sa fim gratiosi!

hai sa socializam fortat! Hai sa zambim si sa ne straduiom sa fin amabili! hai sa mergem la adunari mondene de dragul de a fi vazuti sa moara iubita fostului de nervi ca am pantofi mai scumpi si rochie mai trendy ca a ei! Hai sa fim cat mai altfel, sa iesim cat mai mult in evidenta ca sa ne asiguram ca ne vade chiar si plictistul ala din ultimul rand! Recunosc ca obisnuiesc sa merg si eu la altfel de adunari, mai din placere, mai din plictiseala, mai din obligatie... Intalnirile de genul asta, fie ca se numesc cocktaiuri, bufeturi, breefin, sau oricum altfel sunt trecute de multe ori in fisa postului. Ceea ce pot spune cu mana pe inima este ca in niciun alt loc nu am vazut atatia oameni falsi la un loc. Atatia oameni neinteresanti.... mereu aceeasi! Organizatorii inceraca din rasputeri sa fie amabili, sa zambeasca si sa fie gazde bune desi nu se gandesc decat la momentul in care va pleca (dracu!) si ultimul invitat, invitatii, desi au venit mai mult din obligatie, se chinuie sa para ca se simt bine... Dar ce e mai penibil decat asta? Desi se citeste pe fata ta lehamitea, sigur se va gasi cineva care sa te intrebe: Cum va simtiti? Ooooooo minunat!!!! Cum dracu sa ma simt. Ma strang pantofii astia cu tocuri de 15, rochia sta sa cada de pe mine, mi-a amortit mana de la geanta si ma dor muschii fetei de la atata zambit fortat... in rest: sunt vis... urat! In conditiile astea... la cat mai multe evenimente mondene! La cat mai multe inaugurari!

miercuri, 11 iunie 2008

fotbal pe paine... si circ!

Bai a innebunit toata lumea! Unde mergi nu se vorbeste decat despre fotbal, pe toate terasele si in toate barurile au fost amplasate ecrane gigantice pe care seara toata lumea urmareste meciurile din campionatul european. Toate bancurile au ca subiect fotbalul si fotbalistii si, mai nou, tabloidele nu publica decat sfaturi pentru femeile frustrate care vor sa isi dezlipeasca barbatii de ecranul televizorului si de sticla de bere. Toata lumea este microbista, toti se pricep la fotbal, isi dau cu parerea si fac pronisticuri. Si... eu ce vina am frate ca am picat la mijloc. Pentru mine fotbalul nu exista, pot sa moara toti pot sa castige imi e mai mult decat indiferent. Cu toatea astea ma lovesc de fotbal orice as face: cand deschid tv numai talk show-uri cu fotbalisti expirati trasi pe dreapta care sunt reactivati de televiziunile dornice de audienta vad, reclamele au toate ca subiect fotbalul, la toate promotiile se ofera o minge de fotbal sau un tricou al nationalei drept premiu si toata lumea se imbraca in galben. Mi se pare ca, in contextul asta, functioneaza mai mult decat minunat spiritul de turma. Se strang baietii la bere... si daca tot merg toti si e rost de hahaiala de ce sa nu vina si Gigel. Daca tot e trandy sa vorbesti de fotbal si sa iti sune telefonul cu "hai Romania!" de ce sa nu se conformeze si Gigel. Suntem penibili mah! Ma amuza atat de tare ce vad in jur, incat nu gasesc niciun motiv bun sa ma enervez... Numai ca de data asta chiar simt ca nu ma integrez in gloata... si tare bine e! Cum naiba a devenit toata lumea patriota nu ma intreba! Toti aia care pana ieri ar fi dat tot ce au ca sa emigreze in state acum stau cu sufletul la gura si se urca pe plasma de fiecare data cand marcheaza Mutu un gol. Oricum asta este isterie la nivel european... fotbalul i-a contaminat pe toti.

Sim, sunt mandra de tine!

Foarte rar sunt mandra de mine dar, de data asta... SUNT. Nu iti imagina ca am facut mare lucru, dar, am reusit ceva ce imi iese foarte rar: sa pun capat unei situatii care nu imi facea bine deloc. Desi totul statea in mainile mele si totul se rezolva mai simplu decat iti poti imagina, amanam momentul la nesfarsit!!! La ce bun? Nu ma intreba! La ce speram? La nimic! Si totusi... Despre ce vorbeam, despre frica oamenilor de a pune punct si de a spune: de la capat! Cica speranta moara ultima, si de aia prelungim agonia. Ne compalcemintr-o situatie. De aia nici nu ni se mai intampla nimic bun, pentru ca nu renuntam la trecut. Pentru ca nu vedem lucrurile bune din jurul nostru, sperand ca trecutul se reintoarce. Deci sa revenim: Sim, sunt mandra de tine! As minti daca as spune ca acum sunt foarte bine.... Nu sunt, dar voi fi!

marți, 10 iunie 2008

si eu vreau sa ma fac turista

Dupa ce Ile m-a convins ca "gospodareala" este o meserie de viitor, Cata a venit cu o oferta mult mai tentanta. Ea s-a intors din Italy spunand ca vrea sa se faca turista si ca nici nu cere prea mult in schimb: bani de transport, cazare, masa si niscaiva euro pentru rufe de prin mallurile marilor orase. Mai mult decat atat ea s-a oferit chiar sa experimenteze trasee turistice noi... totul de dragul calatoritului. Ce bine suna pentru mine, aia care nu a mai avut concediu din luna august a anului trecut. Cat de minunat ar fi sa fii in fiecare saptamana in alt loc din lume... alti oameni. Nu te-ai plictisi niciodata! Ce locuri minuata! Ce viata! Si eu as vrea sa ma fac turista. Cine nu ar vrea? Intr-un top al meseriilor asta ar fi cea mai numarul prima, cum ar spune stim noi cine.

ce faci in week-end?


in ce tara traim! Vreau sa emigrez...

cateodata imi este scarba ca traiesc in orasul asta, sunt dezgustata de tot ce se intampla in jur, de modul in care se trateaza oamenii intre ei, dupa o ierarhie stabilita dupa regulile junglei. Imi este greata de modul in care inteleg unii sa isi faca treaba uitand ca sunt platiti din bani publici si sfidand orice regula a bunul simt. Multi uita ca inainte de toate suntem oameni si ca un zambet nu costa nimic. Uita ca trebuie sa isi faca meseria si ca nu ii ogliga nimeni sa mearga la munca daca nu le place ceea ce fac. Toti astia din sistemul public afiseaza niste fete sictirite si au impresia ca ei sunt centrul universului. Ei stiu ca daca ai ajuns la ei nu ai unde sa te mai duci, asa ca trebuie sa te conformezi, sa stai in fata unor usi inchise pana cand au ei chef sa te intrebe ce vrei si sa le suporti ifosele cu o fata de umil. Ce fac ei, plimba cate o hartie dintr-un birou in altul si se prefac ocupati. Suntem penibili, numai la noi se poate asa ceva! In dimineata asta am fost pe punctul sa fac o criza de nervi pe holul de la cardiologie in Spitalul Judetean. O madam doctor care se crede probabil Dumnezeu pe pamant a inceput sa urle la mine si sa imi ceara insistent sa ies din incinta pe motiv ca nu are ea loc. Daca cucoana isi imagina pentru o secunda ca eu eram acolo de placere sau pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut se inseala amarnic, asa ca nu aveam de gand sa ii fac placerea de a-i permite sa o faca pe sefa cu mine. Cucoana aia a reusit sa scoata ce era mai rau in mine, asa ca reactia mea a fost pe masura. Daca nu era mama cu mine cu siguranta iesea si mai rau. Nu ma intereseaza ca era nu stiu ce sefa, sefuta sau ce dracu invartea ea pe acolo nimeni nu tipa la mine si cu atat mai putin intr-un astfel de loc. Nesimtirea medicilor nu se opreste insa aici. Unde naiba s-a mai vazut sa tii, intr-o unitate medicala, un bolnav de inima ore intregi in picioare in fata unui cabinet? Va spun eu! Numai in Romania! Medicii de la noi si-au creat impresia gresita ca sunt un fel de zei la care pacientii trebuie sa se inchine. S-au obisnuit sa le vorbeasca de sus, sa fie periati. Bai! Nu se poate asa ceva! Nu e posibil ca eu sa iti vorbesc cu dumneavoastra si tu sa imi spui rastit "tu". Asta este insa cea mai mica dovada de nesimtire. Medicii astia uita ca sunt platiti din banii pacientilor si par sa nu se mai sature de bani de parca ar trai 10 vieti. Toti sunt niste saci fara fund atunci cand vine vorba de spaga si daca ai vreo problema te cheama la cabinetele private, unde oricum se poarta execrabil cu tine, desi mai platesti odata pentru niste servicii medicale infecte. Sunt scarbita! Mesaj pentru medicii si asistentele alea scarbite: ba, daca nu va place ce faceti, apucati- va de altceva, vindeti legume, orice si lasati pe altii sa lucreze cu oamenii.

duminică, 8 iunie 2008

talentul nu are varsta

am zis de o mie de ori ca imi plac oamenii cu pasiuni si cu atat mai mult cand vorbim de niste copii de o schioapa care in loc sa se joace isi pun timpul in slujba artei. Am fost de dimineata la un festival de muzica instrumentala si pot sa spun ca mi-am implinit ziua. O multime de prichindei, imbracati frumos, frecandu-si manutele de emotie inainte sa urce pe scena pentru a evolua in fata parintilor si a profesorilor. Este surpzintator sa vezi cum gheomoacele alea de numai cativa anisori care se impiedicau cand urcau scarile stiau deja sa cate dupa un portativ. Multi dintre ei, inca la gradinita, probabil nici nu stiau sa scrie sau sa citeasca dar cunosteau, cu siguranta, toate notele muzicale.... Si catau asa de frumos :). Ma uitam la ei si zambeam. Cand am ajuns la redactie un coleg imi spune: "Daca as avea un copil din asta as fi in stare sa mor de foame numai sa ii cumpar lui pian." Ma gandeam ca are dreptate... terbuie sa fii tare mandru sa ai un copil din asta. Zic eu asta, cea care a avut de cand se stie doua maini stangi din care nu a iesit vreodata vreo opera de arta. Toata admiratia...

inca un motiv bun sa ma plang

Cica orice inceput este un motiv de bucurie!?! Eu as spune: depinde cum privesti lucrurile. Daca vezi partea plina sau partea goala a paharului. Si cum la mine ce este rau este cel mai important si eclipseaza orice chestie de bine este clar ca orice inceput este, cel putin, un motiv de lamentare. Mi-am facut prostul obicei sa ma plang. Sa spun in gura mare ce nu imi convine... sa ma victimizez, sa exagerez... Din fericire inca sunt oameni care sa ma asculte si sa ma consoleze... dar nu se stie pentru cat timp. Probabil ca atunci cand nu ma va mai baga nimeni in seama schimb tactica. Ii manipulez pe cei dragi. Stiu ca nu e frumos din partea mea, dar este atat de comod sa te plangi si oamenii din jurul tau sa se ofere sa te ajute. De exemplu daca spun: "Nu stiu sa condimentez salata!" sigur isi face cineva mila de mine si se ofere sa ma ajute. :) Ma plang ca m-am plictisit, ca sunt obosita, ca vreau o pauza, ca facultatea asta nu se mai termina odata... Ma plang ca nu am cu ce sa ma imbrac chiar daca hainele nu mai incap in dulap, ca este prea cald sau prea frig, ca imi e somn desi cand trebuia sa dorm faceam orice altceva. In fiecare dimineata cand ma trezesc cu zece alarme si durere de cap, imi jur, pe tot ce am mai scump, ca seara stau in casa si adorm de la ora 10! De cate ori am facut asta? Niciodata! Cand vine seara, oricat de obosita as fi nu pot sa stau in casa, simt ca nu pot sa respir ca trece viata pe langa mine asa ca... ies!

sâmbătă, 7 iunie 2008

mall-ul de la tara!

Una dintre cele mai nefericite experinte ale mele din ultima saptamana, si crede-ma ca am vazut multe, a fost vizita la noul mall. Oamenii de acolo nu se mai suporta si praful cat casa poporului. Bai nu am crezut pana nu am vazut! Parchez eu, cu greu ca era plin pe acolo, cobor si... stupoare: intru in praf pana la genunchi. Da-o ma naibi ajungi in mall cu incaltamintea plina de praf... daca ai sandale sau pupuci s-a terminat poti sa le spui prietenilor ca ai mers la arat. Te duci cu masina curata si pleci de acolo cu praful de 10 degete pe ea. Am jurat ca nu mai calc pe acolo never. Logic ca praful din parcare se regasea si pe pardoseala din mall, proaspat lustruita... sau ma rog spoita! Eu am fost la o saptamana de la marea deschidere si inca mai erau o multime de magazine inchise, in curs de amenajarea. Bai ma intrebam, se poate intampla ceva de genul asta in afara? Bineinteles ca nu! De ce? Pentru in afara nu ar vizita nimeni un astfel de loc. Numai la noi se poate. Noi mergem sa dam 150 de euro pe o rochie (care intre noi fie vorba in Austria, Grecia sau Italia nu costa mai mult de 50 de euro)intr-un mall la care ca sa ajungem trebuie sa inatam praful. Si cand de gandesti ca au fost o multime de oameni care au mers in mall inca de la deschidere... s-au calcat in picioare sa fie primii.. Si ce au vazut? Cu siguranta ceva mai trist decat am vazut eu la o saptamana de la marea inaugurare electorala. Ce tristi suntem si ce oras trist avem... Cateodata ma gandesc ca il meritam cu desavarsire.

joi, 5 iunie 2008

radiez :D

Bine, bine recunosc! Azi am invatat ca nicio zi, indiferent cat de prost incepe, nu merita stearsa din calendar. Nu tot ce incepe prost se termina si mai prost si nu trebuie sa fac tragedie din toate nimicurile. Asta m-a invatat azi pisi-George, care s-a chinuit saracutul o dimineata intreaga sa imi explice ca mi-am facut prostul obicei sa dramatizez totul si sa cred ca toate tampeniile mi se intampla numai mie. Nu stiu de unde mai ia rabdarea si nervii sa ma asculte... probabil ca nu le va mai avea pentru prea mult timp. Ei bine, numele meu mic este Pesimism! Puteti sa imi spuneti asa, ca nu ma supar, merit cu desavarsire. Daca de dimineata tunam si fulgeram si eram in stare sa ma cert cu toata lumea care imi iesea in cale, acum zambesc! De ce? Pentru ca astazi mi s-au intamplat o multime de chestii minunate, una dupa alta... Am primit incontinuu numai vesti bune si cea mai mare parte a problemelor mele s-au rezolvat fara ca eu sa fac nimic.... Aaaaaa, deci se poate! Atunci penru ce mama dracu ma mai agit eu, ca oricum cand ma dau de ceasul mortii nu imi iese nimic? Ei bine, ce m-a facut sa radiez... am realizat ca cineva chiar imi apreciaza munca! Frate, nu credeam asta, jur... si nu pot sa spun decat ca am ramas cu gura cascata! Si cum un lucru minunat nu vine niciodata singur... am si doau zile libere numai pentru mine. Vis! Nu plec eu in Italy, cu tradatoarele alea doua mici, dar macar stiu ca ma voi rasfata cu tot ce nu am avut timp pana acum! Ce mai, pot sa imi imaginez ca sunt in vacanta :D

miercuri, 4 iunie 2008

Are baterie si iti salveaza relatia :)


Pentru cei care tin minte finala turneului de ping-pong amatori, dar nu si aniversarea nuntii.

Ai uitat vreodata aniversarea casatorie voastre? Bineinteles ca ai uitat-o, doar nu o sa tii minte chiar orice. In schimb, scandalul care a urmat dupa aia sigur l-ai tinut minte! De acum, insa, acest lucru nu se va mai intampla pentru ca niste baieti destepti (si probabil casatoriti) au rezolvat problema, inventand "The Remember Ring", verigheta care-ti aduce aminte de ziua cand ti-ai legat destinul de aleasa inimii tale bla bla bla.

Verigheta incepe, cu 24 de ore inainte de data aniversara, sa se incalzeasca timp de 10 secunde la fiecare ora, astfel incat este imposibil sa uiti ca trebuie sa-i iei ceva frumos, ca sa treaca peste trauma ca e maritata de 20 de ani cu tine. In plus, bateria miniaturala din interiorul verighetei nici nu trebuie schimbata niciodata, deoarece transforma caldura degetului tau in electricitate, functionand o vesnicie. Costa doar 1800 RON - dar gandeste-te ca chipul sotiei tale atunci cand va vedea ca in fine ti-ai amintit data casatoriei voastre este nepretuit.

Mult prea tare. Urmeaza robotul care iti spala nevasta pe spate, ala care baga berea la rece, care maigaie catelul si schimba copilul si ala care sta de vorba cu soacra cand ea povesteste amintirile din tinerete... Asta e reteta unei casatorii reusite! asteptam sa se inventeze cate o chetie care sa ne scape de treburile "murdare"

vreau actiune!!!!

Nu ti s-a intamplat sa ai cateodata impresia ca nu se intampla nimic, ca totul este plictisitor si ca te plafonezi? Sincer!?! Pe mine ma mai apuca... Ma gandesc ca nu este nimic suficient de palpitant, ca zilele incep sa semene intre? Ca ma plafonez... Ce urmeaza dupa asta? O nebunie, clar! O perioada in care nu voi avea timp sa ma plictisesc, in care evenimentele se vor succeda cu o viteza ametitoare... atat de mare incat nu voi avea timp sa constinetizez tot ce mi se intampla! Perioada asta esti linistea dinaintea furtunii... dar care mie sincer nu imi place. Eu vreau furtuna, vreau actiune! Ma omoara vidurile astea, ma obosesc! Cine sa ma mai inteleaga... ma plang daca nu imi vad capul de treaba, ma plang si daca am, in sfarsit, o perioada in care pot sa respir.

Sclav pe plantatie… pana cand?!

Orele pe care le stai peste program iti pot asigura drumul catre inima sefului. Totusi… exista si viata dupa munca.

Atunci cand te lasi orbit de avantajele financiare si de viteza fulminanta cu care poti sa avansezi in cariera, trebuie sa tii totusi seama de sacrificiile enorme pe care trebuie sa le faci. Chiar daca acum nu iti dai seama, s-ar putea ca faptul ca prietena te-a parasit strigand "iubesti serviciul ala mai mult decat pe mine iar cainele s-a mumificat demult langa bolul de mancare gol sa fie un semn clar ca petreci prea mult timp la serviciu! Si totul pentru cativa bani in plus la salariu. Stiu ca este la moda printre angajatori sa aprecieze nu munca facuta eficient si in timp util, ci munca prestata in reluare si prelungita cu cateva ore (zile/saptamani) bune peste program dar totusi, cele mai buine decizii se iau cand esti odihnit, iar dupa o anumita ora ficatul, stomacul si inima incep sa puna de o revolta!
Daca tii la sanatatea ta ar trebui sa te asiguri ca muncesti doar cele 40 de ore sfinte pe saptamana - din care sunt, evident, excluse zilele de weekend.

Weekend-ul este sfant.Ce-i peste opt iti poate distruge viata personala, familia si chiar si sanatate, lucruri care oricum ar ajunge sa fie in defavoarea companiei. Fa asa cum ai invatat la munca si gandeste in perspectiva, constructiv si ia deciziile corecte atunci cand vine vorba de viata ta. Daca nu-ti poti termina treaba in cele 8 ore pe care trebuie sa le muncesti zilnic, atunci trebuie sa mai lucrezi serios la modul de organizare si de stabilire a prioritatilor. De exemplu: poate e cazul sa renunti la ora de stat pe YouTube si la cea de Solitaire!

Sunt buna la teorie... la practica stau mai prost!

marți, 3 iunie 2008

interesant, nu?

Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvresttiai elgenze, nu cntozeaa in ce
odrnie se alfa lirteele itnr-un cuvant, signruul lcuru ipmotarnt e ca
pirma si utlima lierta sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaa
colmpeta si tot o vei ptuea ctii fraa prboelme. Atsa e din cuzaa ca nu
ciitm feicrae lteira, ci cvanutul ca un irtneg.
Dcaa ai ptuut citi mejasul, trimitie-l mai depatre


Asta ca sa nu se mai planga cititorii de promtere ca s-au incurcat pentru ca era o singura litera gresita sau pentru ca nu era scris "ia" cu liniutza! E de-a dreptul jenibil!

Cum as putea?

Azi m-ai intrebat cu vocea aia pe care as recunoaste-o dintr-o mie: "Iepurash, tu m-ai uitat?" Am zambit si ti-am zis: "Cum as putea!" Si stim amandoi ca nu am mintit! Cum as putea uita pe cineva care a fost langa mine de atatea ori cand am avut nevoie de el? Cum as putea uita un om care mi-a fost, si imi este inca atat de drag? Cum as putea uita pe cineva care ma suna de fiecare data de ziua mea sa imi spuna primul "La multi ani!" in conditiile in care prieteni buni, care sunt zilnic langa mine, uita si luna in care imi sarbatoresc ziua. Cum as putea uita un om care zambeste incontinuu, un om care zambeste cu toata fata, din suflet? Un om care m-a certat de atatea ori, pe buna dreptate? Ti-am spus de o mie de ori ca fata aia de langa tine este foarte norocoasa ca te are si nu am exagerat cu nimic. Stii de ce? Pentru ca esti singurul barbat din lumea asta pe care l-am auzit spunand: "Nu ea este norocoasa, eu sunt norocos ca o am!" Stii ca de multe ori am zis ca nu am stiut sa apreciez oamenii cu adevarat minunati decat dupa ce i-am pierdut sau dupa ce nu au mai fost langa mine... Nu am facut un secret din asta si cu atat mai putin in fata ta, a celui pe uramrul caruia am plans de atatea mii de ori. In conditiile astea... Cum as putea?

te pun pe blog!

"Te pun pe blog!" Asta este ultima amenintare care circula in grupul nostru de loviti care nu se mai suporta si si-au facut blog! Si este amenintarea suprema! Adica asta este ultima etapa inainte de a da ignore definitiv! Bineinteles ca lucrurile stau compet diferit, dar suna amuzant nu! Ca la gradi, cand spuneam "te spun lu' doamna!" sau "Esti spus la mama!". Cica noi am depasit varsta aia... Haha nici pe departe! In realitate ii pun pe blog doar pe aia care imi spun ai naibii de dragi... si nu din razbunare :). Scriu pe blog de cei de care imi e al naibii de dor si pe care nu am cum sa ii vad, din varii motive, chiar daca stam la mai putin de 20 de km departare... Asta e viata... crunta! De multe ori ne refuza lucruri care sunt atat de usor de obtinut!

luni, 2 iunie 2008

a murit pitzipoanca!

sunt trista ba! E doliu in redactie... ne-au luat astia jucaria! De ce mai radem noi acum? Ce mai comentam? Ce ne face noua ziua de munca mai frumoasa? Au hackerit astia www.pitzipoanca.org si www.cocalari.com :(((... E clar ca cineva s-a simtit lovit in mod direct de site-ul ala sa ca au distrus minunatia... Mare pacat! pentru ca era un site care avea chiar si 300 de utilizatori in acelasi timp. Acum... tre sa ne gasim alta jucarie :)

STIRE DE ULTIMA ORA: A inviata pitzipoanca :)

duminică, 1 iunie 2008

A fost ziua copilului...

sunt zile in care imi dau seama ca am atatea dar ca de fapt nu am nimic. Imi dau seama ca nu am mai ras cu adevarat de o gramada de timp si ca am uitat sa ma bucur de ceea ce este cu adevarat important. De exemplu, azi in toata nebunia asta am uitat ca este ziua copilului. Pentru mine 1 iunie nu a insemnat decat data alegerilor locale, fraude electorale, politicieni care au mers sa voteze si exit poll/uri. Acum, la 1 noaptea mi-am adus aminte ca mama m-a sunat pe la ora 14.00 sa imi spuna "La multi ani, mami!", ca eu am aprobat-o,i-am zis "Bine, multumesc" si nici macar nu am constientizat de ce mi-a urat: "La multi ani!". Pana aici a ajuns nebunia! Pana in punctul in care ma afecteaza si ceea ce nu ar trebui... acele lucru care nu imi influenteaza direct viata si pe care nu ar trebui sa dau nici doi bani! In seara asta, dupa 16 ore de munca, stateam la semnafor si ma gandeam cat de trista sunt. De ce? Ma gandeam ca nu am mai avut concediu din august 2007... ca a trecut aprope un an in care nu am plecat din oras mai mult de 2 zile si nicio zi in care sa nu fiu conectata la munca! Mi-am dat seama cat de dor imi e sa fiu si eu turist! Cat de dor imi e sa ma gandesc si la ai mei... acei oameni pe care ii iubesc de mor dar de care nu am mai avut timp de nici nu mai stiu de cand. Mi-am dat seama ca eu ajung acasa tot timpul tarziu... si chiar daca nu ajung nu stau prea mult si ca nu am mai vb cu mama, asa cum faceam noi pe vremuri, de un secol! In fuga ii spun cate ceva, ce ma preocupa dar nu am timp sa ii ascult, pana la sfarsit, sfatul... Am intrat intr-un ritm caruia nu stiu cat ii voi mai putea face fata. Am o viata nu dezordonata... foarte dezordonata in care oboseala e stare de fapt! Trebuie sa te gandesti si la tine Sim!?! Clar! Dar cand ca pentru asta am nevoie de timp... cand?