miercuri, 29 octombrie 2008

baietii de zahar... ce sa mai zici?



Ce nu fac oamenii in goana dupa putere. Si daca pana acum se spunea ca in dragoste si in razboi orice este permis, eu as mai adauga ca, mai nou, si in politica. Matei, primarul de la "NOvodari" nu se dezminte. Dupa ce la alegerile locale a tiparit un slogan electoral pe oua, acum isi promoveaza colegul de partid, candidat la un scaun de deputat, pe pungile de zahar... cu sloganul "Un baiat de zahar". de remarcat pozitia din fotografie... silul "jmecheras de cartier... pardon NOvodari", cu sacoul aruncat la misto peste umar. E clar ca unii nu se mai fac bine...
P.S: "Preparatul se serveste cu multa frisca poporului cu foame-n glanda. Dupa succesul in alegeri, se adauga acritura si sictir."

miercuri, 15 octombrie 2008

fuga de raspundere... sport national!

bai ce ne mai place sa exageram... maxim! Ce ne place sa ne facem viata mult mai complicata decat este! Ce ne mai place sa ne victimizam! Sa ne plangem ca toate ni se intampla numai noua.... ca viata noastra a inceput si se tremina cu ceva! In realitate, toate lamentarile sunt simple exagerari... modalitati de a atrage atentia cuiva... sau a lumii intregi asupra noastra. Sunt de fapt niste frustrari mai mici sau mai mari... sunt modul nostru de a refula! Modul nostru de a spune tuturor: bai sunt si eu aici, unul dintre cei multi! Unul care uite cat munceste sau uite cat de nefericit este! Ne simtim mai bine daca spunem tuturor ce nu ne convine. Daca ne strigam in gura mare indignarea! Suntem toti niste oameni, nu suntem perfect, nici pe departe si, sincer, nici nu as vrea sa fim. Cui i-ar trebui un prieten care sa nu greseasca niciodata, care sa faca totul asa cum scrie la carte. Cine are nevoie de un partener care sa nu fie stangaci niciodata.... Oamenii prea siguri pe ei, ii sperie pe cei multi, le creaza impresii gresite, cei nesiguri, le inspira mila. Cei de mijloc, sunt cei multi. Acei oameni pe care ii vezi la tot pasul, acei oameni care se diferentiaza cu atat de putin unii de altii, si totusi sunt unici. S-a vrut odata, de mult, in comunism sa se instaureze egalitatea, si unde am ajuns? la haous! Acum fiecare este pe propriile picioare... asa se face ca in timp ce unii abia merg de-a busele, altii zboara tot mai sus. Si pana la urma cine este de vina pentru toate esecurile noastre? Sistemul, colegul ala care tot timpul se uita intr-un fel la tine, iubitul care nu te intelege ca vrei sa faci cariera si care te suna in cele mai nepotrivite momente, mama care inca te considera un copil desi ai 30 de ani, proful ala care te-a descurajat sa dai la teatru desi tu crezi chiar si acum ca erai talentat? Exista un vinovat pentru toate si niciodata acela nu esti tu... La urma urmei de ce sa ne asumam responsabilitatea, cand este atat de simplu sa aruncam vina pe altii...

vineri, 10 octombrie 2008

idei ... idee si iar idei

in fiecare zi cunosc oameni noi. Nu e minunat? Ba da! In fiecare zi, aflu noutati! Respir stiri, ma hranesc cu informatie, sunt mereu conetata la realitate. In mintea mea exista mereu o banda rosie pe care circula informatii de ultima ora! Stiu atat de multe lucruri din atat de multe domeni care nu imi vor folosi niciodata... Sau poate cine stie. Poate doar in vreo dicutie, cand ma voi felicita ca o stiu si pe asta. Si daca nu le-as sti.... Cu siguranta nu ar fi un capat de lume! Informatia, oamenii de langa tine si cei la care tii te schimba... te schimba fara sa vrei tu sau sa isi doreasca ei asta. Eu care inainte eram extrem de rezervata fata de necunoscuti, am invata sa zambesc si culmea, mai nou, imi place sa socializez. "Cica munca e sursa de sanatate... atunci sa lucreze aia bolnavi!" sau "daca razbunarea e arma prostului, in seara asta vreau sa fiu proasta!" Vorbe din popor sau din topor pe care le interpretezi dupa cum iti convine.... chestii amuzante pe care le auzim zilnic si care ne amuza. Fara ele viata, cu siguranta, nu ar fi la fel de frumoasa... si de ce sa stam suparati, daca ne putem vindeca zambind.

vineri, 3 octombrie 2008

de ce nu merge tara asta!

Pentru ca tot a venit iarna si nu imi mai pierd toate noptile prin oras, am timp sa bezmeticesc pe net. Asa se face ca citeam zilele trecute despre cea mai comuna expresie a romanilor, si acum nu punem la socoteala injuraturile care contin cuvinte cu "p", care se regasesc in vocabularul oricarui posesor de Ro pe buletin. Cica, zic unii, romanii si-au facut o obsesie din a gasi vinovati pentru faptul ca tara asta, in care traim, nu merge. Expresia poate fi folosita in absolut orice context. Urmatoarele exemple au fost culese din viata de zi cu zi: in transportul in comun - "Voi de deodorant n-ati auzit? De aia nu merge tara asta, ca nu va spalati!"; in piata - "Nu ti-e rusine sa ceri zece mii pe legatura de marar? De aia nu merge tara asta, ca sunteti toti niste hoti!"; la scoala - "Iar nu v-ati facut tema, si erau numai douazeci de probleme de analiza matematica, asa de frumoase, se puteau rezolva si grafic... De aia nu merge tara asta, ca nimeni nu face ce i se spune"; in scara blocului - "Iar nu v-ati platit intretinerea! De aia nu merge tara asta, ca nimeni nu vrea sa dea bani!"; si, in fine, in caminul conjugal - "Iar te joci pe calculator in loc sa stai cu mine si sa imi faci un pic de masaj! De aia nu merge tara asta, ca pierdeti vremea cu toate prostiile!" Cu alte cuvinte. Am mai invatat ceva azi: exista un vinovat pentru orice, si acela nu esti niciodata tu :p.

pe tine cum te cheama?

Nu sunt straine de nimeni mass-urile sau e-mail-urile pe care le primesti de la diversi indivizi, pe care ii ai in lista de mess sau in agenda desi nu ai schimbat, in toate existenta ta, mai mult de doua vorbe cu ei. Eu am mai multe persoane la care pot sa jur ca am abonament pentru ultimele glumite care circula pe net. partea cea mai buna este ca nu am platit niciodata abonamentul dar... conducta cu mass-uri continua sa fie sparta. Sunt zile productive in care casuta mea de mail primeste si cate 20 de astfel de fwr. care mai devreme sau mai tarziu ajung pe la toti posesorii de casute postale virtuale. Nu costa nimic... si in plus, nu e frumos sa tii o gluma doar pentru tine. Cum, de altfel, nu poti risca sa iti atragi vreun blestem pentru ca nu ai trimis mai departe nu stiu ce mail cu dorinte... Sa revenim insa zic, ca imi pierd ideea. Astfel, printre 50 de mesaje cu blesteme, 10 cu cazuri sociale, 100 de bancuri si 20 de comunicate de presa am primit si un mail care cuprindea actele de identitate ale unor "nefericiti" ca altfel nu le pot spune, care poarta niste nume, de mai bine nu le-ar purta. Si bineinteles ca o nenorocire nu vine niciodata singura, mai nou, pe net circula si comentarii pe acesata tema... dintre cele mai rautacioase bineinteles. Din ciclul: "Din bogata onomatica a poporului roman, parintii tai s-ar putea sa nu fi ales cel mai frumos nume!" vi-l prezint pe Armando, Monamur, Jasmina, Brat Pit sau Cotizo. Toate numele astea dovedesc ca romanii se gandesc, putin spre deloc, atunci cand isi aleg numele copiilor. Din frageda pruncie, nefericitul purtator al unui astfel de nume este condamnat la mistouri necontenite din partea copiilor cu nume banale. Plus ca, atunci cand maica-ta te alinta "Armandutu" sau "Jasminel", nu prea poti baga mana-n foc ca nu face si ea misto de tine. O alta chestie draguta: atunci cand vezi scris in scara blocului "Mama lui Vali practica cea mai veche meserie din lume" sau "Mihai, fac dragoste cu mama ta!" (ma rog, eu am crescut intr-un bloc din centru, unde copiii vorbeau frumos) poti sa te gandesti ca nu e vorba despre tine, ci despre alt Vali sau Mihai. Insa, daca scrie acelasi lucru despre mama lui Armando, nu prea exista multe dubii despre care Armando e vorba. In aceste conditii, ai prefera sa creada lumea ca parintii tai au uitat sa-ti dea un prenume si ca te cheama, ca pe messenger: Popescu_78.

Cause nothing else matters




Teribil nu! Prima data m-am gandit ca e un clip mult prea dur... dar apoi mi-am dat seama ca nu putem intelege ca viata noastra atarna de un singur fir de ata decat privind astfel de imagini, care arata realitatea asa cum este ea. Necosmetizata, fara trucaje! Poate doar asa vom deveni mai responsabili in trafic. Poate asa ne vom gandi de doua ori inainte de a fi teribilisti, de a ne juca cu vietile noastre. Toate victimele accidentelor rutiere au spus, probabil, ca lor nu li se poate intampla... ca nu vor avea tocmai ei o moarte atat de tragica. In astfel de cazuri ... Nothing else matters