poveste....

a fost odata ca niciodata o domnita frumoasa, desteapta, devreme acasa care il tot cauta ea pe ala, cum il cheama (ca sa o citez pe Ileana) - a se citi Fat Frumos. Plictisita sa dea numai peste capcauni, ce se gandeste ea? Bai! Frumoasa sunt? Da! Desteapta sunt? Clar! Ca tot ma apropii cu pasi repezi de minunata varsta de 30 de ani ce ar fi sa gasesc eu un capcaun groaznic de frumos si sa fac un copil minunat pe care sa il cresc singura. Zis si facut! Domnita noastra mult prea frumoasa-desteapta si devreme acasa se puse pe treaba. A gasit repede un capcaun groaznic de frumos, cu parinti campioni :)) si facu un copil minunat frumos ca taica-su si ca maica-sa la un loc... si trai fericita pana la adanci batraneti. Capcaunul-groaznic-de-frumos nu a stiut nicioata ca cel mai frumos copil din regat este al lui. Cel-mai-frumos-copil-din-regat a crescut frumos pentru ca maica-sa a avut grija de asta... iar domnita noastra mult-prea-frumoasa-desteapta si devreme-acasa avea, in sfarsit, un motiv bun pentru care sa traiasca frumos pana la adanci batraneti. Este o poveste pe care eu am incerat sa o transpun intr-un mod un pic mai amuzant... pentru ca la urma-urmei nu este altceva decat o poveste. Este povestea a catorva mii de femei, care din varii motive isi cresc copii singure... fiindu-le si mama si tata. Avand grija sa nu le lipseasca nimic si educandu-i exemplar. Familiile monoparentale sunt o obisnuinta in societatea in care traim. Ceea ce incerc eu inca sa aflu este daca prin a lua decizia sa cresti un copil singura dai dovada de egoism sau din contra? Daca un copil simte lipsa unui ditre parinti in conditiile in care nu l-a avut niciodara? Lipsa unui parinte isi lasa amprenta in modul in care se formeaza viitorul adult? Este mai bine ca un copil sa creasca intr-o familie in care cei doi soti sunt nefericiti si nu se inteleg decat sa creasca doar cu un parinte? Sunt o multime de intrebari care ma tot macina de cateva zile si la care incerc sa gasesc raspuns. Imi este destul de greu in conditiile in care eu am crescut intr-o familie minunata in care cei doi parinti si-au dat concursul in a ma creste cat mai bine... dar stiu ca se poate si altfel. Pe de alta partea, mama m-a lasat azi cu gura cascata cand mi-a spus ca o femeie desteapta va sti intotdeauna sa isi creasca bine copilul chiar si fara ajutorul unui barbat... Mama care pentru mine este exemplul numarul unu de urmat. Si pentru a evita orice intrebari stupide spun ca nu sunt eu cea din poveste.

toata lumea se cunoaste cu toata lumea

am zis de o mie de ori ca urasc orasul asta din tot sufletul dintr-un punct de vedere: aici toata lumea se cunoste cu toata lumea. E clar ca orasul asta este prea mic pentru mine si pentru toate cunostiintele mele. Daca iau pe cineva de pe strada strada si stau de vorba cu el cel putin 15 minute... sigur ne descoperim o cunostiinta comuna. Orice ai face sigur sa afla... mai ales daca e de rau, Si cum se afla, complet modificat ca fiecare povesteste varianta lui, cu multe floricele. Cateodata am impresia ca stam la tara... mai ramene sa ne salutam toti intre noi... de fapt asa ar fi frumos ca tot iesim in aceleasi locuri si suntem vecini de masa prin aceleasi cafenele din oras. Aaaaa si de parca asta nu ar fi suficient cum fac cunostiinta cu cineva, cu siguranta imi va spune ca "semeni cu o vecina, prietena, ruda de-a mea!" Bai fratilor dar eu chiar seman cu toata lumea? Deja cand aud replica asta ma apuca dracii... Am ajuns sa ma sune oamenii si sa imi spuna ca ma vad te miri pe unde, ca fac te miri ce asta in conditiile in care eu sunt prin casa sau prin redactie. Clar se intampla ceva!?!

pitzipoanca.org

deci: www.pitzipoanca.org si www.cocalari.com. Doua site-uri pe care mi-am pierdut mai bine de o ora... Am ras cu lacrimi! M-am oripilat! le-am aratat si altora si astfel s-a produs o adevarata isterie in redactie. Toata lumea se uita si radea. Mare atentie ca provoaca dependenta... Adica daca dai click nu renunti pana nu vezi toate cele peste 60 de pagini. Sunt poze luate de pe hi5 si myspace... Poze ale unor indivizi care traiesc printre noi. Ce ii poate determina pe oameni sa isi faca poze penibile si sa le mai si posteze pe internet nu am sa inteleg niciodata. Cert este ca daca nu ar fi si din astia... nu am avea noi de ce sa radem. Pozele ca pozele dar comentariile sunt mult prea tari...

chill

Daca pana si eu, zbuciumata zbuciumatelor, am ajuns sa spun: Stop! E clar ca orice om are nevoie si de pauza. Are nevoie si de seri din alea in care nu vrea sa auda pe nimeni, in care niciun loc din orasul asta nu mai este niciun pic interesant... Are nevoie de acele momente in care muzica inseamna altceva decat bashi si volum la maximum. Are nevoie de ore in care sa priveasca in tavan si sa se gandeasca la tot... si la nimic special. Ei bine, mai am si eu nevoie de liniste... si de fiecare data in clipele astea imi aduc aminte cat de bine este sa nu faci nimic. Cat de relaxant este sa faci exact chestiile alea peste care ai sarit zile la rand... saptamani, din lipsa de timp. Cat de bine este sa nu iti pese ca prietenii tai sunt pe undeva prin oras si se distreaza de minune... Si ce daca! Desi nu credeam ca voi spune asta... cateodata chiar sunt o companie placuta ;). Apropo de muzica de chill. Am descoperit ceva. Hai sa iti arat! Muzica asta e buna doar pentru momente de genul asta... si atat

Christian Dior, o legendă a modei şi a parfumurilor

Christian Dior este poate cel mai cunoscut nume din lumea modei. S-a născut în Normandia, Franţa, în 1905, şi a urmat cursurile unei şcoli catolice. Dior, care este recunoscut de toată lumea drept o legendă a modei şi a parfumurilor, a desenat primele sale rochii abia în 1938. În 1946 a lansat prima sa colecţie, intitulată “New Look”, unde a preferat un stil opulent, luxos, în contrast cu războiul care încă era de actualitate. Clasicul elegant şi feminin al colecţiei sale şi succesul răsunător de care s-a bucurat, a restabilit poziţia Parisului ca centrul al modei. Dior a condus practic destinele modei în anii '50. În 12 ani şi-a extins afacerea în 15 ţări, având peste 2000 de angajaţi. În 1953, Dior îl angajează pe Yves Saint- Laurent ca asistentul său personal. Acesta devine designer principal al casei Dior la moartea fondatorului, în 1957. Tradiţia modei Dior a fost continuată de mari designeri, printre care Yves Saint Laurent, Marc Bohan, Gianfranco Ferre, John Galliano şi Hedi Slimane. Numele Dior s-a asociat cu numeroase alte produse, precum parfumurile, farduri şi cosmetice diverse, bijuterii, încălţări şi accesorii din piele, haine pentru bărbaţi şi accesorii pentru casă. În prezent există peste 160 de boutiquri Dior în întreaga lume, care comercializează atât haute-couture, cât şi ready-to-wear, cosmetice sau bijuterii.

Articol publicat in ultimul numar al revistei de timp liber Cronici Tomitane

Regula numărul 1: Zâmbeşte!

De Simona Popa
Poţi să ai cele mai minunate haine, cei mai scumpi pantofi sau cele mai senzaţionale accesorii, dacă nu ştii să le porţi degeaba. Dacă o ţinută de excepţie nu este completată de atitudine, îşi pierde din valoare. Regula numărul 1: zâmbeşte.Un zâmbet este cel mai minunat accesoriu, care sigur te va pune în valoare şi de va scoate din urmbră. Zâmbetul şi ochii sunt primele lucruri pe care le observi la un om pe care îl vezi pentru prima data. De ce să nu ţii cont de acest mic detaliu, mai ales că nu te costă nimic? Un zâmbest este mai preţios decât un diamant! Zâmbeşte şi când crezi că lumea s-a sfârşit şi sigur te vei simţi mai bine. În plus, zâmbetul tău va atrage alte zâmbete. Este demonstrat că persoanele care zâmbesc mult sunt mai sociabile şi îi atrag pe cei din jur ca un magnet. Regula numărul 2: atitudine! Dă personalitate hainelor tale, imprimă-le propriul tău stil. Să îmbraci o rochie nu este suficient... trebuie să ştii să o porţi. Să o adaptezi evenimentului! Când spun asta nu mă gândesc că trebuie să adopţi o poziţie ţeapănă, să stai cu nasul pe sus sau să nu respiri de frică să nu se strice ceva. Fii tu, asta este cheia succesului unei ţinute! Poartă-te natural şi ai grijă ca cei din jur să remarce că te simţi minunat. Regula numărul 3: poartă ceea ce te reprezintă, nu ceea ce ai văzut în ultima revistă de modă. Colecţiile designerilor respectă doar nişte linii generale, dar ţinutele sunt extrem de variate tocmai pentru a-ţi da posibilitatea să alegi ce te reprezintă.

Editorial publicat in ultimul numar al revistei Cronici Tomitane

pentru Dulghe!

Sa stii ca o sa imi fie maxim dor de tine... Pe cine mai pup eu si strang in brate cand vin la redactie inca de pe scari? Cu cine ma mai pisicesc eu? Cine mai vine cu sireturi mov sau galbene? Cine ma mai face pe mine sa imi musc buzele ca sa nu izbucnesc intr-un ras isteric in timp ce sunt in direct in Redactia? Mama cat de dor o sa ne fie de tine... Si mie si lui Ram! O sa ne lipsesti maxim, dar o sa ne gandim ca iti e bine... si deci... Uffff. Nu ne uiti tu Dulghe ca altfel vin dupa tine in Olanda sau la Paris, pe unde mi te duci si iti sparg mutra aia de modelino... vezi tu pe naiba... Si nu uita de meduza colorata din borcan cand te intorci din vacanta. Acum vom avea un motiv in plus sa vedem Parisul... shopping, nebunie... mmmmm! Sper din tot sufletul sa iti fie bine... oricum daca vreodata iti vei da seama ca era mai bine la noi... sa nu eziti nicio secunda sa te intorci :)Pupi Dulghe :*

ce sa zic? Vreau si eu un barbat educat :)

Dupa indelungi cercetari, expertii au ajuns la o concluzie fff inteligenta, care imi convine si mie maxim: Cu cat femeile sunt mai educate, cu atat fac mai puţină treabă în casă iar in rîndul bărbaţilor, cu cît educaţia creşte, cu atît este mai evidentă o mai mare implicare din partea lor în gospodarie. Ce sa zic imi doresc un barbat educat :D.

Concluzia seminarului „Inegalitatea de acasă şi implicaţiile în societate”, organizat de Fondul ONU pentru Populaţie a fost aceea că femeile din România continuă să facă cea mai mare parte a treburilor domestice, statutul lor în familie fiind strans legat de statutul în societate. Prilejuit de finalizarea primului studiu „Generaţii şi gen”, seminarul a pus în discuţie felul în care împărţirea sarcinilor domestice afectează statutul femeilor şi rolul familiei în societate, informează UNFPA. „În gospodăriile româneşti, femeile continuă să facă cea mai mare parte a treburilor domestice. Deşi numărul total de ore dedicate casei îl egalează pe cel al orelor pentru activităţi remunerate, sarcinile domestice sînt considerate triviale şi responsabilitate a femeii. Doar educaţia este o resursă în echilibrarea distribuţiei sarcinilor în casă. Cu cat sunt mai educate femeile, cu atat sunt mai puţin implicate în sarcinile domestice, în timp ce, în randul bărbaţilor, cu cat educaţia creşte, cu atat este mai evidentă o mai mare implicare din partea lor în gospodarie”, potrivit sursei citate. Studiul menţionează condiţionarea acţiunilor din alte domenii, cum ar fi piaţa muncii, de practicile familiale. Astfel, inegalitatea domestică este un factor pentru inegalitatea la locul de muncă: salarii mai mici, condiţii de muncă dezavantajoase, lipsa accesului la funcţii de conducere pentru femei. La seminar au participat sociologi, psihologi, demografi şi autorităţi.

I M A G I N E A

cat de importanta este imaginea in lumea asta in care traim. Cea mai importanta, asta e clar. Am ajus sa judecam oamenii dupa modul in care arata, dupa hainele pe care le poarta, dupa pantofii care sunt sau nu de firma si in functie de parfumul pe care il folosesc. Suntem atenti la cele mai mici detalii. La materialul din care este facut portofelul, daca are praf pe pantofi si daca ceasul pe care il poarta este unul scump. Am ajuns pana intr-acolo incat facem diferenta intre hainele din colectia trecuta, care se vand la reducere, si cele care sunt ultima strigare. In toata nebunia asta cine mai pune accent pe ceea ce este un om de fapt. Ai putea sta langa un om doar pentru ce sufletul pe care il are? Grea intrebare nu? Cel mai probabil raspunsul e nu! De multe ori daca un om nu te atrage din punct de vedere fizic, aproape ca nu te mai intereseaza sa il descoperi... nu crezi ca mai are ceva interesant de oferit. Ne-am construit o noua scara de valori dupa care ne ghidam. O scara discriminatorie... Si cui ii pasa? Poate doar celor care stiu ca nu sunt apreciati la adevarata lor valoarea. Nu te-ai saturat sa ti se spuna: Frumoaso! si atat? Daca esti frumoasa aproape ca nu mai conteaza ce zici ca oricum ti se iarta orice. Ce cantareste mai mult imaginea sau inteligenta? Imaginea sau personalitatea? Imaginea sau ceea ce este tu in stare sa oferi? In peste 50% dintre cazuri cand intrebi pe cineva cu si-ar dori sa fie el/ea va incepe descrierea cu frumos/a si abia apoi va urma restul... E drept! Nu! Se mai poate schimba ceva! Nu! Si atunci.... Incotro ne indreptam? Unde vom ajunge? Pana unde...

lectie de marinimie

sunt intamplari care imi sunt povestite si ma lasa cu gura cascata. Mi se pare ireal ca sa imi spuna cineva ca o persoana despre care nu stii nimic, pe care o vezi pentru prima data in viata ta, se ofera sa fie alaturi de tine neconditionat si iti pune toate bunurile lui la dispozitie (casa, masina, etc.) fara sa ceara nimic in schimb. Ei bine, da! Se poate! In lumea asta nebuna, nebuna de tot exista si astfel de oameni. Care iti intind o mana de ajutor exact atunci cand ai mai mare nevoi si care fac asta desi nimeni nu le garanteaza ca vor obtine macar un gram de recunostiinta din partea ta. Roxi mi-a povestit in seara asta, cum un om aproape necunoscut a aparut exact in momentul in care avea mai mare nevoie de un sprijin si nu a plecat pana nu s-a asigurat ca totul este in regula. Am ramas cu gura cascata in timp ce ea imi povestea la telefon si nu puteam sa articulez mai mult decat: "Ce frumos!" "CE tare!" "Minunat!" sau "Nu pot sa cred!" Este cu adevarat o lectie de marinimie din care ar trebui sa invatam toti cate ceva... In fond ce te costa sa fii alaturi de cel care are nevoie de tine, exact cu ce poti. Nu mare lucru, nu? Si totusi de ce nu o faci? Cand te-ai oferit ultima data sa ajuti un om cu care abia daca ai schimbat doua vorbe din diverse ocazii doar pentru ca el avea nevoie de un sprijin. Nu iti mai amintesti... Nici eu! Trist nu? De aia se duce lumea asta de rapa :)

vota'm'ai

Oooooooo da! E pe bune! Iar cel care si-a pus numele pe oua... si indemnul de a fi votat nu este nimeni altul decat nemuritorulm, unicul si mereu fascinantul Matei Nicolae, candidatul PSD la Primaria Navodari. Acelasi care nu a invatat in atata amar de vreme ca se spune Navodari si nu NOvodari! Omul are o ferma avicola la Corbu asa ca... de ce nu! Ouale sunt folosite strict in scopuri electorale... a se citi pomeni! Deci nu aveti nicio sansa sa le gasiti pe rafturi desi cel mai probabil ar fi fost o atractie. De ce nu! Daca unii candidati isi fac campanie electorala cu ajutorul prezervativelor sau isi atrag electoratul promitand cine stie ce fantasgorii. Bun venit in Romania!

pana unde duce politica!

Cum sa faci sa te urasca cineva si mai tare decat te uraste deja. Simplu! Dau meditatii. Ieri. Eu la munca! Conferinta pe turism. Specialitatea mea. Incep discursurile pompoase, promisini ca doar suntem in campanie electorala si asta ne ocupa tot timpul. Eu... minunata de mine, plictisita sa aud aceleasi proiecte de o mie de ori, ce sa fac, ce sa fac! Hai sa vanez gherle, greseli si fraze cu subinteles scapate! Cum naiba sa ma abtin daca am material din belsug. Le spune primarul minunatilor hotelieri: "Stiu ca nu aveti sens giratoriile amenajate dar... acum toate echipele sunt in cartiere. Asteptati si voi inca zece zile!". Cu alte cuvinte, acum e campanie electorale, eu sunt ocupat sa le scot ochii prostilor, asteptati si voi sa fiu ales din nou primar ca sa ma ocup si de statiuea asta... oricum nu va vin cine stie ce turisti pana la 1 iunie, si in plus, nu o sa muriti! Bineeeeeeeee! trecem si peste asta dar mai urmeaza una. Spune primarele: Bai tre sa facem noi parcari in Mamaia ca daca concesionam terenurile unor firme private aia pun parcarea 2 euro si ii jupuim pe turisti. "Nu putem face asta!", zice... Bun asa. Cu alte cuvinte de ce sa ii lasam pe privati sa jupoaie turistii cand ii putem jupui noi... ca doar suntem primarie. Punem noi taxa de bariera si o taxa de parcare oleaca mai mica, macar avem un scop nobil.... aducem noi bani la bugetul local si in plus facem noi licitatie pentru firma care executa parcarea supraetajata... Cine stie cunoaste de ce! In fine! Sa reveninin la inceputul articolului. In cadrul minunatei intalniri cu operatorii din turism, primarele le-a povestit astora despre minunatele evenimente pe care le va organiza vara asta in Mamaia. Si cum povestea el mai cu spor si despre sumele pe care le va suporta din bugetul local municipiul Constanta, intreb si eu: In total cat vor costa bugetul local? Ce a urmat!?! Nu mai are rost sa comentam... Replici dragute in mijlocul conferintei, de fata cu toata lumea gen: "Sa nu va imaginati ca m-a intrebat de bani ca sa ma felicite pentru ca aduc turisti in Mamaia... Nuuuuuuu!M-a intrebat ca sa scrie maine ca eu fac evenimente pe bani grei ca sa le umflu bugetele hotelierilor!" OMG! Ce sa zic! Amuzant pana la un anumit punct! Eu chiar nu aveam de gand sa fac asta! Dar daca unii insista... Eu inteleg ca in campanie e toata lumea este in garda si ca ... dar totusi.

just be

Fara cuvinte.... doar asculta!

URBAN ART FEST

Uite un eveniment care nu merita ratat!Ceva d'n'b cu ceva rock, un pic de hip-hop, ceva funk cu ceva breakbeat!
ARIA URBANA,DA HOOD (Hades rec. // Bucuresti),PNAL (TMBase // Timisoara),TRAVKA(Bucuresti), YUFFA & HARDCORE (ALNstudio // Ct/Buc),BULLY (Tralala // Bucuresti),HAZZARD DJ'S(VRS Events//Ct)!
Underground baby,

actorii unui film prost

cateodata am impresia ca joc intr-un film prost al carui protagonista devin fara voie. Ma uit in jur si nu imi vine sa cred ce mi se intampla. Privesc distant si imi doresc sa nu fie adevarat! Ma intreb cum naiba se face de toate mi se intampla numai mie, si imi place sa cred ca nu ma mai afecteaza. Azi, intr-un moment de respiro, vorbeam cu Ram si ma gandeam cat de tare ar fi sa studiezi reactiile oamenilor de undeva de sus. De multe ori viata bate filmul, asta e clar... Si noi in tot timpul asta ce face: zambim, plangem, ne framantam... De ce daca oricum toate trec!?! De ce nu putem sa le lasam sa treaca pur si simplu de la sine? Pentru ca pur si simplu nu putem... Asta e natura umana. Cred ca daca nu ne-ar afecta toate nimicurile astea am trai mult mai mult si, cu siguranta, mult mai frumos. Poate ca asta este si secretul nemuririi... Cine stie!?! In fond daca ma uit in urma si incerc sa imi amintesc chestiile care mi-au marcat viata imi amintesc, aproape, numai lucrurile minunate care mi s-au intamplat. Nimicurile care mi-au chinuit, la un moment dat, existenta nu mai inseamna nimic si nu mai fac altceva decat, eventual, sa ma amuze. Concluzia o tragi si singur. "Traieste clipa", iti suna cunoscut?

viata de noapte!

aveam un prieten care imi spunea tot timpul: "Simono, tu esti dintr-aceea care isi merita pe deplin soarta!" Si mare dreptate avea. Ce am facut week-end-ul asta? Am ars-o bizar si acum ma resimt dupa 2 nopti in care am adormit la 5 dimineata. Am cearcane si imi e frica ca previziunea unui anumit domn care mi-a spus ca sunt tipul ala de femeie care nu se trece si ca trebuie sa ma marit dupa 30 ani, este in pericol sa nu se mai adevereasca... CEi drept daca o mai tin asa ma si vad la 25 de ani cu pungi sub ochi. Deci, mi-am propus... 3 zile sport si somn. Sa vad daca imi si iese... am postat de blog, am facut public deci trebuie sa imi iasa. De ce nu am dormit? Simplu! Viata de noapte... Dupa ce vineri am avut impresia ca traim intr-un oras pustiu si am esuat in singurul club deschis din Constanta unde am vorbit despre politica si campanie electorala toata noaptea... cei drept nici nu aveam ce sa fac mai inteligent in clubul ala cu muzica infecta, sambata am recuperat. Am facut turul cluburilor si pot spune ca am bifat o seara foarte ok... Cu ocazia asta am demontat si mitul Bamboo. Nu e nici pe departe asa cum am auzit spunandu-se despre el. Si dupa ce am fost sambata acolo nu pot spune decat... vreau sa mai merg. E total diferit de tot ce avem noi in orasul asta. Cat despre oameni... nu sunt cu nimic mai diferiti decat cei care merg in Wish sau in Crush. In fine, cert este ca dupa ce am stat 2 ore in Bamboo si am mers apoi in Wish am avut impresia ca intru in grota. Cat despre restul nu mai are rost sa vb. Cat despre celelalte locuri "minunate" din oras... Am observat ca am cateva fixuri peste care trec cu greu. Deja am o saptamana in care in fiecare seara ma postez in "insectar" (a se citi vitruna de la Amsters), beau acelasi lucru si in fiecare seara imi spun acelasi lucru: Ce oras groaznic de trist! La ora 23.00 nu mai este aproape nimeni pe strada. Oamenii nu ies decat sambata, cand se calca in piciaore in aceleasi locuri... Si stii ce e cel mai trist. Ca nu prevad sa se schimbe ceva prea curand. Cand va ajunge si Constanta ca Bucurestiul. Cand vom avea si noi un club in care sa putem iesi si marti si miercuri si joi? A da! La vara! Asa cum spunea si Ram: Cum naiba sa fii deprimat vara? Imposibil!

Feel the electricity

No comment! Feel the electricity ;)

si totusi viata e frumoasa!

Stii ce am invatat in seara asta? Ca nu tot ce incepe prost se termina si mai prost si ca viata se traieste frumos atunci cand totul se petrecere cu o viteza mai mare decat o poate percepe mintea umana. Tot in seara asta am ajuns la concluzica ca "Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample", nu este doar o replica geniala dintr-un film prost si ca se aplica cu succes si in viata de zi cu zi. Dupa ce am schimbat 15 mii de stari de sprit... de la revolta, la extaz am terminat seara cu zambetul pana la urechi, spunandu-mi: Bai, viata asta chiar e frumoasa, proasta sunt eu ca nu vad asta in fiecare moment. Stii ce am mai invatat? Ca prieteni sunt aia care te suna exact in momentul in care ai mai mare nevoie de ei si iti spun exact ceea ce vrei sa auzi si nu pentru ca asa trebuie ci pentru ca asa simt... In concluzie dupa ce as fi putut jura ca astazi e marti 13 si nu joi 15, am vazut "lumina soarelui" abia dupa ora 22. Pana atunci am fost mult prea ocupata sa fiu revoltata de un lucru pe care oricum nu am cum sa il schimb si sa imi plang de mila gandindu-ma ca numai mie mi se intampla toate nenorocirile. Ei bine nu... mi s-a demostrat ca si "bogatii" plang ... cateodata.

i need you boo, I gotta see you boo

Oh da! Ma declar fan... Cat am cautat minunata de melodie ca sa constat cu stupoare ca este pe un MP3 care zace de vreo 2 saptamani in masina :). Aveam numarul 113 si niciodata nu am ajuns pana acolo... Imi trebuia un drum mai lung clar. Intre timp am aflat si cum se numeste, si cine o canta... asa ca va recomand si voua noua mea obsesie ;)... Enjoy!

my world!

seara devoratorilor de moda! inca un circ la care a trebuit sa zambesc frumos, sa socializez si sa salut pe toata lumea. Inca o seara din aia in care m-am urcat frumos pe tocuri... m-am parfumat si am plecat sa cuceresc lumea. Care lume? Acea lume falsa in mijlocul careia m-am obisnuit sa traiesc. Am avut momente, intre doua runde de socializare, in care ma uitam in jur distant si realizam ca toate fatucile alea care se chinuiau sa iti tina buzele intr-un mod cat mai senzual pentru a-i impresiona pe domnii care venisera pentru ca asa da bine la CV, sa apari unde vine toata "lumea buna", sunt exact asa cum nu mi-as dori sa fiu niciodata. Am facut si eu asta... dar ma gandesc ca este o varsta pentru tot. La 16 ani era un mod de a castiga un ban... acum pot sa fac asta intr-un mod mult mai inteligent. De ce vin oamenii la astfel de manifestari? Barbatii pentru ca sa vada manechinele cum defileaza in lenjerie intima... ma uitam si le studiam reactiile... OMG!!! iar femeile pentru ca sa le gaseasca defecte fatucilor de pe podium. Cine mai era interesat de haine... Eu! In afara de mine? probabil ca inca 2,3 persoane din sala. Evenimente mondene in care importanta unei persoane se masoara in functia de distanta la care este situata masa la care sta, de podium... Acele evenimente in care nimeni nu are alta preocupare decat sa il studieze pe cel de langa el... Acel gen de evenimente la care te duci binedispus si te intorci plin de energii negative. Am plecat de acolo si am simtit nevoia sa ma refugiez intr-un loc in care ma simt in largul meu... Am simtit nevoia sa ma deconectez sa vorbesc cu cineva cu un ceai in fata... Dupa infuzia asta de fite... am intrat din nou in acea stare in care nu ma intereseaza, in care nu imi doresc nimic, in care las totul sa se intample... Existenta mea este ciclica... sunt niste etape care se repeta la diferite perioade de timp. Si din trecut stiu ca perioada asta de nepasare este cea mai benefica pentru psihicul meu... este perioada in care mi se intampla o multime de lucruri, desi eu nu imi doresc nimic.

jumatatea care isi cauta jumatatea...

Am citit, in urma cu mai multi ani ca, de mult, foarte de mult, pe pamant erau niste sfere care au fost taite in jumatate si aruncate pe pamant... de atunci fiecare isi cauta jumatatea. Bineinteles ca nu este decat o legenda! Dar ca orice legenda poate ca are si un sambure de adevarat. Sunt oameni care se compliteaza, care se potrivesc si oameni care nu isi gasesc niciodata jumatatea. De aia ma uit in jur si vad o multime de perechi nefericite. Azi am asistat la o scena teribila... Sincer nu inteleg de ce se plafoneaza oamenii, de ce continua sa traga de o relatie care e clar ca nu are niciun viitor. Nu inteleg de ce sa nu pui punct si sa il lasi pe celalalt sa isi gaseasca fericirea! E egoism, e vorba de teama de a fi singur... habar nu am ce e in capul lor! Cert este ca daca ma gandesc la majoritatea cuplurilor pe care le cunosc sincer ma apuca tristetea. Daca e adevarata legenda aia si fiecare om are pe lumea asta o jumatatea, ce se intampla cand cineva alege gresit? Distruge fericirea a inca cel putin trei persoane.... si cum este foarte putin posibil ca celelalte doua jumatati sa se gaseasca ... e clar ca un om, care isi alege gresit partenerul, genereaza un lung sir de cupluri nefericite! Ca un bulgare de zapada. Revenind la ce vad in jur... sincer ma felicit!

amintiri....

nu-ti dai seama cat de mult iti lipseste ceva sau cineva decat dupa ce il piezi... Daca este acolo, langa tine ai impresia ca ti se cuvine de drept si ca e al tau de cand lumea. Am spus de o mie de ori ca nu pot sa traiesc fara vreo tampenie, fara un parfum, fara o rochie... dar niciodata nu am crezut asta! O spuneam asa... si inca o mai spun, dar sincer nu o cred nici 2 la suta! De multe ori imi dau seama ca sunt al naibii de egoista, ca ma gandesc numai la mine ... si ce fac? Nimic! Imi calc pe inima si zambesc de frica sa nu imi sifonez imaginea! Imi spun de o mie de ori in minte ca nu imi pasa... si nu imi ramane decat sa sper ca voi ajunge sa si cred asta! Stiu sa ma prefac foarte bine, poate ca mi-am gresit cariera... probabil ca as fi fost o actrita de Oscar. Renunt mult prea usor la oameni la care tin... ii las sa plece, si ma prefac ca nu imi pasa. Am facut asta de o mie e ori... si am mai comis-o inca odata! De fiecare data imi spun ca doar prostii nu lupta pentru a fi fericiti... Eh, si ce daca sunt proasta din punctul asta de vedere! Imi ridic fruntea, respir adanc si imi spun: Pot sa merg inainte, nu a inceput si nici nu s-a terminat lumea cu asta! O zi doua, trei... o luna sunt ok, dar la un moment dat, cand zic eu ca sunt mai fericita ca oricand ceva imi readuce in minte lucruri pe care le credeam uitate! In seara asta... ploua torential si eu ma grabeam spre masina... m-am urcat si am ramas nemiscata, cu geanta, cu tortul pentru mama, cu florile si cu pungile de cumparaturi in brate... Am stat asa si priveam fix! De ce? Pentru ca am simtit mirosul ala de haine imbibate cu apa de ploaie... si instantaneu mi-a venit in minte o imagine. Abia in seara asta am inteles de ce imi place mie atat de mult sa conduc prin ploaie. Am avut grija sa reprim amintirea aia... si jur ca pana azi puteam sa jur ca uitasem! Ei bine nu! De atunci, cu toata durerea mea de masea, de gat si de ureche, am rememorat toata acea perioada care a culminat cu episodul cu ploaia... Nu se vor mai intoarce niciodata clipele alea... clar, dar eu am impresia ca le-am trait ieri!

ce nu inteleg... ma sperie!

aseara vorbeam cu o prietena, la un suc, intr-o stare din aia de relaxare maxima, despre un subiect care, sincer, nu m-a preocupat niciodata! Intotdeauna am zis ca este mult mai bine sa traiesc in prezent si sa las viitorul sa ma surprinda... insa aseara mi-am dat seama si de ce nu mi-ar placea sa vina cineva cu un glob de cristal si sa imi spuna ce se va intampla maine, poimaine sau peste 15 ani... De frica! Da frate! Ce dracu as face eu daca ar veni unul si mi-ar spune: "Maine ti se intampla ceva groaznic!"... M-as gandi numai la asta si nu as fi in stare sa traiesc frumos timpul care mi-a mai ramas pana atunci... NU imi e frica de viitor... dar imi e frica de tot ce inseamna stiinta oculta! Imi e frica de chestiile astea care tin de paranormal... de lucrurile pe care nu le voi putea intelege niciodata. Imi e frica de vise.... de aia incerc sa mi le scot din minte cat de repede pot! E drept ca nu reusesc sa fac asta intotdeauna... ma obsedeaza si acum un vis pe care l-am avut la 16 ani! E ciudat, pentru ca un lucru atat de neinsemnat a reusit sa imi marcheze existenta. Tu crezi in vieti trecut... vietii viitoare, sau crezi ca existenta noastra se limiteaza la lumea asta? A incercat cineva sa ma convinga ca noi, muritorii de rand, trecem dintr-o viata in alta cu o incarcatura energetica care influenteza ceea ce ni se intampla. "Asa se explica de ce unii oameni au noroc si obtin foarte usor beneficii pe care altii nu sunt capabili sa le obtina niciodata", mi-a explicat... Cu alte cuvinte ceea ce facem in viata asta, vom platit in urmatoarea! Fiecare lucru rau... lasa urme! Poate de aici si credinta aia ca nimic nu ramene nepedepsit! In fine, toate chestiile astea sunt discutabile! dar ce zici de destin? Sunt lucruri care ne sunt "scrise" si pe care nu le putem schimba orice am face, noi nu suntem decat niste marionete care jucam dupa un scenariu scris in cel mai mic detaliu inca dinainte de a ne naste sau fiecare isi face destinul cu mana lui? Greu de spus, nu?

de la cercetatorii britanici citire

din ciclul studiilor realizate de cercetatorii britanici, care isi iau o multime de bani pentru a face publice niste concluzii cel putin dubioase, ... am mai auzit unul astazi la radio. Sincer m-a amuzat copios pentru ca demonteaza toate miturile care circula pe seama femeilor profitoare care se casatoresc cu barbati batrani, burtusi si cu bani. Studioul, realizat cel mai probabil pe bani grei si dupa o munca asidua de cercetare, releva faptul ca doar 11 la suta dintre femei se casatoresc din interes spre deosebire de masculii, care si-au cam facut un obicei din asta. Foarte tare nu! Deci cine se prostitueaza pana la urma? Iti imaginezi ca studiul asta nu a putut sa treaca neobservat si sa nu imi incante urechea... Este drept ca nu inseamna ca interesul este intotdeauna material dar... oricum tot interes se numeste. Acum inteleg si eu ce mi-a zis, in urma cu ceva timp, un prieten foarte bun si pe care, la momentul respectiv, l-am considerat nebun: "In viata fiecarui barbat exista o femeie pe care o iubeste, si o alta cu care se casatoreste!" Ohhh da! Bravo mai! Studiul vine dupa o serie de alte astfel de concluzii facute publice de minunatii cercetatori britanici care mai spun, printre altele, ca barbatilor le plac blondele dar se casatoresc cu brunete si ca barbatii nu pot trai langa femei cu corp perfect... saracutii probabil ca se simt inhibati.

Noi... inseamna doi

Noi nu inseamna mai multi... inseamna doi! Melodie de facut karaoke cu Ram, in masina... Enjoy!

meseria de gospodina

Vreau sa ma fac gopodina! Recunosc ca ideea nu imi apartine, mi-a fost inspirata de o prietena, nu spun cine, care m-a sunat intr-o seara si mi-a spus: "Sim, m-am saturat, nu imi mai trebuie nicio televiziune din tara asta, vreau sa ma fac gospodina!" Atunci am ras... de altfel este o idee "minunata"! De ce naiba sa nu fim si noi gospodine, macar asa de fun , sa vedem cum e! Oricum imi imaginez ca nici asta nu este prea simplu. Ca sa fii gospodina trebuie sa faci fata unor atributii deloc simple: trebuie sa calci, sa speli, sa faci mancare, sa cresti copii... nu neaparat in ordinea asta, dar in fine! Cert e ca nu e simplu! Cu toatea astea, o multime de femei imbratiseaza cu succes cariera de gospodina! Cat despre mine!?! Inainte sa ajung gospodina voi avea grija sa ma sinucid. Asta ca sa nu distrig viata vreunui nefericit care m-ar lua de sotie. Asta inainte sa ajung sa imi pun bigudiuri si sa port sort. Inainte sa invat sa fac poale in brau si sa imi miroase parul a ciorba! OMG! Nici nu pot sa ma imaginez, dedicandu-mi intreaga existenta unui barbat, caruia sa ii gatesc cinspe feluri de mancare, si crescand copii. Cred ca nu ar putea sa ma pedepseasca cineva mai rau de atat! Asta ar fi sfarsitul clar! Desi din putina mea experineta de viata am realizat ca sunt barbati care isi doresc asta... femeie de casa! Ce sa le zic, sa o stapaneasca sanatoasa (ca sa nu spun sa se spele cu ea pe cap) si unora chiar le doresc sa aiba parte de o astfel de sotie... asa sub forma de blestem! :))Si, pisi, stai linistit ca nu ma refer la tine :p

nu e funny!

mama ce s-au mai distrat colegii mei cu poza asta... pana cand am spus: Aaaaa, pai ce-i asa amuzat ca si eu fac la fel! Reactiile ti le imaginezi si singur\a.

chestii inutile!

bai mi-am dat seama cate chestii inutile ma inconjoara, ma sufoca, imi complica existenata. Cate lucruri de care nu am avut, nu am si probabil nu voi avea niciodata nevoie... si totusi sunt acolo, puse bine si mereu la indemana... mai bine zis mereu gata sa ma incurce! Daca zic de lucruri inutile nu pot sa ma gandesc la camera mea si la ce se gaseste in ea. Mai mult de jumatate din chestiile de acolo nu imi folosesc, dar nu sunt inca pregatita sa le arunc. Incepand de la sutele de haine, pe care nu as putea sa le imbrac in toate combinatiile nici daca as mai avea inca trei vieti (chiar daca arunc din ele in fiecare saptamana, continuand cu cosmeticele, care expira pentru ca sunt prea multe de acelasi fel si terminand cu zecile de suveniruri, hartii, carti de vizita, agende, cursuri, etc. daca ma uit in jur ma apuca groaza! Imi iau aerul, linistea si lumina... si de ce nu le arunc naibii! Nu stiu! Ma gandesc ca poate imi vor mai folosi vereodata. Ce-i drept nu putine au fost cazurile in care am aruncat cate ceva si apoi, al un moment dat, mi-am dat seama ca am nevoie de el... Da! Revenind la chestiile inutile! Sutele de numere din agenda de la telefon. OMG! Am o gramada care nu imi mai folosesc, care nu stiu ale cui sunt si pe care cu siguranta nu le voi mai forma niciodata... Cu toate astea nu imi gasesc o ora in care sa le dausortez si sa le delete... si apoi, daca cumva imi mai trebuie vreunul. Prost sistem de gandire, tampita logica. De aia nu ma pot eu descotorosi nici de persoanele pe care nu le prea agreez. Ma straduiesc sa fiu dragutza cu ele, desi nu imi este la indemana sa fac asta. Cate cunostiinte inutile am... sa nu mai vb despre asta! Cert este ca trebuie sa imi programez o zi de curatenie generala, cat mai curand1

Da, zambesc! ;)

Simono nu te mai plange atat! Asta mi-a spus astazi un prieten si nu m-a lasat in pace pana nu i-au jurat, pe toti sfintii, ca nu mai vad doar jumatatea goala a paharului si ca invat si eu sa zambesc, ca nu ma mai consum pentru orisicare si ca nu mai las orice nimic sa imi strice ziua. "Ce-ti lipseste, Simono", mi-a mai spus si ... m-a incuiat pentru ca nu am stiut ce sa ii raspund. In afara de o vila cu piscina si un Ferrari, alaturi de altfel alte cateva biete nimicuri .... nimic. "Ce te-ar face fericita, Simono?" Pentru cinci minute multe lucruri, dar pentru prea mult timp.... Nimic! Ufff! Toate intrebarile astea au fost ca un dus rece... mi-am dat seama ca niciodata nu m-am gandit prea profind atunci cand am spus: "Sunt nervoasa!", "Sunt suparata!" sau "Sunt trista!". Am spus asta... si am crezut-o, fara sa ma gandesc cat de tare cantareste ceea ce a generat starea mea, in comparatie cu celelalte chestii pentru care ar fi trebuit sa fiu fericita! Si de parca toate intrebarile alea nu ar fi fost suficinte... Prietenul, care cica la nevoie se cunoaste :p, m-a mai si sunat, peste cateva ore, sa ma intrebe: "Zambesti Simona? Si nu ma minti ca stiu cum suna vocea ta cand zambesti!" Ei bina atunci am putut sa ii spun "Da!" Si nu am mintit! De atunci zambesc incontinuu... si unul dintre motivele pentru care fac asta este ca am un prieten ca el ;)

Tks all!!!

stiu ca am mai scris acelasi lucru, cei drept cu alte cuvinte, si luna trecuta... dar simt ca trebuie sa o fac din nou. In fiecare zi sunt placut surprinsa sa vad cati oameni imi citesc ineptiile pe care le debitez pe blog. Vad traficul, vad reactiile, vad comentariile, mesajele si primesc telefoane. Citesc ceea ce scriu prieteni, colegi, oameni pe care nu i-am mai vazut de un car de ani dar si persoane care nu m-au cunoscut si care nu ma vor cunoaste poate niciodata. Si nu citesc odata si gata... revin pe blog, cu mai mult sau mai putin interes, din curiozitate, sau cine stie, sa vada ce am mai postata. Mai mult decat atat sunt oameni care, daca nu scriu nimic 2-3 zile, ma trag de urechi. In acelasi timp, sunt persoane care ma intreaba ce am patit, daca postarile mele au o nota trista, sau care se simt vizate de anumite remarci si imi cer explicatii. Ceea ce nu inteleg majoritatea este ca eu scriu pe blog numai ceea ce vreau sa afle toata lumea si ca blogul nu este un jurnal intim. Aici nu se regaseste nici 2 la suta din ceea ce mi se intampla, din ceea ce cred, din ceea ce simt. Ceea ce e important, ceea ce conteaza si ceea ce ma intereseaza este ca blogul asta este citit si pentru asta nu pot decat sa va multumesc. Tks :)

adrenalina, sau cum e sa iti fuga pamantul de sub picioare la propriu?

Vreau senzatii tari, vreau adrenalina, vreau sa stau cu sufletul la gura, vreau, vreau, vreau.... Ei bine! Nu mai vreau! Mi-a ajuns ce am trait azi pentru o luna cel putin. Promit sa nu mai caut adrenalina ... ca nu imi mai trebuie. Nu ma mai dau cu masina cu 170, nu mai vreau tae bo, nu ma mai urc pe hotel la etajul 15 sa vad marea. Gata! M-am potolit! Am vazut pe pilea mea cum se simte un cutremur de 5,1 grade la etajul 14! Minunat! Mi-a amestecat ideile, gandurile, convingerile de viata... daca ma iei repede abia daca mai stiu cum ma cheama! Dar a fost minunat. Mi-a venit sa vars cateva minute bune si durerea de cap s-a acutozat... dar in rest, ce sa zic? Vis, pardon cosmar! In niciun caz ca mai vreau odata! Astfel de experiente se traiesc odata in viata, ca a doua oara te lasa inima... sau mai stii poate incepe sa iti placa.

votati-ma!!!!

ai chef sa vorbim astazi despre campania electorala? Ei bine, nici eu! Dar daca tu poti inchide televizorul ori de cate ori vezi vreun candidat rosu de emotie incercand sa te convinga ca el nu va baga mana pana la cot in punga cu bani publici ci doar doua degete, eu trebuie sa ii ascult pe toti. Sa dau din cap si sa ii sustin in minunatul lor demers. Pot sa vomit! Nu! Simona, i-a si tu niste lamaie la tine si mergi la o stire electorala, asta aud de fiecare data cand pun mana pe microfon si plec iar intr-un sat uitat de lume de la capatul judetului pentru a-l asculta pe un prea minunat nene care aspira sa devina primul fiul al comunitatii din care face parte. Nu putine au fost datile in care mi-am muscat buzele pentru ca sa nu rad in hohote atunci cand am auzit discursuri electorale si cand am privit spectacolele oferite satenilor pentru a le castiga votul. La fel de multe au fost si situatiile in care m-am scarbit in asa hal, incat am fost la un pas sa spun vreo doua cu voce tare. Ce sa zic, asta e campanie electorala. Si la noi, dar nu numai, campania electorala inseamna noroi aruncat in contracandidat si praf in ochii electoratului. Ce fac primarii in campaniile electorale nu fac in patru ani de mandata asa ca putem spune ca in perioada asta se intampla minuni. Primarul, care tine cu dintii de scaun, recupereaza, demostreaza ca se poate si ca toate piedicile pe care le-a invocat de-a lungul mandatului, au disparut ca prin vis. In fond daca le rezolva problemele alegatorilor imediat dupa ce l-au ales, oamenii ar fi uitat pana la urmatorul scrutin electoral si l-ar fi ales ce unul care promite mai mult. Votati fratilor! Mergeti la vot si schimbati lumea! Votul vostru conteaza.... Sigur! Ce e ala turism electoral? Ce e aia fraudarea alegerilor? Nuuuuuuuuu! Nu exista asa ceva la noi.... Totul este roz, am auzit eu ce au promis candidatii: o campanie electorala echilibrata, bazata pe proiecte :)))

vama veche

Fascinant loc... de fiecare data cand merg acolo plec cu un sentiment ciudat, nu neaparat din cauza locului ci ... mai degraba a oamenilor! Stiu ca nu as putea niciodata sa fiu ca ei, nu as putea sa stau in cort, nu as putea sa rezist fara dus, nu ma regasesc in muzica pe care o asculta ei si nici in modul lor de distractie... Oricum cele doua reportaje pe care le-am facut in Vama de 1 mai, au fost o lectie pentru mine. Sincer am avut un sentiment ciudat cand am mers acolo pentru ca stiam ca trebuie sa vorbesc cu cei mai ciudati dintre ciudati, de dragul senzationalului... dar am ramas masca cand am vazut cat de prietenosi sunt oamenii aia. Cat de deschisi si de comunicativi. Ma simteam post cand vedeam ca toti imi zambesc si culmea ma roaga sa vorbesc cu ei: "Vreau sa o salut si eu pe mama, ia-mi si mie interviu!", "Daca vrei fac baie in mare, stiu ca asta da bine pe tv", mi-a spus altul. Apa nu avea mai mult de 10 grade, dar a intrat... De ce? Habar nu am! Am facut stand up pe nisip, in incercarea mea disperata de a ma integra! zadarnic! Faptul ca faceam nota discordanta cu tot ce era acolo, nu era greu de remarcat. Ce e altfel in Vama Veche? Ce atrage ca un magnet mii si mii de turisti in fiecare an? Distractia aia simpla pe care nu o mai gasesti in alta parte pe litoral. Imi amimtesc noptile alea de vara in care luam pe mine niste pantaloni scurti si plecam la 11 noaptea in Vama sa mancam papanasi! Mmmmm... ce dor imi e! Imi e dor de discutiile alea la telefon, in care Ile imi povestea ce minunat e pe plaja in Vama in timp ce eu eram la nunta pe tocuri de 10 cm. Ce sa zic... vara e la inceput si cu siguranta nu putine vor fi datile in care voi spune: Hai in Vama! Cei drept Vama nu mai e cea fost! Si aici se construieste mult... si aici exista interese economice... si inca ce interese, dar mai presus de orice e spiritul ala boem, si fericirea celor care vin sa vada prntru prima data marea in acel an la Vama!

freedom to love!

Infuzia de optimism in dimineata asta! ;;)

Ooooooooooooo, da!

ce naiba facem cu trecutul? cum naiba il depasim? cum il uitam? cum il ingropam? cum scapam de el.... daca reapare in fiecare lucru nou pe care il incepem? Cine ma invata si pe mine sa pun punct pe bune... si atunci cand o iau de la capat sa nu mai privesc inapoi? Cum naiba sa uit, sa trec peste, sa imi bag picioarele daca fiecare loc din orasul asta imi aminteste de cate ceva, daca fiecare haina poarta inca mirosul unor locuri, unor oameni. Nu sunt melancolica... nici pe departe! Nu regret nimic! Departe de mine gandul! Sunt doar din nou intr-o seara din aia in care sincer nu as vrea sa fiu in pielea mea.... :) Ooooooooooo da.... Nu stiu de la ce naiba am pornit. dar macar exista o parte buna... in momentele astea sunt prolifica din punct de vedere profesional.... dar imi distrug viata sociala :)). Cat mama naibii o sa ma mai suporte prietenii?... nu stiu! Sunt si eu curioasa. Cert este ca deprind numai obiceiuri proaste dar am si profesori buni! Ce satisfactie am cand apas butonelul ala mic de pe telefon pe care scrie silence..... Mmmmm! Ce inseamna asta 10% din salariu... si ce daca! Inseamna ca ratez o discutie care ar putea fi interesanta? Ca ratez sansa de a mi se face o gluma proasta!?! Minunat! Mama ce lume minunata si eu nu am chef sa evadez in ea. Ce chestie! Ce pierd! Nici nu vreau sa imi imaginez.... Azi am aflat ca exista doua moduri de a da ignore unei persoane. Cu si fara sa ii aduci la cunostiinta. Ii stergi numarul din agenda, toate malurile, ii dai ignore din lista de mess si uiti ca exista. Poti sa faci asta... pur si simplu si cand suna sa intrebi mirat: dar cu cine vorbesc? Sau cu instiintarea celui vizat! Si atunci satisfactia este de trei ori mai mare! cica ganditul pozitiv este cheia succesului... ei bine, nu! negativismul este benefic in cazul meu! Dar stii ce e cel mai greu, sa incerci sa consingi pe cineva, nu cat de bun si minunat esti, ci cat de ticalos poti fi! Bai daca ii spui ca esti inuman, lipsit de sentimente, ca poti calca peste cadavre, nu te crede nimeni. Cica exagerezi! E clar ca tre sa fac ceva sa par mai credibila! :)

bun venit in lumea buna!

In cinclul eu cand voi fi mare vreau sa ma fac turist... sau de la bal la spital, s-a inscris si minunatul 1 mai muncitoresc, pe care daca nu il petreci la mare, traiesti degeaba. Au venit frate cu miile, au umplut hotelurile, ne-au luat linistea si locurile de parcare, ne-au aglomerat strazile si mall-urile. E vorba despre specia numita turist. Acei indivizi care daca vin la mare trebuie sa poarta musai pantaloni scurti si slapi, sa stea pe plaja, la terase si sa faca baie in mare desi e cod galben si ploua cu spume. Sambata seara am coborat din masina in Mamaia si am paralizat instantaneu de frig... si ce crezi! Terasele erau pline. Prima intrebare care mi-a venit in minte a fost: "Bai, dar turistii astia nu au rinichi? Nu simt frigul?" Bai daca au dat un ban, sa profite. Pana nu se termina cazarea si nu sunt dati afara din hotel nu pleaca! Clar! Spre nefericirea mea am avut ocazia sa trec prin toate statiunile de cate mai multe ori si sa vad cam ce fac oamenii pe aici. Daca in Vama Veche distractia este egala cu bautura, cu muzica rock si cu dormitul pe plaja, in Mamaia fitza cat casa. Masini scumpe, domnisoare blonde si domni imbracati in Armani la vanatoare. Si unde sunt astfel de oameni trebuie clar sa fie si locuri care sa ii satisfaca... asa ca nu trebuie sa ne miram ca s-a deschis si in Mamaia celebrul Bamboo, la care se sta la coada cate jumtate de ora ca sa intri. Ce te poate determina sa faci asta, nu am sa inteleg niciodata. Nu mi se pare nimic mai umilitor... in fine ce nu face omul de dragul unei seri in mijlocul "cremei societatii". Apropo de asta, sambata seara am vazut un material la stiri care mi-a stricat seara, m-a umplut de draci. O domnisoara explica ca in Bamboo vine doar lumea buna. Iar la intrebarea, ce trebuie sa faci sa fii in lumea buna, distinsa a raspuns ca trebuie sa fii tu, pur si simplu... Minunata, care cel mai probabil nu a castigat un singur euro in viata ei cu carte de munca (banii se pot face si altfel cei drept, acolo in lumea buna), explica cum e cu lumea buna. Ea care, cel mai probabil are haine D&G (cu mult sclipici), dar bea apa plata la bar, pentru ca altceva nu isi permite, si asteapta sa i se ofere o cupa de sampanie. Mama cat de nervoasa eram... si dupa asta imi explica un prieten care a mers sa filmeze marea deschidere cum erau triati clientii la intrare. Trebuie sa fii imbracat intr-un fel.... mai au putin aia si iti cauta eticheta de la sacou, iti cer talonul de la masina si fluturasul de salariu.... pardon actele de la firma. Iar daca nu intrunesti punctajul nu intrii. Groaznic... Teribil! M-am scarbit atat de tare de lumea asta in care traim! De tara asta, si de snobii astia care ma inconjoara!

no. 5 - Cronici Tomitane

A inceput ca o joaca, dar se transforma in ceva serios. Am crescut si iata ca, in mai, apare numarul 5 al revistei Cronici Tomitane (CT). Publicatia a avut parte de o operatie estetica, un facelift, ceva schimbari la nivel de imagine... arata altfel, noi credem ca arata bine... voi??? Continutul editorial a ramas la fel de interesant si ne face placere sa va delectam in continuare cu ceva cultura, istorie, moda, curiozitati si alte ciudatenii... Fie ca vorbim despre Constanta si Dobrogea, fie ca va aratam lumea larga, vrem sa ramanem la fel de interesanti pentru voi. Lectura placuta! :)

ce faci de 1 mai?

In ultima saptamana am auzit obsesiv o intrebare: ce faci de 1 mai! Ei bine nu stiu! Eu nu stiu niciodata ce voi face pana pe ultima suta de metri. Am ceva planuri dar nimic nu este batut in cuie. Un lucru este sigur voi merge acolo unde vreau sa fiu cu adevarat... Nu este o zi nimerita pentru a face acte de prezenta si atat... A mai venit o minunata zi de 1 mai, pe care toata lumea o astepata cu nerabdare. In care toti sunt liberi si isi permit sa se destrabaleze pana dimineata in club, si eu.... simt ca nu am chef! Ca sunt obosita si ca nu vreau decat sa dorm. Cateodata stiu ca m-am saturat de viata asta agitata... m-am saturat sa ma impart inr-o mie de locuri. M-am saturat sa...!!! Dar pe de alta parte sunt convinsa ca nu as rezista sa stau in casa mai mult de doua zile. Cine naiba sa ma intelega si pe mine. Revenind la minunata zi de 1 mai... O multime de concerte, o multime de evenimente, o multime de invitatii. Nu stiu unde voi merge pana la urma si daca nu voi alege sa muncesc si noaptea.... sau sa ma prefac ca munces :). Dupa o zi care se anunta al naibii de agitata, nu merge nimic mai bine ca o seara la fel, asa ca sunt singura ca vineri dimi voi avea un deja vu: il voi blestema pe cel care a inventat alarmele la telefon si clipa in care am ales sa nu dorm noptile.

Petreceri de 1 mai pe litoral:
Paul Ritch & Raoul Russu @ Kristal Summer
Mega petrecere in Casino Delfinariu
Dejan Milicevic si Marko Milosavljevic in Club Kristal Mamaia
Seawolves Bikers Party 2008 (2-4 Mai, Eforie Nord, camping Meduza)
Program Shrooms (Vama Veche) in perioada 25 aprilie - 1 mai
Pe 1 mai se redeschide Expirat in Vama Veche
Weekend dedicat curselor legale in Constanta
Primul fir de nisip in Shire, Vama Veche
Petreceri la inceput de mai in Club Crush
Sunwaves 3 - Mamaia, 1-4 mai 2008
Evenimente @ LaMania in perioada 30 aprilie - 3 mai
Program Kudos Beach 1-4 mai 2008
LoveEvents si Nights.ro deschide sezonul petrecerilor in Club Gossip Mamaia
Zilele Tineretului: 1-2 Mai in Costinesti
MTV Days: 1-4 mai @ Ultima Playa in Mamaia
Concert Old News si Tapinarii in White Horse (Costinesti)
Noapte Alba - 2 Mai 2008
Concerte pe terasa Hand din Vama Veche