poveste....

a fost odata ca niciodata o domnita frumoasa, desteapta, devreme acasa care il tot cauta ea pe ala, cum il cheama (ca sa o citez pe Ileana) - a se citi Fat Frumos. Plictisita sa dea numai peste capcauni, ce se gandeste ea? Bai! Frumoasa sunt? Da! Desteapta sunt? Clar! Ca tot ma apropii cu pasi repezi de minunata varsta de 30 de ani ce ar fi sa gasesc eu un capcaun groaznic de frumos si sa fac un copil minunat pe care sa il cresc singura. Zis si facut! Domnita noastra mult prea frumoasa-desteapta si devreme acasa se puse pe treaba. A gasit repede un capcaun groaznic de frumos, cu parinti campioni :)) si facu un copil minunat frumos ca taica-su si ca maica-sa la un loc... si trai fericita pana la adanci batraneti. Capcaunul-groaznic-de-frumos nu a stiut nicioata ca cel mai frumos copil din regat este al lui. Cel-mai-frumos-copil-din-regat a crescut frumos pentru ca maica-sa a avut grija de asta... iar domnita noastra mult-prea-frumoasa-desteapta si devreme-acasa avea, in sfarsit, un motiv bun pentru care sa traiasca frumos pana la adanci batraneti. Este o poveste pe care eu am incerat sa o transpun intr-un mod un pic mai amuzant... pentru ca la urma-urmei nu este altceva decat o poveste. Este povestea a catorva mii de femei, care din varii motive isi cresc copii singure... fiindu-le si mama si tata. Avand grija sa nu le lipseasca nimic si educandu-i exemplar. Familiile monoparentale sunt o obisnuinta in societatea in care traim. Ceea ce incerc eu inca sa aflu este daca prin a lua decizia sa cresti un copil singura dai dovada de egoism sau din contra? Daca un copil simte lipsa unui ditre parinti in conditiile in care nu l-a avut niciodara? Lipsa unui parinte isi lasa amprenta in modul in care se formeaza viitorul adult? Este mai bine ca un copil sa creasca intr-o familie in care cei doi soti sunt nefericiti si nu se inteleg decat sa creasca doar cu un parinte? Sunt o multime de intrebari care ma tot macina de cateva zile si la care incerc sa gasesc raspuns. Imi este destul de greu in conditiile in care eu am crescut intr-o familie minunata in care cei doi parinti si-au dat concursul in a ma creste cat mai bine... dar stiu ca se poate si altfel. Pe de alta partea, mama m-a lasat azi cu gura cascata cand mi-a spus ca o femeie desteapta va sti intotdeauna sa isi creasca bine copilul chiar si fara ajutorul unui barbat... Mama care pentru mine este exemplul numarul unu de urmat. Si pentru a evita orice intrebari stupide spun ca nu sunt eu cea din poveste.