miercuri, 27 ianuarie 2010

cand vine vorba de familie ...

... toti ramanem niste copii! Nu conteaza cum arata viata noastra, cat de fericiti suntem, cat de tristi... cat am imbatranit, toti avem nevoie de un loc pe care sa il numim "acasa". Fara oamenii pe care ii iubim cel mai mult, cei pe care nu avem cum sa ii inlocuim, si oricum nu am face-o, nu aveam cum sa fim decat singuri pe lume si incompleti. Stii de ce? Pentru ca dezamgirea, tristetea, realizarile, esecurile si, mai cu seama, fericirea adora sa aiba companie!

luni, 25 ianuarie 2010

sunt melodii pe care ador sa le ascult

... altele pe care imi place sa dansez, unele imi dau o stare ... dar cele mai minunate sunt cele care ma readuc in momentul in care le-am auzit prima data! Stii ce spun ah? Sunt cateva melodii care imi amintesc de niste persoane speciale. Fiecare are farmecul lui, fiecare trezeste ceva. De fiecare data imi e dor! ...

So sweet, so beautiful/Everyday like a queen on her throne

luni, 18 ianuarie 2010

Nu am mai avut de mult sentimntul asta dar

..., ei bine, il am din nou! Simt ca trebuie sa fac ceva dar... pur si simplu, nu pot desi este atat de simplu! E vorba din nou de mandrie, de ce TREBUIE sa fac, de ce va spune lumea, de ce voi simti maine.... in conditiile astea cui ii mai pasa ce simt acum daca maine voi regreta asta? Nu stiu daca astea sunt semne de maturitate... sau daca ma voi maturiza vreodata desi, intre noi fie vorba, mai am doar un pic pana la ... 25. Nu va obositi sa imi trimiteti mesaje... as aprecia mai mult daca... nu! Cadouri, nici nu poate fi vorba... nu le merit pentru ca nu stiu sa le primesc :). Daca imi voi inchide telefonul in ziua aia, sa stiti ca e doar pentru ca asa am simtit... nu e nimic personal! Simt ca voi vrea sa fug de ziua aia si, cel mai probabil, asa voi face. Revin dupa!
25! E un numar care arata intr-un fel si care, mi se pare mie, simbolizeaza multe. Am sentimentul ala ciudat ca asta e anul meu, un an de care imi voi aminti toata viata... anul unor decizii importante pe care, cel mai probabil, nu voi sti sa le iau asa cum trebuie! Cateodata am impresia ca cel mai mare dusman al meu tind sa devin eu... daca e cineva in viata asta care mi-a facut rau, aia sunt eu dar cu toate astea putine sunt lucrurile pe care le regret... de fapt nu regret nimic, e prea devreme pentru asta, nu? Dramele mele existentiale de la 20, 22 nu reusesc acum decat sa ma amuze... probabil ca asa se va intampla, la 30, cu cele de acum. Pe masura ce trece timpul devin alta persoana... una pentru care Simona din trecut nu este decat un personaj, cateodata simpatic, cateodata .... Am de multe ori impresia ca viata mea seamna cu un film si, sunt norocoasa ca e asa... nici urma de plictiseala, nici urma de monotonie! Vreau sa nu se termine niciodata, numai ca niciodata e "mult timp" si viata e plina de surprize... simt ca asta e momentul in care am incetat sa imi mai doresc ca lucrurile sa se schimbe. 25 e un prag pe care imi doresc sa il trec departe de lume... Ma simt bine in pilea mea, mi-am conturat un stil, o viata, stiu ce imi place, stiu ce nu vreau sa ajung vreodata, stiu sa ma bucur de ce am... Unde e butonul pe care pot apasa pentru ca sa opresc timpul?

marți, 12 ianuarie 2010

O lume mult prea mica!

Orasul asta este prea mic sau, mai bine zis, simt ca lumea mea a inceput sa ma cam stranga! De ce spun asta? Pentru ca de multe ori am impresia ca traiesc un film prost cu aceeasi actori! E un oras mare dar sunt putine locuri de socializat sau am eu o lista prea scurta cu locuri in care ma simt in largul meu. Partea proasta este ca nu sunt singura care numara pe degete locatiile in care iese asa ca partea cu "aceleasi figuri" incepe sa nu ma mai amuze! Ca sa fiu mai pe intelesul celor care nu ma inteleg :D. Este un grup restrans de oameni caruia ii place sa iasa in baruri, cuburi.... toti ne recunoastem, ne uitam lung unii la altii cand ne intalnim, de exemplu, la superarket, dar nu ne vorbim niciodata... bine aproape niciodata. Exceptie fac diminetile in care am chef excesiv de socializare! Partea cea mai proasta este ca aproape toti acesti oameni stiu cate ceva despre mine ca doar fac parte din lumea lor, fie ca imi place sau nu.... Unii stiu cu ce eram imbracata la un moment dat, pe unde imi place sa ies... unde stau, ce prieteni am! Cu multi dintre ei impart cel putin un cunoscut, cel de la care au aflat cum ma cheama, cu ce ma ocup... E un cerc in care daca ai intrat nu poti iesi decat... definitiv! E cam trist, stii de ce? Ca in momentul in care am constinetizat asta mi-am dat seama ca a inceput sa imi pese de ce cred cei care ma privesc... Ma gandesc cate din ceea ce stiu este adevarat, cate din ceea ce stiu ei... nu stiu si eu?

luni, 11 ianuarie 2010

welcome back

Nu am mai scris de cateva zile. Intre timp am revenit la munca, la programul meu obisnuit! Din nou ma plang ca nu am timp nici macar pentru lucrurile pe care le consider importante, nu am timp sa ma gandesc prea mult (asa ca daca o comit, am o scuza), nu prea am timp nici pentru mine, dar pentru altii... Am inceput din nou sa aman lucruri, sa fac liste de piroritati pe care nu le respect niciodata... simt cum se instaleaza, din nou, incet dar sigur, haosul in viata mea minunata! Asta e! Nu ma pot impotrivi! M-am obisnuit sa traiesc cu el, de vreo cinci ani. Facem casa buna impreuna, asa ca vom face si de acum incolo. Abia s-a terminat o vacanta ca deja visez la alta... departe de casa de data asta! Planuri am... imi mai trebuie cateva mici detalii si iata-ma imbarcata in avion! Nu inca!

luni, 4 ianuarie 2010

doar ce conteaza

Stelele care stralucesc cel mai tare se sting cel mai repede, nu-i asa? Ei bine! Asa e si cand spun asta nu puteti decat sa ma credeti pe cuvant! Puteti adapta expresia la orice, inclusiv la feelinguri. Aminteste-ti doar cat tine fericirea aia care iti taie respiratia, dar emotia aia care nu iti da voie sa inaintezi? La fel e si cu viata? Tot ce este intens, se stinge repede si de aia e foarte important sa stii in viata sa stii sa pui de o parte, pentru viitor, doar ceea ce conteaza! Cand spun asta ma refer, in special, la oameni! Suna inuman nu? Dar asta e adevarul si, stim cu totii, adevarul doare de cele mai multe ori! Gandeste-te cati oameni noi intalnesti zilnic! Pe cati ii privesti, unora le zambesti, cu altii schimbi 2-3 vorbe... cu atii alegii "to keep in touch" pentru o zi, pentru doua... pentru o viata! Desi pare crud ce spun, in societate, oamenii nu fac altceva decat sa se foloseasca unii de altii. Unora le platim serviciile cu bani, atora cu zambete, in alte cazuri ramanem datori... de unii ne folosim! Si prietenia este tot o relatie bazata pe interes! Singuratatea este cel mai groaznic lucru care ni se poate intampla asa ca ne folosim de ceilalti sa nu ajungem singuri. Important este sa stim cum sa ne folosim... imbracandu-ne mainile in niste manusi de catifea! Sa nu doara... sa nu dezamagim, sa nu ii ranim pe cei care nu merita! Nu-i asa? Stiu regulile societatii, stiu cum sunt oamenii din lumea mea... dar tot sunt momente in care trebuie sa recunosc ca m-am inselat....

vineri, 1 ianuarie 2010

de la capat

Pana sa apuc sa ma dezmeticesc este deja 2010! Arata foarte bine numarul asta, mi-a atras si mie atentia o prietena. Pentru mine anul a inceput in forta, multa agitatie pentru nimic... Detalii, poate, la un moment dat... deocamdata incerc sa imi revin din nebunie! Nu ma plang actiune am vrut... de actiune voi avea parte! Cu ce m-am ales dupa noaptea de Revelion: cu multe poze frumoase si pline de zambete, cu o multime de sms -uri cu urari de bine, cu un prieten nou (regasit) mai bine zis, cu o lovitura zdravana in genunchi, cu un gust amar, cu mai putina incredere in oameni si cu certitudinea ca lucrurile care nu se opresc la timp degenereaza! Va pup si sa doresc un an minunat... ca mine :)!
Apropo "fuck" pentru dorintele de la 12 noaptea sau mai bine zis daca va doriti ceva aveti grija sa va doriti cu detalii ca altfel e loc de surprize :)
Hai "La multi ani!"