luni, 29 iunie 2009

Am revenit!

De fapt am fost tot timpul prin preajma. Am deschis pagina destinata crearii unor noi postari pe blog de mai multe ori, am scris 2 randuri dupa care am inchis fereastra. Am avut si o perioada in care am incercat, inutil, sa imi organizez viata din cursul saptamanii. sa ma odihnesc mai mult... sa domolesc ritmul muncii, sa am mai multa grija de mine. Dupa 3 seri in care am ajuns acasa dupa munca si nu am mai iesit pana a doua zi dimineata nu am mai rezistat. Am zis ca imi bag... picioarele in viata organizata si ca imi vreau viata mea inapoi. Acum sunt din nou eu... si ma simt bine asa. In conditiile astea am revenit la vechile obiceiuri... si desi nu am o perioada cu foarte multa inspiratie, promit sa revin, cat de curand, si cu o postare mai inteligenta decat asta in care desi am incercat nu am reusit sa transmit mare lucru.

marți, 16 iunie 2009

marean, pe persoana fizica!

"Nu are bani, cel putin oficial, si nici studii, dar invarte un partid pe degete", asa este caracterizat in cateva cuvinte Marian (alias Marean) Vanghelie de la Sectorul 5. Desi aparent inofensiv si mereu cu zambetul pe buze, Marean face jocurile din umbra in PSD. Victimele lui sunt nume grele: Sorin Oprescu, Dan Ioan Popescu, Mitrea si, mai nou, Madalin Voicu. Departe de performantele sale politice, Vanghelie s-a facut remarcat in peisajul mioritic prin gafele si exprimarile din topor. "Vanghelie: La şase dimineaţa am căutat pe "gogăl, goagăl, gagăl" despre Herodot" este un titlu care a reusit perfomanta sa adune, in numai cateva ore, 4000 de vizualizari pe Mediafax. E clar ca Vanghelie este un personaj, ne-am obisnuit cu el... sunt putine lucruri pe care le spune si care mai provoaca mirare. Cand vrea sa spuna ceva... spune, fara sa ii pese ca nu stie mare lucru despre subiect, ca nu este deontologic, ca instiga la ceva ilegal sau ca loveste in proprii sai aliati politici. Putine sunt regulile care reusesc sa ii inchida gura lui Marean chiar si pentru scurt timp si putini sunt cei care indraznesc sa ii tina piept. La el in sector face ce il taie capul si atunci cand i se cer explicatii nu ezita sa le dea... in felul lui. Daca ma intrebati pe mine, Vanghelie nu imi e antipatic, ba din contra! Este un personaj amuzant dar daca ma gandesc ca este unul dintre cei care conduc, mai mult sau mai putin direct, destinele acesteai tari, imi cam piere zambetul de pe buze. Marean este exemplul perfect ca pentru a reusi in viata nu ai nevoie de cultura, de scoala sau de lecturi suplimentare. Trebuie doar sa stii cu cine sa "te imprietenesti" si cand sa bati cu pumnul in masa pentru ati impune punctul de vedere.

D'ale lui Vanghelie:

„Sumele alocate transportului in comun sunt infirme" (corect infime)

„Echipa PSD care am avut o serie de probleme cu ei"

„Transportul in comun care mergem"

„De la PNA am primit neurmarirea inceperii penale"

„Sunt un om pamantean si ma intereseaza decat Bucurestiul si atat"

"Udrea e anemică de la foarte multă păpădie"

luni, 8 iunie 2009

...

Sunt lucruri care se intampla prea repede, ca un fulger. Te lovesc si apoi, trece totul pana sa apici sa te dezmeticesti. Sunt momente de care te bucuri la intensitate maxima fara sa te gandesti la concecinte, fara sa iti pese de viitor. Sunt chestii care nu poti sa crezi ca ti se intampla... te intrebi daca nu cumva visezi. Cat de tare imi plac senzatiile astea? maxim! As trai numai pentru ca sa las viata sa ma surprinda! As trai extrem de fericita, o mie de ani, numai de dragul acestor momente. Momentele alea pe care de fiecare data cand mi le amintesc... zambesc!

joi, 4 iunie 2009

sarutul e ... sanatos

Am citit multe studii si sondaje la viata mea dar uite ca mai sunt unele care reusesc sa ma faca sa zambesc. De exemplu, cercetatorii au mai ajuns la o concluzie demna de toata lauda. Cica e frumos să-ţi săruţi iubita, nevasta, poate chiar şi amanta, deşi nu prea e moral. Şi nu doar că e frumos, ci pare a fi chiar... sănătos. Nu se ştie cum şi de ce, bărbaţii drăgăstoşi, care îşi sărută partenera dimineaţa, înainte de a pleca la serviciu, trăiesc cu până la cinci ani mai mult decât cei care ies din casă trântind uşa după ei. Chiar şi femeile au parte de-o viaţă mai frumoasă dacă sunt sărutate des. Reprezentantele sexului frumos scapă de tensiune şi stres atunci când sunt sărutate pasional.La acest capitol, americancele pot fi numite cele mai relaxate, pentru că sărută tot ce apucă. Potrivit statisticilor, o femeie din SUA sărută circa 80 de bărbaţi până când se căsătoreşte.

miercuri, 3 iunie 2009

oameni si oameni

Prin viata mea au trecut atat de multi oamenii.... unii in treacat, altii au zabovit o zi, altii o luna... 3 ... un an. Pe unii ii stiu de cand ma stiu si pe mine iar pe altii, desi nu i-am cunoscut inca, ii astept de o viata. Ma gandeam cati dintre cei care au facut parte, la un moment dat, din prezent, au insemnat ceva. Pe cati i-am uitat imediat, pe cati ii pastrez in suflet si mai ales pe cati nu ii voi uita niciodata. Ma gandeam de cate ori am plans cu suspine dupa cineva... de putine ori, dar mi-am dat seama ca pe cei dupa care am plans mai tare i-am uitat cel mai repede.Tot azi ma gendeam cati din cei pe care ii cunosc au facut ceva care mi-a schimbat viata, cati m-au ajutat la un moment dat, cati mi-au facut rau... Incercam sa imi amimntesc lista celor care mi-au fost prieteni de-a lungul timpului si ma gandeam cati dintre toti au insemnat, cu adevarat, ceva. Ma gandeam cati au reusit sa ma faca fericita, cati m-au ranit, cati m-au dezgustat. Incercam sa imi aduc aminte motivele pentru care drumurile noastre s-au despartit dar si cele mai frumoase momente. Mi-am dat seama ca pe unii abia daca imi amintesc cum ii cheama in timp ce, in cazul altora, imi amintesc chiar si detalii. Nu este vorba de timp si nici de intensitatea sentimentelor. Mi-am dat seama ca este vorba strict de ei... de personalitatea lor, de modul in care au stiut, sau au reusit, sa imi intre in suflet. Sunt oamnei care desi mi-au facut rau nu am putut niciodata sa ii urasc dar sunt si oameni care, desi nu mi-au facut niciodata nimic, nu mi-au fost niciodata prea draci. Sunt oameni care au plecat fulgerator din viata mea si care au revenit la fel. Sunt prieteni carora le p[ot ierta orice... sunt altii a caror fapte nu ma ating. Sunt oameni si oameni, sunt, au fost sau vor fi ai mei...

marți, 2 iunie 2009

Strange feeling

sunt atat de putine momentele in care nu stiu incotro sa o apuc, cand ma simt dezarmata sau descumpanita! Sunt minutele alea cand simt ca nu mai exista iesire, cand am impresia ca toate cartile sunt jucate, ca nu mai exista alternative. E tristetea aia pentru care nu exista un motiv sau un vinovat. E sentimentul acela ciudat pe care as da orice sa nu il mai traiesc niciodata! Urasc sa simt ca imi pierd increderea in ce pot, chiar si pentru un moment si urasc sa recunosc ca viata mea depinde, in mare parte, de cei din jurul meu. Nu imi place ca ceea ce fac altii ma influenteaza pe mine si ca independenta pe care pretind ca o am, este atat de subreda. In momentele astea in doresc sa plec... as lasa totul si as lua-o de la capat fara niciun regret. As renunta la tot ce am, poate ca nici nu am prea multe, si m-as duce fara sa privesc inapoi. Daca pierd ceva, fara sa ma pot impotrivi, ce mai conteaza daca pierd tot. Cateodata simt ca sunt obosita, ca nu mai pot, ca nu mai vreau sa... ca vreau altceva. Vreau alta viata... sau poate ca vreau doar ce a fost odata. daca zic asta imi dau seama ca am reactionat asa de fiecare data cand s-a schimbat ceva in viata mea. E felul meu de a ma autoapara in fata neprevazutului. Nu stiu ce ma asteapta maine... si poate ca nici nu ma mai intereseaza, din moment ce eu imi doresc ce am avut ieri. E puterea obisnuintei de care nu voi reusi sa scap niciodata... care ma va urmari vesnic. E sentimentul ala care te plafoneaza dar care iti da confortul unui lucru pe care il cunosti bine. Stiu cum e viata mea azi... stiu cum a fost ieri, acum o luna... vara trecuta. Vreau sa fie la fel ca atunci.... din moment ce nimeni nu imi poate garanta ca viitorul va fi cel putin la fel de bun.

my moments

Aseara am exprimentat o senzatie de care uitasem. Stateam la o terasa, era trecut de ora 21 si in jurul meu o agitatie maxima. La numai doi pasi un bulevard inca extrem de circulat, chiar alaturi mese in jurul carora se adunasera grupuri zgomotoase. Priveam zambind si ma gandeam ca este o seara tipica de vara. O seara de care imi era asa de dor, o seara in care ma pot relaxa in ciuda agitatiei din jurul meu. Savuram din cand in cand dintr-o ceasca o licoare care contrasta puternic cu tot... cu mirosul de vara, cu zgomotul motoarelor care invadasera bulevardul. Sorbeam dintr-un ceai si simteam aroma serilor de iarna marca "el unico"... Eram puternic ancorata in prezent din punct de vedere fizic dar complet detasata de tot ce ma chinuise pe parcursul zilei. Uitasem de dead lineuri, de email/uri, de telefon.... Eram eu intr-o lume a mea... in toata agitatia care ma inconjura fara sa imi mai pese de nimic. Ma gandeam apoi ca probabil ala fusese momentul de glorie al zilei... ca pentru minutele alea merita intregul efort al vietii zbuciumate pe care o duc. Mi-am dat seama ca fara o stare de oboseala acuta nu as fi reusit performanta de a mai relaxa, mai bine ca intr-un jacuzzi, pe o terasa zgomotoasa, aflata in mijlocul unui bulevard. Fara momente de genul asta mi-am dat seama ca nu as mai putea continua... fara momente in care sa nu ma gandesc la nimic as claca. Fara momentele mele nu as putea sa o iau de la capat... nu as mai da randament... m-as plafona! As fi un om trist, stresat... as uita sa fiu eu si, cel mai important, ca viata merita traita la intensitate maxima. Nici o clipa pierduta nu se mai intoarce!