luni, 26 ianuarie 2009

prea repede.... mult prea repede!

ce caut eu in viata mea? Asta m-am intrebat extrem de sincer duminica in timp ce incercam sa ma dezmeticesc dupa trei zile care trecusera cu viteza luminii... lansa in urma o droaie de evenimente... unele finalizate, altele in curs, altele fara importanta. Fusesera trei zile in care nu am avut timp sa ma gandesc o secunda la mine... sa ma intreb daca sunt bine. Nu stiam ce simt! Nu avusesem timp pentru o analiza. Elena radea: "Ce viata, acum suntem la Roma, acum la Bucuresti, peste 4 ore la cota 2000!" Are dreptate, acum e luni, acum vineri si iar luni! Nu stiu cum trece timpul. I-am pierdut de mult notiunea, s-a comprimat. Trece cu viteza luminii iar eu sunt coplesita de ce mi se inatmpla. Trec peste ceea ce mi se intampla fara sa dau prea mare importanta. Nu am timp sa ma gandesc nici 2 minute la ce a fost pentru ca intrevine altceva. Uit... nu imi pasa, trec peste! Nu imi pot da seama ce pierd, nu ma intereseaza! Am devenit superficiala, dar daca ma intrebi - sunt ok asa. Cateodata am impresia ca viata mea este o camera in care au inrat mult prea multi oameni intr-un timp mult prea scurt, si in care inca se bulucesc altii sa intre iar eu stau intr-un colt si asist la ce mi se intampla fara sa am putere sa ripostez... Nu vreau sau... mai bine zis nu gasesc timp sa fac ordine. In conditiile astea este normal sa ma gandesc sincer... ce loc ocup eu in viata mea?

miercuri, 21 ianuarie 2009

toate la vremea lor

si... am mai imbatranit cu un an! Un an in care am avut parte de tot ce nici nu as fi putut sa visez vreodata. Un an plin de realizari, in care nu am avut timp sa imi plang de mila. In care am zambit mult.... un an frumos din viata mea s-a mai scurs. Incep o noua etapa... cea cu numarul 24, dar nu sunt trista. Ce motiv as avea, in conditiile in care cand ma uit in fata imi dau seama ca ma asteapta o mare provocare! Astept cu nerabdare sa vad ce imi pregateste fiecare zi... si ma bucur de fiecare moment petrecut in compania unor oameni de calitate. Viata m-a invatat multe, dar am invatat ca regulile nu se aplica intotdeauna... si ca de multe ori acestea sunt facute ca sa fie incalcate. Imi e dor de multe lucruri... as putea regreta atatea... dar la ce folos? Sa revin la ultimele zile si la faptul ca anul asta, in premiera, nu am avut timp sa ma simt trista ca imbatranesc! Am petrecut o saptamana.... in locuri minunate cu oameni dragi. Am facut ceea ce imi place... m-am distrat la maxim si mi-am dat seama ce norocoasa sunt. Stiu ca imi lipsesc multe! dar stiu ca anul trecut imi lipseau si mai multe... toate la vremea lor! Fericita pe deplin nu voi fi niciodata dar nu pot sa imi doresc decat ca sa fiu mereu la fel de fericita ca acum. Stiu ca peste ani voi zambi cand imi voi aminti aceste zile... acesti ani! Voi zambi amintindu-mi de faza cu "ploverica", de glumele cu "fata de parbriz de jaguar"... imi va fi dor de tot ce traiesc acum .... dar nu voi regreta ca a trecut viata pe langa mine. Toate la vremea lor...

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

daca nu iti pasa unde esti, nu te poti rataci!

fac ce fac si iar ma trezesc in fata unui nou inceput! a mai trecut un an... au trecut si minunatele sarbatori, s-a dus si vacanta... Am revenit la ale mele, la ceea ce imi place! La ce fac zilnic cu maxima placere, si fara de care viata mea ar fi... pustiu (ca sa citez un mare clasic in viata). A inceput un nou an! Un moment bun pentru a-ti propune, ar spune unii... o banala luna ianuarie as spune eu. Nu am sa profit de ocazie sa imi propun ceva. Nu vreau sa schimb nimic acum... desi as schimba multe. Nu vreau sa fiu mai buna, mai generoasa, nu vreau sa dorm mai mult, sa visez mai putin. Nu ma intereseaza planurile, nu vreau sa aud de interdictii. Nu ma voi folosi de ianuarie ca de un bun prilej pentru a da decrete in viata mea... pentru a aproba o noua constitutie de ordin intern. Vreau sa fiu tot eu. Nu vreau sa imi pun dorinte... mi-am pus destule, si? De parca viata ia in calcul dorintele... trece peste ele cu bocancii. Stii ce? acum nu vreau nimic pentru ca toata lumea vrea cate ceva acum. plutesc in aer planurile, dorintele, visele, idealurile... Nu vreau sa profit de inceputul asta nici pentru a ridica din tarana vise vechi... nici pentru a-mi face altele noi. ce e pana la urma inceputul... un sfarsit! sfarsitul unei perioade care m-a suprins in fiecare minut. Si atunci? daca ma gandesc cate am realizat din ce mi-am propus in viata mi-a da seama ca toate acestea ar fi eclipsate de lucrurile pe care le-am facut desi mi-as fi jurat ca nu le voi comite niciodata. Si atunci? De ce atat risipa de energie. Imi aduc aminte ca in liceu. Cu buget de austeritate aprobat de parinti imi faceam liste peste liste cu ce imi doream... Geanta, farduri, pantofi, reviste.... si ce faceam? Ajungeam in magazin si imi dadeam tot bugetul pe ceva total inutil, care imi lua ochii. De atunci am renuntat la obiceuri de genu'. Viata e asa de simpla, de ce sa o complicam?

joi, 8 ianuarie 2009

nimic nu e intamplator....

cand e sa se intample se intampla! Nu am nicio indoiala. nu poti lupta impotriva naurii firesti a lucrurilor. Nu te poti ascunde din fata destinului, nu il poti fenta, nu poti trisa. Viata iti da niste lectii din care daca inveti ceva nu ai decat de castigat! Cred in semne in feelinguri, dar imi e frica sa nu le interpretez gresit. Sunt singura ca noi avem un simt de care inca nu am invatat sa ne folosim. Suntem mai destepti decat credem, dar nu suficient pentru a ne exploata la capacitate maxima abilitatile cu care suntem inzestrati. Avem feelgul ca se va intampla ceva rau, dar mergem parca cu ochii inchisi in directia gresita... parca avem de indeplinit o misiune... poate ca asta e de fapt din moment ce sunt convinsa ca nimic in viata nu este intamplator si ca orice eveniment conduce catre o insiruire de evenimente. Poate ca viata noastra este o carte scrisa cu mult inainte de a ne naste iar noi nu facem altceva decat sa respectam un scenariu sau poate ne facem destinul cu mana noastra... dar nu poti face nimic fara un pic de noroc. Si ce e norocul? Un ajutor de undeva de sus... pe care il meritam mai mult sau mai putin si pe care cateodata il asteptam in zadar. Suntem doar niste muritori, nu vom intelege noi toate astea... majoritatea dintre noi nu intelegem lucruri mult mai simple, create tot de om cu care ne confruntam zilnic ce pretentii sa avem de la termeni abstracti... care nu sunt la indemana noastra.