miercuri, 30 aprilie 2008

I feel like a criminal



Din ciclul melodiilor pe care le ascult la nesfarsit... asta dupa ce le caut cate o saptamana pentru ca nu stiu cum se numesc si nici cine le canta, urmeaza Paul van Dyk feat Rea "Let Go" - ma declar fan! Enjoy!!! Merita...


I can’t get it out of me
It’s breathing in side of me
It’s reaching in side of you
You feeling infected
You been infected
It’s just like a cold
A kiss on your lips
Now you taking control
I feel like a criminal
I’m falling apart...

marți, 29 aprilie 2008

impresssss

de multe ori am spus ca rar ma mai poate impresiona ceva... ei bine! Uite ca poate! Si ce ma impresioneaza lucrurile simle. Gesturile facute din inima, nu pentru ca asa trebuie. Mai sunt oameni care daruiesc, nu neaparat ceva material, fara sa astepte ceva in schimb, care nu fac complimente in mod gratuit, pentru ca vor sa obtina ceva, ci pentru ca asa simt. Sunt atat de impresionata pentru ca mi-am dat seama ca ma invart intr-un mediu extrem de viciat, cu foarte putini oameni de calitate. Poate din cauza asta imi este si foarte usor sa imi dau seama cand un gest este doar impachetat frumos sau cand este facut din suflet. Sunt momente in care o replica ma lasa muta... cand o privire ma face sa imi las ochii in jos sau cand un zambet imi insenineaza ziua. Trebuie doar sa stii sa le alegi... Sunt lucruri care pentru multi nu inseamna nimic... dar care pentru mine sunt totul

no comment!
















































sâmbătă, 26 aprilie 2008

cand te astepti mai putin!

Si totusi exista minuni! Un telefon mi-a umplut in seara asta sufletul de bucurie. Nici nu mai stiam sigur daca mai aveam numarul ala in agenda (si nu il mai aveam... dar l-as recunoaste dintr-o mie)... cand l-am vazut pe ecranul telefonului. M-am uitat odata... m-am uitat de doua ori! Stranie senzatie! Cat de ciudat este sa te sune exact cine te astepti mai putin si sa auzi de la capatul firului o voce care ti se pare atat de familiara desi nu ai mai auzit de multtttttttt. Cat de ciudat este sa vorbesti atat de cald cu un om depre care nu mai stiai nimic. Cred ca incep sa imi placa surprizele:). Acum imi vine sa rad cand imi amintesc ca un telefon pe care l-am asteptata atat, l-am primit peste trei ani. Si aici se aplica zicala aia cu: "Mai bine mai tarziu decat niciodata!"Paste fericit si tie!

Sa fim mai buni!

Inca o sarbatoare bate la usa... O sarbatoare cu o puternica insemnatate religioasa! O sarbatoare care ne aminteste de puterea de sacrificiu, de spiritualitate dar si de tradare, si care ne indeamna sa ne intoarcem la credinta. Ce fac oamenii? Se gandesc la ce vor pune pe masa, sa tina post ca sa slabeasca si sa plece in vacanta! Unde am ajuns? Cati dintre noi isi amintesc, in prag de sarbatoare, sa fie mai buni? Cati dintre noi se gandesc si la altii? Cati dintre noi, in timp ce sunt fericiti, se gandeste la nefericirea altora? Cati dintre noi isi mai amintesc care este de fapt insemnatatea Pastelui? Pe de alta parte, de ce trebuie sa asteptam sa vina Pastele sau Craciunul pentru a ne aminti de cei care au nevoie de noi? De ce numai de doua ori pe an se fac campanii umanitare si ne amintim sa daruim? Sarbatorile au devenit din ce in ce mai comerciale! Nu mai au aprope nimic din farmecul lor initial. De exemplu, in cate case mai miroase a cazonac proaspat scos din cuptor? E clar ca vremurile ale nu se vor mai intoarce niciodata... desi sunt zile in care imi lipsesc al naibii de tare. Imi lipsesc vremurile alea in care singura mea grija era sa aleg oul care le va sparge pe toate celelalte. Sa primesc de la iepuras exact ceea ce mi-am dorit si sa am grija sa afle exact cine trebuie ceea ce vreau. Vrumurile in care cea mai mare tragedie care mi se putea intampla era sa se supere din nou Adina pe mine, si sa nu imi mai vorbeasca cate o saptamana si in care ii spuneam bunicai inca de la poarta sa imi faca placinte. Imi lipste bunica, imi lipseste casa ei de la tara... pe care sincer acum daca as revedea-o sunt sigura ca mi s-ar umple ochii de lacrimi. Este locul in care mi-am petrecut niste ani minunati... in care toata lumea ma iubea si se straduia sa imi faca pe plac... Imi e dor de vremurile alea minunate care nu se vor mai intoarce niciodata....

Paste fericit!


Fie ca Pastele sa te gaseasca mai fericit si plin de speranta. Paste fericit alaturi de cei dragi! Hristos a inviat!

Best Regards,
Simona POPA

joi, 24 aprilie 2008

stii cum e?

Cum e, frate, sa vorbesti o ora si jumatate pe ceas si sa nu spui nimic? Unii oamenii sunt facuti pentru a vorbi mult si prost, au un talent innascut sa ocoleasca esentialul si sa raspunda pe langa subiect. Mama cat urasc conferintele de genul asta... la care trec prin o mie de stari: ma enervez pentru ca imi dau seama ca efectiv imi pierd timpul acolo, apoi ma calmez, ma relaxez si ma gandesc la ale mele, iar ma enervez ca ala nu mai termina, apoi ma ia somnul si tot asa... asta pana imi bag picioarele, imi fac bagajele ma ridic si plec... cu tot deranjul de rigoare, desi stiu ca e urat... dar e sanatos! Nu inteleg de ce unora le place asa de tare sa se auda incat fac conferinte de presa cand nu au nimic de spus... stau in umbra patru ani si, cand se apropie campania electorala, scot de la naftalina aceleasi discursuri obosite si ne chinuie pe noi. Bai frate eu cu ce am gresit? Poate pentru ca nu mi-am ales o alta meserie (ca sa ii citez pe unii, sa fac si eu ceva util pentru societate: sa bat un cui, sa pun o bordura). Si partea cea mai proasta este ca abia incepe minunata campanie electorala, in toata spelendoarea ei. Azi la Prefectura un domn mi-a spus ca i-ar fi placut si lui sa se faca jurnalist :)). Si eu cu figura mea extenuata si plictisita ii spun: nu ai pierdut nimic! Nu cred ca a inteles el mare lucru dar important e ca eu am incercat sa il fac sa inteleaga (in felul meu mizerabil si lipsit de chef) ce inseamna aceasta minunata meserie... pe care, ca sa mai citez un destept in viata, nu are ocazia sa o practice oricine. Ar fi trebuit sa ii explic acelui domn cat de minunat este sa iti spune telefonul cand ti-ai dori mai putin (pe la 12 noaptea sau 7 dimi) si sa fii anuntat ca numai ce ti s-a facut program. Cum este ca in momentul in care zici gata pe ziua de azi, si dai sa iei pe usa redactiei, sa mai apara o stire. Cum este sa fii nevoit sa zambesti tuturor celor cu care vorbesti (si vorbesti zilnic cu cel putin 10 persoane pe care le vezi poate pentru prima si ultima data in viata ta) desi cateodata ti-ai dori sa le faci ceva groaznic de rau... Cum este sa asculti discursuri politice interminabile... pe aceleasi teme. Cum este sa nu stii niciodata dimineata cand pleci de acasa pe unde vei ajunge pana seara... prin ce localitate uitata de lume. Cum este sa uiti sa mananci pana la ora 19... Si de ce continui sa fac asta? Nu stiu! Inconstienta? Nebunie? Pasiune.... Cred ca asta este explicatia! Stii cum este sa uiti de tot atunci cand muncesti? Stii cum este vezi pe post o stire buna care poarta numele tau? Stii cum este sa te sune un om pe care il respecti si sa iti spune: ti-am vazut interventia sau stirea. Foarte buna! Stii cum este ca dupa ce muncesti fara pauza cinci-sase ore la un subiect sa ti se spuna: bravo! Daca stii toate astea, cu singuranta intelegi de ce nu am spus inca: pas!

glume ... de grup!

Dupa epoca "tzoparlan" (apelativ pentru toti indivizii care au facut ceva groaznic, a se citi taran n.r.)... in aceasta seara a inceput epoca "matahalos", termen care va fi branduit de aceeasi Cata. Altfel spus regele a murit, traiasca regele! Bineinteles ca ai citit pana acum si nu ai inteles nimic. E normal sa fie asa... Sunt genul ala de glume care se fac intr-un grup restrans de prieteni, pe care le inteleg numai ei, rad de lesina si... ceilalti se uita mirati si nu inteleg ce este asa de amuzant. Genul ala de glume sau expresii care se asociaza unui membru al grupului, care este pomenit de fiecare data cand se foloseste expresia cu pricina. Daca una dintre prietenele mele spune: "bun cu spume" (despre un anumit domn), cu siguranta va urma: "cum ar spune Sim". Este simplu, fiecare individ cara dupa el, de-a lungul vietii, anumite etichete, expresii, amintiri, intamplari de care nu are cum sa scape orice ar face. Prietenii, si nu numai, au grija sa il asociaze permanent, cu cate o intamplare sau cu cate o vorba de duh. Vezi exemplul graitor: doamna fistic. Asa se eplica de ce de multe ori vad ceva sau aud un cuvant si rad singura... e greu sa le explic celorlalti ca o chestie carora ei nu i-au dat nicio importanta mie mi-a adus in minte o intamplare amuzanta sau o persoana draga. De pe urma unor astfel de intamplari ala caror protagonisti suntem cu voie, sau mai mult fara voie, se nasc si poreclele... fiecare apelativ are in spate o poveste pe care cei apropiati si-o amintesc de fiecare data cand au ocazia. Tot ce am scris pana acum se poate rezuma intr-o singura fraza: Daca unii dintre noi nu isi pot pune numele pe niste realizari notabile, cu siguranta, isi asociaza imaginea cu intamplari de neuitat pentru grupul de prieteni...

sa fim mai buni!

Sunt oripilata! Ieri a jurat, pentru a mia oara, ca nu voi manca niciodata carne de miel. Am avut privilegiul sa merg la un minunat targ de paste unde oamenii vin pentru ca sa fie siguri ca vor avea cu ce sa se indestuleze acasa. Si... spre nenorocul meu am avut ocazia sa vad procesul de sacrificare al bietelor animale. Cum vine bunul crestin, in Saptamana Patimilor, cum alege el mielul din tarc: ala care i se pare lui mai apetistant probabil. Pe ce criterii ii aleg frate, ca eu ma uitam panicata cum i se decide moartea bietului animal pentru ca un minunat crestin, care probabil mai tinea si post, il vrea pe masa de Paste. Asta nu tot crima se numeste? Sa omori mielul ala asa dragutz dupa ce a trait maximum 2 luni. Teribil, groaznic... infricosator. Si asta nu e tot! Dupa ce il luau din tarc, ii legau picioarele si il urcau pe cantar... Apoi urmeaza partea cea mai groaznica: sacrificarea. Il duceau intr-o camera alaturata, ii taiau capul si apoi.. timp de cateva minute un malac apasa pe biata faptura fara suflare ca sa fie sigur ca ii curge si ultima picatura de sange! Am plecat de acolo marcata pe viata. Asta dupa ce am vazut cu ochii mei ca patimile bietei vietati nu se opresc aici. Dupa aceea sunt agatati cu susul in jos si li se scoate pielea... dupa asta sunt lasati asa cateva minute si abia apoi... bunul crestin care a asistat la tot episodul poate pleca acasa fericit cu cadavrul maltratat in punga. Bai si dupa ce ai vazut toate astea, cum il mai mananaci? Pofta buna! Groaznic! Am ajuns la redactie si m-am mai uitat odata pe imagini... OMG!!! Atat pot spune! Sa fim mai buni, zic! Paste fericit si voua ... cu salata, ca la mine asa va fi!

miercuri, 23 aprilie 2008

wonderful day!

uitasem ce gust are optimismul... uitasem cum e sa deschid fereastra si sa zambesc pentru ca este soare. Uitasem cum e sa ma trezesc fara durere de cap si inainte sa sune alarma de la mobil. Uitasem cum e sa am pofta de mancare dimineata. Nici nu imi mai aminteam cum e sa le zambesti celor dragi si sa le spui buna dimi! Uite ca in dimineata asta mi-am amintit cat de minunat e sa faci toate lucrurile astea, mai ales ca am si un motiv in plus sa zambesc: astazi va intra cineva nou in viata mea ;)

marți, 22 aprilie 2008

nu mai fac... pana data viitoare!


cateodata sunt sadica. Fac ceva desi stiu ca imi face rau... desi sunt consitienta ca apoi ma voi simti mizerabil! Si nu odata... de n ori. Si stii ce e si mai groaznic! Ca fac totul consitient si cu zambetul pe buze! traiesc clipa si nu ma gandesc la urmari. Nu ma gandesc ca nu sunt chiar asa de puternica cum imi place mie sa cred si ca, dupa o astfel de experineta, imi trebuie 2-3 zile sa imi revin! Nu ma intereseaza nimic... o comit si apoi, platesc! Cand voi invata si eu sa ma protejez de ceea ce imi face rau. Nu stiu! Cand voi invata sa ma gandesc macar odata inainte de a spune "Hai!"? Nu stiu! Probabil, niciodata! Cateodata as da orice sa imi schimb naibii caracterul asta. De unde naiba se cumpara rabdarea, cumpararea, ratiunea, grija pentru viitor, egoismul? Si le-a pierdut cineva sa le gasesc si eu? Toate astea sunt niste cuvinte necunoscute pentru mine... nu le cunosc sensul! Nu stiu cum e sa fii rational! Nu stiu cum e sa disceni intre ce iti face rau si ce e bine pentru tine! Nu stiu sa ma gandesc in primul rand la mine! Impulsul momentului e mai puternic decat orice! Ceea ce nu traiesti la timp, nu mai traiesti niciodata! E drept! Dar sunt lucruri pe care sincer nu as fi vrut sa le traiesc. Cu toate astea, acum daca privesc in urma, imi dau seama ca nu regret nimic din ce am facut! Nu regret ca m-am lovit de sute de ori cu capul de pragul de sus, pentru ca nu am stiut cand sa ma opresc. Nu regret nici lucrurile care au inceput frumos si s-au terminat inecate in lacrimi. Toate astea sunt trecute acolo... la capitolul amintiri! Sunt ferecate bine sunt 15 mii de lacate, dar sunt ale mele! Imi dau seama si ca nu e nimic in trecut meu de care sa imi fie rusine sa vorbesc. Am facut o gramada de tampenii dar macar am curajul sa mi le asum pe toate. Sunt toate ale mele... Intamplari care atunci au fost tragice, cu care am crezut ca s-a sfarsit totul, acum mi se par doar... amuzante! Ma amuz amintindu-mi cum am reactionat, cum mi-am facut o gramada de probleme, procese de constiinta, cum mi-am zis ca nu mai fac... ca nu imi mai trebuie (pana data viitoare). Acum rad cand imi amintesc ca dupa ce ma juram ca ma voi gandi de o mie de ori inainte sa spun "ok", "hai" sau "bine"... data viitoare uitam toate promisiunile si iar ma aruncam cu capul inainte! Iar ma loveam rau... si iar imi plangeam de mila! Totul de ciclic in viata... dar cand voi invata si eu din greseli?

merit un premiu!

daca ar fi sa merit un premiu pentru ceva ar trebui sa il obtin pentru "prefacatorie". Nu ma prefac pentru ca imi face placere, ci pentru ca multi oameni din jurul meu ma obliga sa fac asta. De cele mai multe ori o fac pe proasta... si ca sa il citez pe un "filozoful" in viata: Simona, ai grija cat faci pe proasta, sa nu ramai asa! De multe ori ma prefac ca nu inteleg ce mi se transmite, mai mult sau mai putin subtil, sau ca nu sesizez cate o aluzie aruncata de te miri cine. Si te miri cine, se stie el care este de obicei. Dragul meu, ca tot citesti blogul in fiecare zi, si imi atragi atentia ca "azi nu ai pus nimic interesant!", daca nu iti spun in fata ca esti de-a dreptul pur si simplu (a se citi ... insistent!) nu inseamna ca nu am inteles ceea ce vrei sa imi transmiti. De ce fac asta? Pentru ca imi e al naibii de frica de penibil: urasc sa ajung in situatii penibile (nu stiu cum sa reactionez) si pentru ca nu imi place sa ii fac pe ceilalti sa se simta prost. Sunt oameni care insista, insista cu cate o chestie si decat sa ii refuz intr-un mod foarte neplacut, mai bine zambesc si... ma prefac ca nu inteleg! Simplu nu! Daca altii pot fugi la nesfarsit de responsabilitate, de ce sa nu o fac si eu. Mai ales ca am profesori foarte buni in jurul meu.

duminică, 20 aprilie 2008

...

"Este o nebunie sa urasti toti trandafirii pt ca te-ai intepat intr-unul...Sa renunti la visele tale pt ca unul nu s-a implinit...Sa iti condamni toti prietenii doar pt ca unul dintre ei te-a tradat. Sa nu crezi in iubire doar pt ca cineva nu te-a iubit. Un simplu amic gandeste ca prietenia s-a sfarsit cand v-ati certat. Un prieten adevarat te suna dupa o cearta. Un simplu amic asteapta ca tu sa fii mereu acolo pt el. Un prieten adevarat astepta sa fie mereu acolo pt tine!".
Am primit textul asta pe mess, era un of line pe care o prietena mi l-a lasat... Este unul dintre zecile de off-line-uri pe care le primesc zilnic, numai ca asta este altfel... Pentru o clipa am avut impresia ca este scris pentru mine. Poate inveti si tu ceva din el :)

sâmbătă, 19 aprilie 2008

m-am convins: sunt senila!

de multe ori am zis in gluma ca sunt senila, pentru a iesi onorabil dintr-o incurcatura atunci cand uitam sa fac ceva, cu sau fara buna stiinta. Ei bine, astazi pot sa spun cu mana pe inima: Ba, sunt senila, pe bune! Mi-am dat seama ca nu ma pot baza pe memoria mea, mai mult de cateva minute. Astazi l-am binecuvantat in gand si cu voce tare de o mie de ori pe cel care a inventat hartia si creiorul si m-am injurat singura ca nu folosesc aceste inventii minunate pentru a-mi nota diverse chestii, extrem de necesare de altfel. Nu stiu daca ti-am mai spus dar, sunt senila. Dupa ce zilele trecute mi-am dat seama ca nu stiu sigur in ce an ne aflam, si dupa cateva minunte in care m-am uitat in gol incercand sa imi amintesc si spunandu-mi ca sunt praf, mi-am luat inima in dinti si am intrebat in mijlocul redactiei. Reactiile nu mai are rost sa ti le povestesc. Apoi, de date de nastere, numere de telefon sau ore la care se tin conferintele nu mai are rost sa vorbesc... nici nu imi mai chinui memoria cu ele. Vorbesc cu un om la telefon, imi spune: 12, 13 sau 15 si cand inchid telefonul imi dau seama ca eu l-am aprobat dar ca nu mai tin minte ce ora mi-a spus... asa ca sun din nou, imi cer cinspe randuri de scuze, mai intreb odata si... imi notez, musai, ca iar uit! Dupa toate fazele astea care deja fac parte din cotidian si cu care deja am invatat sa traiesc... astazi am atins apogeul. Mi-am uitat PIN-ul de la card, in conditiile in care trebuia sa fac o plata mai mult decat urgenta, si aveam nevoie de bani ca de aer. M-am dus la bancomat, am bagat cardul si.... acum PIN-ul. PIN-ul zici! Simona, PIN-ul! Pauza. Poti sa juri ca mi-a spalat cineva creierul! Nu am nici cea mai vaga idee. Nu imi mai amintesc nici macar cifrele, asta ca sa nu mai spun de combinatie. Parca era ceva cu 8... nu sigur era 4, sau poate 0. Bineinteles ca in cazul asta nu a functionat nimic... si am blestemat clipa in care am avut incredere in memoria mea si nu am notat acel PIN minunat pe niciunde. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, cardul meu a fost blocat in bancomat, bineinteles pentru ca eu, in prostia mea, am perseverat si am bagat 3 PIN-uri gresite... iar astazi a fost sambata, maine duminica... asa ca, nu imi ramene decat sa astept ziua de luni. Bravo Simona, in nou sunt mandra de tine! Cert este ca data viitoare imi voi pune reminder pe telefon si pentru ca sa nu uit sa mananc, pentru ca m-am convins: Creierul meu da serioase semne de oboseala!

imi era dor!

aseara mi-am dat seama cat de dor imi era de un concert. De o altfel de seara in club. O seara mai chill, fara prea mare zbantuiala. O seara in care sa las naibii tocurile, si sa ma incalt in balerini. O seara pe care sa o petrec intr-o companie foarte ok, in care sa ma vad cu o multime de cunoscuti pe care nu ii mai vazusem de un secol si in care sa atrag o multime de priviri admirative. O seara care sa se incheie, cu Roxi srigand din usa clubului : Simona, te omor! (prietenii stiu de ce :))) Aseara am mai bifat o premiera, m-a pus un nene politist sa suflu in fiola, frate! Pe mine, aia care nu mai stiu ce gust are alcoolul. Oricum episodul a fost intens gustat de prietenele mele care stateau in masina si faceau poze :)Dar sa revenim la concert. Ce pot sa zic, decat: bravo baietilor de la Directia 5 care au facut un show live de zile mari. Super atmosfera. Oameni fara inhibitii, care au cantat cat i-au tinut plamanii timp de aproape 2 ore, si o gramada de energii pozitive. Sincer imi era dor de o noapte din asta... vine vara! iar nu mi-o voi putea ierta daca voi pierde vreo noapte dormind. Vine vara.... unul dintre lucrurile care ma mai tin pe traiectoria normala in momentul asta! Nici nu aveam idee cat imi lipseau noptile alea de vara minunate. Baile ale in mare noaptea, serile la cafe del mar! Discutiile alea amuzante! Duminicile petrecute pe plaja! Ufffff! mai e putin! ;)

vineri, 18 aprilie 2008

chiar daca...



Florin Chilian, este special. Are acea voce pe care ai recunoaste-o in orice context, acea voce care iti ramane intiparita in minte... acea voce care pe mine ma fascineaza. Sunt clipe in care imi doresc sa ascult Chilian pentru ca imi creeaza o stare speciala, o stare de liniste, o stare de care am nevoie cateodata. Cat despre versuri... nu trebuie decat sa le asculti! Chilian este doar pentru acele momente... ale mele: my moments!

special person...



Se spune ca nimeni nu este de neinlocuit!?! Este adevarat, dar sunt persoane carora le simt acut lipsa, de care imi e al naibii de dor. Sunt oamnii extrem de dragi, care dn varii motive au plecat din oras, din tara ... din viata mea. Oameni care au lasat un gol in inima mea, pe care nu ii va mai putea umple nimeni si nimic. Am scris toata introducerea asta siropoasa, in conditiile in care eu am vrut sa spun, de fapt, ceva foare simplu: "Imi e dor de tine, pisi!" Da ... si mie! Chiar daca nu te sun prea des, chiar daca cateodata nu am dispozitie pentru "siroposenii", si nu sunt o companie tocmai placuta. Ma bucur de fiecare data cand pe ecranul telefonului, scrie "Pisi". Imi lipsesti, mah! Imi e dor sa te aud spunandu-mi: "Zuzo" sau "Fitoaso". Imi e dor sa te vad razand cand ma vezi suparata, si sa imi spui: "Ce pisi, iar ti s-au inecat corabiile!". Imi e dor sa ma strangi tare, tare in brate si sa ma saruti pe frunte, asa cum ai facut-o de o mie de ori. Este un om special, care imi lipseste al naibii de tare. Ti-am apreciat tot timpul felul de a fi, modul de a gandi. Est fratiorul meu mai mare... Hahahaha! (desi urasti sa iti spun asa, penru ca ce , ... , tu esti un barbat in primul rand). Ti-am spus ca te ador pentru felul in care ma faci sa rad in cele mai groaznice momente, pentru modul in care imi spui ca sunt cea mai frumoasa... in cele mai proaste zile ale mele. Acum imi reprosezi ca te sun rar... de fapt sunt o mare profitoare. Te sun numai cand am nevoie de cineva care sa ma asculte. De cineva care sa imi ridice moralul, de cineva care sa ma certe! Dar sa ma certe al naibii de rau, asa cum merit cateodata. De cineva care sa imi spuna: "Ti-am spus eu!" sau "Pisi, tu nu te inveti minte, baga-ti mintile in cap!". Mi-ai spus ca vrei si tu sa fii subiect pe blog, si eu ti-am spus ca vei deveni cand te astepti mai putin... Tu glumeai, eu nu!! Asta asa pentru ca stiu ca "iti plac" surprizele, mai ales atunci cand vin din partea mea. Si ca sa termin in stilul caracteristic: "Bah, nu sunt fitzoasa!"

joi, 17 aprilie 2008

astazi am mai invatat ceva...


Nu trece zi fara sa nu inveti ceva! Ei bine, nici eu nu fac exceptie de la regula. Astazi am mai invatat ceva: ca de multe ori nu ai de ales si trebuie sa ai rabdare. Ca nu se intampla totul cand vreau eu, cat as bate din palme si ca, de multe ori, mai bine trag aer in piept si ma calmez, decat sa fac vreo nefacuta la nervi. De atfel, de multe ori, imi e frica de ce as putea face, de modul in care as putea reactiona si imi iau masuri de precautie... ca de exemplu: imi las cardul acasa, sterg numere din agenda telefonului, evit sa ma intalnesc cu anumite persoane, etc. Pot fugi la nesfarsit de o responsabilitate, e mult mai simplu, nu, decat sa ma confrunt cu ea. Daca altora le iese cu brio, atunci cand aplica principiul asta "sanatos" de viata de ce nu as face-o si eu. Tot astazi, mi s-a mai confirmat ceva, pentru a mia oara: ca razbunarea este al naibii de dulce, desi se spune ca este arma prostului. Te poti razbuna cu zambetul pe buze, fara vreun efort prea mare, trebuie doar sa astepti momentul. E clar ca in viata totul se plateste dar, de multe ori, aveam impresia ca numai eu imi platesc "pacatele", cu varf si indesat si ca mizeriile care mi se fac mie, raman "restante". Ei bine, m-am convins ca nu e asa. E cineva, acolo sus cu un carnetel, caruia nu ii scapa nimic. Si cum orasul asta este al naibii de mic, mai devreme sau mai tarziu, aflu ce li se intampla si altora... si, desi nu e frumos: ma bucur!
Ce am mai invatat astazi? Ca nu toti cei care imi intind o mana imi vor binele si ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii. In cine mai poti avea incredere astazi... habar nu am! De aia, in ultimul timp, am devenit excesiv de suspicioasa. Poate ca nu este corect, fata de cei din jur, dar, cu siguranta, este sanatos pentru mine.

Directia 5 & Replik




Club Crush prezinta vineri, 18 aprilie, concert Directia 5 & Replik. Suna foarte bine... mmmm! Imi amintesc de vara!

cheia succesului in politica

"Sorin Oprescu: Am luat-o de două ori peste bot, a treia oară o să ştiu să mă feresc!". Este cea mai tare declaratie publica pe care am auzit-o in ultima vreme... De altfel, Sorin Oprescu mi se pare un tip foarte interesant. Un tip inteligent, care are tot timpul ceva captivant de spus. De obicei, oamenii politici ies in conferintele de presa cu discursuri scortoase, citite de pe hartie, care au menirea sa ii faca sa pare interesanti, destepti si devreme acasa. Ce nu au invata inca politicienii nostri: ca oamenilor le place sa li se vorbeasca pe limba lor. De ce este popular, primarul nostru, Radu Mazare pentru ca tot timpul foloseste cuvinte simple pe care oamenii le pot retine. Pentru ca tot timpul spune ceea ce gandeste in momentul ala si pentru ca este spontan. Conferintele lui nu sunt niciodata plictisitoare... ci din contra, sunt amuzante. Limbajul colorat se pare ca este cheia succesului in politica. Oamenii se plictisesc in fata discursurilor savante, schimba canalul atunci cand aud discursuri pompoase si promisiuni. Oamenilor le place scandalul, le plac disputele... dar nu disputele elitiste, ci alea in care se arunca replici acide, in care adversarii se contreaza. Disputele devin si mai interesante daca adversarii au fost in trecut prieteni sau daca divulga intimitati din trecut pentru al discredita pe celalalt. Revenind la Oprescu, este prea tare omul asta, care a mai declarat ca in ceea ce priveşte situaţia sa din partid, senatorul PSD spune că nu va aştepta să fie dat afară, va pleca singur.

marți, 15 aprilie 2008

de ce mint oamenii?

sunt adevaruri care ti se pun in fata si pe care nu le crezi. Sunt adevaruri dureroase, pe care le ignori cu buna stiinta. Daca iti spune o persoana ceva, zici ca e rautate, daca iti spun doua, spui ca e o simpla coincidenta... dar ce te faci cand iti spune si a treia? o faci pe prostul! De ce? Pentru ca nu vrei sa vezi ceva care este mai mult decat evident! Pentru ca nu vrei sa crezi ca ti se intampla din nou, ca esti mintit si ca ceea ce credeai ca este un vis frumos, este de fapt un cosmar. Sunt oameni care cer sa fie mintit. Care pun intrebari prin care nu li se poate raspunde decat cu o minciuna... Unii cica mint ca sa protejeze, alti pentru ca vor sa ascunda ceva din trecut iar altii "de fun". Tu de ce ai minti? Pentru ca iti este rusine de ceea ce faci? Pentru ca vrei sa fugi de ceva din trecutul tau, care este mai prezent ca oricand? Sau pentru ca, pur si simplu, este mai confortabil si te scapa de o runda se explicatii suplimentare? Urasc sa fiu mintita... si, cu toate astea, sunt dati in care refuz sa vad adevarul desi este chiar in fata mea. De fiecare data se produce inevitabilul si ma lovesc de el mai rau decat imi puteam imagina. Abia atunci imi dau seama ca nu toti care incearca sa imi spuna ceva imi vor raul. Si daca stiu adevarul, si daca ajung sa cred in el, stiu sa ma prefac foarte bine. Stiu sa o fac pe proasta si sa imi imaginez ca de fapt nu stiu nimic. Sunt dati in care ceva extrem de grav nu mi se pare mare lucru, si dati in care fac o tragedie din nimic. Cert este ca m-am lovit iar ... de un adevar pe care il stiam inca de la inceput, dar pe care l-am ignorat cu desavarsire, dar cel mai grav este ca sunt sigura ca nu am invatat mare lucru din asta...

baby, imi e dor sa iesim din decor!

stii ce ma gandeam astazi? ca imi e dor sa fac ceva nebunesc! Imi e dor sa simt adrenalina. Imi e dor sa zambesc tamp amintindu-mi cat de irationala am putut sa fiu. Vreau sa fac naibii ceva iesit din comun. Imi e dor sa ies din decor... din cotidianul asta, care desi la mine nu exista, il simt in fiecare chestie pe care o fac. Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca nu am nimic programat pentru azi. Vreau sa nu imi pese decat de mine, si sa plec incotro vad cu ochii. Sa ma urc in masina si .... sa plec. De fapt daca ma gandesc bine sunt pe punctul de a face o mare tampenie dupa care voi trage cativa ani buni... asta daca nu voi castiga la loto intre timp! Dar ce mai conteaza... daca eu imi doresc ceva! Trebuie sa obtin. Mai grav este cand nu ma mai intereseaza! Mai grav este cand ajung in faza in care nu imi mai pasa de ceva sau de cineva. Mai grav este ca trec atat de usor de la o stare la alta... si ca de cele mai multe ori nu mai exista cale de intoarcere. Deci asa cum spuneam, simt ca mi se intrevede un concediu minunat... in care nu ma va mai interesa de nimeni si de nimic... in care sper sa pot disparea cat de curand. Ce inseamna cat de curand.... mmmm, tre sa imi fixez un dead line. Nu? Bineeeeee... sfarsitul lui iunie! Budapesta suna bine? Ffffffffffff.

luni, 14 aprilie 2008

18 -19 Haute Culture & D Dose



Mi-am dat seama ca imi e dor de o noapte din aia in Berlin! Tu ce faci week-end-ul viitor? Uite un motiv bun sa nu stai in casa ;)

duminică, 13 aprilie 2008

Simona, te urasc!


in seara asta ma urasc din nou, pentru a mia oara! Ma urasc pentru lejeritatea cu care privesc lucrurile grave, ma urasc ca nu sunt in stare sa duc pana la capat o decizie pe care o iau la un moment dat! Ma urasc pentru ca sunt mai intelegatoare decat este cazul si ca ma mint... De ce nu sunt niciodata in stare sa fiu sincera cu mine? De ce nu recunosc ca sunt momente in care imi doresc sa imi dai naibii jos masca asta de ferire si sa fiu eu! Simona, da, te urasc! Te urasc si pentru ca nu esti in stare sa pui piciorul in prag, pentru ca esti mai toleranta decat prevede legea si pentru ca incerci sa le gasesti scuze tuturor! Te urasc pentru ca sunt momente in care tu esti ultima ta grija si pentru ca iti bagi problemele sub pres in loc sa le rezolvi. Te urasc si pentru ca te te refugiezi in oras de fiecare data cand ar fi mai indicat sa iti pui ordine in ganduri... cate sucuri poti sa mai bei!! Multe.. nu!?! Nu stiu daca ti-am spus dar, te urasc! Te urasc pentru o mie de motive dar, cel mai important, este ala ca nu esti niciodata multumita, si ca in loc sa te bucuri de cele un milion de lucruri minunate care ti se intampla, iti faci o mie de griji din cauza unor fleacuri! Merita? Bineinteles ca nu... stii si tu asta, dar... Cine naiba sa te inteleaga si pe tine! Cine sa te multumesca? Daca cateodata esti in stare sa mergi pana in panzele albe pentru ceva care, cel mai probabil, nu merita, atunci cand te confunti cu ceva important, ce faci? Il lasi de pe o zi pe alta! Cred ca ti-am mai zis, dar: Te urasc!

i love U , THEN i hate U !

La multi ani, Oana!!!

La multi ani iubita mea! Sa cresti mari si frumoasa! sa ai parte de toate dragostea din lume si mai ales sa ma suporti in continuare! Stii cat de speciala esti pentru mine si cat de tare te iubesc asa ca nu am putut rata ocazia sa spun tuturor ca minunata mea prietena a mai imbatranit cu un an. Incercam sa imi amintesc de cand te cunosc si cate zile de alea tale am sarbatorit impreuna (sa tot fie vreo 7), sincer imi e tare greu sa calculez pentru ca am impresia ca te cunosc de cand lumea. Cert este ca in tot timpul asta un lucru a ramas neschimbat: prietenia nostra. Acum ca tot e ziua ta profit si eu sa imi spal toate pacatele. Imi pare rau ca uit cateodata sa te sun cu zilele si ca o fac numai cand vreau sa ma plang de cate ceva (p.s. sa stii ca ma gandesc la tine :p), imi pare rau ca sunt dati in care afli ultima de cate ceva care mi se intampla... poate ca mie nu mi se pare asa de senzational sau uit pur si simplu sa iti povestesc. Important este sa iti intre foarte bine in cap ca esti my best friend si ca asta nu o va schimba nimeni si nimic. La multi ani, Oana!

O retrospectiva... in timp! Iti mai amintesti?














sâmbătă, 12 aprilie 2008

doamna de la par

aminteste-mi data viitaore cand merg la salon sa nu ma mai las convinsa de doamna "de la par" sa isi aplice revelatiile in parul meu! De fiecare data se intampla la fel. In timp ce imi fac unghiile, ma pensez sau ce naiba mi se mai face pe acolo apare in pragul usii dudita si imi spune zambind ca are o idee foarte tare pentru bretonul meu... si mie cum nu imi trebuie mult zic: Ok! Desi de fiecare data mi se intampla la fel... plec de acolo foarte nervoasa pentru ca fie imi taie bretonul prea scurt, sau prea stramb sau... mi-l fileaza lucru pe care il urasc. Ultima data a fost groaznic. Pe langa faptul ca mi l-a tuns pana la jumatatea fruntii, si stramb mi l-a mai si intors cu peria! Can d m-am vazut in oglinda am avut un soc si tot ce am putut sa spun a fost: Spala-ma! Acum ce pot sa fac... sa ma afisez cu bretonelul meu intr-un mare fel si sa zambesc de parca m-as simti confortabil cu el. La urma, urmei este "fancy"... Da' Bine ca e vorba doar de par si creste relativ repede! Revenind la reactiile oamenilor. au fost dintre cele mai diferite... dar in general au fost pozitive. Un singur regret am ca trebuie sa ma port un timp cu adidasi pentru ca nu ma pot eleganta prea tare cu minunatul breton :D

Breathless...

Dupa epoca Outlandish: calling u! Am trecut la alt nivel, am o noua melodie pe care o ascult again and again, and again.... Enjoy!!!

de complezenta !!!

Hai sa socializam! Sa jucam teatru, sa ne prefacem fericiti! De multe ori in viata trebuie sa faci ceea ce nu vrei. Trebuie sa zambesti frumos, sa te conformezi si sa te prefaci fericita cu toate ca tu ti-ai dori sa faci cu totul alceva si sa fii in cu totul al loc. De ce faci asta? De dragul unor persoane! Pentru ca sa ii faci pe altii fericiti... si tu? In momentele alea nu mai exista .. "tu"! Te gandesti ca nu ai vrea decat ca toata situatia aia sa se termine mai repede... si ca ai fi preferat sa dormi si cand te trezesti sa se termine totul! Cea mai mare problema a mea este ca ma prefac al naibii de prost! Dar sa stiti ca ma straduiesc macar. Pot sa zambesc printre dinti si sa raspund de fiecare data cand sunt intrebada ce am, ca sunt obosita sau ca imi este un pic rau si ca, de altfel, ma simt minunat in cadrul acela. In ciuda faptului ca incerc sa traiesc dupa principiul "nimeni si nimic nu te poate obliga sa faci ceea ce nu vrei!"... nu imi iese de fiecare data! Dar pot sa fac ceva macar: Sa am grija sa ii respect pe cei de langa mine si sa nu ii pun in astfel de situatii!

vineri, 11 aprilie 2008

te stiu de undeva!

Tu crezi in coincidente? cateodata, jur, ca cineva acolo sus se distreaza copios pe seama mea atunci cand imi vede reactiile. Cateodata rad singura de ce mi se intampla. Imi dau seama ca toate lucrurile in viata asta se petrec cu un sens, ca nimic nu este intamplator si ca nimic nu ti se da atunci cand vrei tu, ci atunci cand considera "cineva" ca meriti. Poate pe moment nu imi dau seama ca ceva este dubios, dar daca am cateva minute sa analizez totul la rece imi dau seama ca traiesc un lucru pe care l-am mai trait, in urma cu un an, cu doi, sau cu zece in acelasi fel. Un fior rece ma trece pe coloana pentru ca stiu ce va urma... sau cel putin imi imaginez. Si chiar daca nu va fi la fel ca data trecuta... eu tot cred ca fi asa! Si cine ma poate convinge ca nu, daca eu m-am mai ars odata cu supa, si acum suflu si in iaurt. De cateva ori am trait ceva si mai teribil. Ai avut vreodata un deja vu? Ei bine daca da stii cum e! OMG! Groaznic... Vezi un om pentru prima data in viata ta, dar esti convins ca il cunosti de cand lumea. Esti sigur ca te-ai mai intalnit cu el, exact in acelasi loc, ca ati vorbit aceleasi lucruri si ca totul s-a terminat in acelasi fel. Nu stii cand a fost asta, si nici in ce context asa ca te uiti cu ochii goi si incerci sa iti amintesti... Te uiti atat de ciudat incat sigur cel de langa tine te va intreba ce s-a intamplat... Si tu ce poti sa ii spui!?! "Nimic", bineinteles! Doar nu ii vei spune ca il cunosti dintr-o viata anterioara, dintr-o lume paralele, din trecut! Care trecut! Un trecut atemporal... Aaaaa, era sa uit! Si mai sunt fazele alea in care un necunoscut iti zambeste mai multe minute in sir, iti face cu mana si intr-un tarziu isi face curaj, vine la tine si iti spune: Te stiu de undeva! Mult timp am crezut ca asta nu este altceva decat o replica de agatat ieftina! Ei bine, nu! Am realizat ca lucrul asta mi se intampla si mie frecvent, numai ca eu nu ma duc sa il trag pe ala de maneca si sa ii spun: "Cred ca ne cunostem, dar nu stiu de unde!". Ultima, si singura, data cand am facut asta am realizat ca l-am confundat pe un tip cu frati-su si... m-am potolit, 4ever! Revenim cu discutia asta....

ai de unde alege!

Astă seară, este Playboy Party la Club „Wish”. Miss Playboy România te provoacă să fii VIP pentru o seară, cu limuzină, şampanie, iepuraşi şi, evident, vedete Playboy. Invitate: Roxana Ungureanu - Miss Playboy România 2006, Andreea Spătaru - Miss Playboy România 2005 (prezentatoarea emisiuni TV „E dimineaţă, naţiune!”, de la Naţional TV), Andreea Mantea - locul II la Miss Playboy România 2006 (co-prezentatoarea emisiunii „Dimineaţa cu Răzvan şi Dani”, difuzată de Antena 1). În concert, trupa Heaven. Iar Cosmina Păsărin vine sâmbătă seară, însă în Club „Two”, la Fashion Party, alături de VJ Mircea Zara şi DJ Chard. Astă seară, Club „Two” organizează Penthouse Party, cu DJ Leroy Sanchez. VRT şi Tomasan (Germania) cântă astă seară la Club „Hangout”. La Club „Berlin”, astă seară este invitat Gojira, iar sâmbătă seară, Emil Lassaria. Iar Clubul „Crush” ne răsfaţă astă seară cu o prezentare a colecţiei Francorossi & Botinelli. Invitat special este Connect - R.

joi, 10 aprilie 2008

de la o extrema la alta


bai daca urasc ceva in viata asta groaznic de tare este sa astept! Nu pot sa am rabdare... mi se pare ca imi irosesc viata in mod inutil dar, din pacate, nu totul se intampla cand vreau eu. Nu pot sa obtin totul batand din palme si de aici apare gustul acela amar... apare starea de neliniste, apare dezamagirea, apare nepasarea, iar dezamagirea, revolta si... cand sunt la un pas de resemnarea, iese si soarele! Asta cand am o zi proasta si las totul sa se petreaca de la sine... asta in zilele in care nu vreau sa ma implic, in zilele in care nu ma intereseaza, in zilele in care spun ca am obosit, ca nu mai pot. In rest, fac orice pentru ca sa schimb ceva... Sunt zile in care nu accept ideea ca as putea pierde, in care nu exista locul doi! Zile in care risc, in care nu ma intereseaza daca ma lovesc de un zid, pentru ca stiu sa ma ridic, sa ma scutur si sa o iau de la capat. Pot sa fac asta pe multe planuri, pot sa fac asta de dragul celor din jur, dar foarte rar fac asta pentru mine. Foarte rar fac asta pentru confortul meu... De ce! Habar nu am, ca altruisc nu se poate numi. Dupa o astfel de perioada agitata, clachez. Spun gata, imi ajunge! Si apoi se instaleaza nepasarea. Cateodata ma uimesc cat de repede pot sa trec de la stare de spirit la alta. Si nu trec doar asa la suprafata... nu! Imi schimb starea de spirit radical. Daca in urma ca doua minute imi venea sa plang de nervi si aveam o durere de cap teribila, este foarte posibil ca acum sa zambesc cu toti muschii fetei si sa imi spun ca viata e frumoasa! Ce imi determina schimbarile astea radicale... chestiile mici fara de care chiar nu ar mai merita sa traiesc ;)

oooooppsss!

mi s-a intamplat de o mie de ori sa spun un lucru fara sa il gandesc inainte. Mi s-a intamplat de o mie de ori sa imi vina sa imi inghit cuvintele atunci cand am realizat ce am spus... dar din pacate nu se mai putea face nimic. Mi-am spus de o mie de ori: Simona, tu cu gura ta mare! si ce am invatat din toate astea? Nimic! Nu am invatat sa gandesc un lucru inainte sa il spun! Nu am invatat sa analizez daca ceea ce voi spune va putea fi interpretat sau va rani pe cineva! De multe ori imi pare rau dupa ce spun ceva, realizez ca un cuvant poate sa fie mai dureros decat o palma si ca scuzele nu mai pot rezolva nimic! Nu fac conexiuni, nu ma gandesc ca cel depre care vorbesc chiar daca nu este de fata, are prieteni, si ca unul dintre ei este chiar interlocutorul meu! Si cand realizez ce am facut imi vine sa ma bag 10 metrii sub pamant. Ceea ce nu inteleg oamenii este ca nu fac toate astea cu rautate. Nu imi doresc sa ranesc pe nimeni... nu este scopul meu in viata sa ii fac pe cei din jurul meu sa sufere! Cica regretele tarzii nu mai pot rezolva nimic! Sunt convinsa si eu de asta... dar ce sa fac! Imi jur ca nu o voi mai da in bara.... pana data viitoare!

si ce daca....

cateodata ma detasesz asa de tare de ceea ce se intampla in jurul meu incat am impresia ca privesc totul de undeva de sus. Sunt tot mai putine lucrurile care ma afecteaza si de aia cateodata ma trezesc privind in gol in timpul unor discutii. Privesc cu detasare lucruri care pana de curand mi s-ar fi parut grave... habar nu am de ce, dar nu ma mai afecteaza. Ce ar mai fi daca m-ar afecta ficecare mizerie care se intampla in jurul meu. Ce ar mai fi daca as sta suparata macar cinci minute pentru fiecare chestie care nu imi convine? Ce? Ar trece viata pe langa mine!?! Asta s-ar intampla. Mai nou am invata ca un pic de autosugestie poate face minuni chiar si in cazul in care ma simt ca naiba... din motive de sanatate. Ce daca imi e rau! Pot sa zambesc chiar si asa, nu? Ce daca imi crapa capul de durere! Pot sa fac ceva care sa ma faca sa ma simt mai bine! Pot sa merg la sala sau la salon, de exemplu! Pot sa merg sa ma plimb! Pot sa ascult muzica! sa stau in compania unui om drag si sa zambesc! Se spune ca poti sa inveti sa traiesti cu orice... dar cred ca mult mai important este sa inveti cum sa iesi dintre situatie in care nu te simti confortabil. Viata e scurta si trebuie traita la maximum!

marți, 8 aprilie 2008

ce zici de asta?



Maratonul muzicii de calitatea continua la Berlin! Este abia marti dar este cazul sa iti faci planuri pentru week-end! Iata o o alternativa demna de luat in calcul!

luni, 7 aprilie 2008

so ticklish!!!

Cine sa ii inteleaga si pe oameni? Cine poate sa le inteleaga toate reactiile, fiecare privire, fiecare gest, fiecare grimasa? Cine poate interpreta, ca la carte, limbajul non-verbal, care de multe ori spune cat o mie de cuvinte. Noi suntem foarte atenti la ce spunem, dar de multe ori ne scapa gesturi, care tradeaza, dar care, din fericire, putini sunt cei care le prind si le interpreteaza corect. Eu am prostul obicei de a ma uita in ochii celui cu care vorbesc, ma uit atat de atent incat de multe ori interlocutorul meu lasa privirea in jos! De ce fac asta... pentru ca vreau sa vad dincolo de cuvinte. Cine lasa privirea in jos? Cel care imi ascunde ceva... si care se teme ca ar putea fi descoperit! De multe ori, atunci cand sunt fericita, in loc sa traiesc clipa, ma gandesc cu groaza ca intr-o zi fericirea mea s-ar putea destrama. De multe ori imi e groaza ca trecutul s-ar putea repeta, si ca as putea retrai situatii limita! Siiiii... daca ar fi asa!?! As putea trece mai usor peste ele? Habar nu am! Abia atunci voi putea vedea daca am invatat ceva din trecut sau, daca am trait degeaba! Cateodata am impresia ca daca m-as lovi chiar si de o mie de ori cu capul de pragul de sus... dupa o zi, doua, trei... as putea sa o iau de la capat cu zambetul pe buze! Acelasi zambet increzator! De cate ori nu mi-am spus: Simona, tu esti puternica, pot sa treci si pesta asta! Si.... am trecut! De cate ori am crezut ca s-a terminat lumea... Si? Nu a fost asa! Nimeni nu este de neinlocuit, dar au fost persoane care au lasat goluri in viata, persoane care mi-au marcat existenta, persoane pe care nu le voi uita niciodata si persoane pe care imi place sa cred ca le-am uitat.

camera 314



pentru ca i-am promis lui Dulghe ;)

prostul gust are un nume: tuning de cartier!





Uneori, tuningul merge cam prea departe. Sa-ti pui motor de BMW la Logan e OK; sa-ti pui emblema de BMW la Logan - e cam urat. Tuningul de la noi pare a merge insa si mai departe, pana la punctul la care iti pictezi un BMW pe Logan.

Ce sa zic: enjoy!

benzile desenate traiesc!?



Cine nu-si aminteste de benzile desenate din copilarie? Dar cine spune ca ele trebuie sa ramana amintiri?

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Invitaţie în paradisul numit SPA


Industria centrelor SPA este pe val în toată lumea şi din ce în ce mai mulţi oameni aleg să evadeze în aceste adevărate oaze de linişte unde sunt alintaţi cu masaje, tratamente de înfrumuseţare sofisticate, băi înmiresmate şi muzică de relaxare. Ad literam, „SPA” înseamnă sănătate prin apa şi desemnează atât centrele de recuperare a sănătăţii – staţiunile balneo-climaterice, cât şi cele de înfrumuseţare. Ce se întâmplă într-un day SPA? 50 de minute petrecute, de exemplu, într-o haină de petale de orhidee te vor face să-ţi schimbi percepţia asupra vieţii şi asupra propriei persoane. Pentru pielea obosită se folosesc săruri parfumate şi împachetări cu alge iar tratamentul continuă cu 15 minute de masare a scalpului. Urmează savurarea unor struguri în camera de relaxare şi răsfoirea celor mai cool reviste de modă. Partea cea mai bună este aceea că tratamentele sunt personalizate. Tradiţionalele terapii cu apă termală, hidroterapia, sauna, watsu, măştile faciale cu nămol, împachetările cu parafango, ceruirea corpului, aromoterapia sunt alte mijloace de redare a sănătăţii, a stării de bine şi frumuseţi.

Articol publicat il ultimul numar al revistei de timp liber Cronici Tomitane

Să vorbim despre clasic!

De Simona Popa

De unde capeţi pasiune pentru modă? De unde se dobândeşte simţul pentru estetic? Te naşti cu ele sau le înveţi de-a lungul vieţii? Nu ştiu! Cert este că sunt persoane care, nici până la 30 de ani, nu ştiu că hainele sunt făcute ca să fie asortate, la fel şi culorile, şi că nu este normal să îmbraci ceea ce îţi cade în mână atunci când deschizi dulapul de haine. Sunt persoane care nu învaţă niciodată că şlapii nu se pupă cu cămaşa şi că nu orice fel de pantof sport se pretează să fie purtat cu cravată, aşa cum au văzut la televizor. Şi mai penibili sunt însă cei care se cred mari devoratori de modă, care kilometrează zilnic prin mall-uri şi care îşi investesc toţi banii în haine, dar pe care, când îi întâlneşti, poţi să juri că le-a căzut şifonierul în cap. Ce te faci cu ăia care cred că diferenţa dintre hainele unui brad celebru şi cele din bazar constă doar în preţ sau cu cei care îşi imaginează că însemnele unei case de modă, la vedere şi cât mai mari, îi fac brusc interesanţi? Ştii ce am observat eu? Că în magazinele din Constanţa nu există lucruri simple, de bun simţ. Ştii cât mi-am căutat nişte pantofi sport simpli, albi şi fără însemne? Şi ce crezi, am găsit? Bineînţeles că nu! Cumpărătorii îi educă pe comercianţi prin cerere... Şi dacă cererea pentru produsele simple nu există, normal că ele nu se regăsesc în vitrine. Sunt haine care nu se demodează niciodată. Sigur ai şi tu prin dulap nişte jenşi, de mai mulţi ani, pe care îi redescoperi în fiecare primăvară. Sunt haine care rezistă în timp!?! Cum sunt ele? Îţi spun eu! Simple! Fără imprimeuri, fără zorzoane, fără capse sau nasturi supradimensionaţi... Clasicul nu se demodează niciodată. Când vom învăţa asta toţi, moda nu ni se va mai părea o fiţă, ci o chestie de bun simţ.

Acest editorial a fost publicat in ultimul numar al revistei de timp liber Cronici Tomitane

de dragul pasiunii...



intotdeauna mi-au placut oamenii care au pasiuni! Cei care isi dedica o mare parte din timp (asta ca sa nu spun intreaga viata) unui lucru, pe care il fac cu maxima placare... cand spun "pasionati" ma refer la acei impatimiti care nu se mai gandesc la sacrificii atunci cand e vorba de un lucru pe care il fac cu placere. Nu mai conteaza timpul pierdut, nu mai conteaza resursele financiare... cand e vorba de un scop nobil. In numele pasiunii... de dragul artei... Sunt niste aspecte care mie nu imi spun prea cunoscute... Niciodata nu am avut o pasiune, careia sa ii si acord atentia cuvenita! Imi place sa fac multe chestii, dar nu sunt dispusa sa ma sacrific de dragul lor. Pot spune ca scriu din pasiune, dar daca am zile in care nu am chef sa fac asta... Zile in care blestem clipa in care am ales sa fac asta... e clar ca nu e tocmai o pasiune, ci doar un lucru de pe urma caruia castig bani! Un lucru pe care in majoritarea timpului il fac cu placere... In acceptiunea mea, atunci cand vorbesti de pasiune nu este loc de toane, de chef si de lene! Sunt fascinanti oamenii astia, care traies si respira prin prisma lucrurilor pe care le fac! Azi de exemplu am mers la parada masinilor de epoca... si sincer am plecat de acolo entuziasmata. Am stat de vorba cu o multime de oameni, care aveau un singut lucru in comun: pasiunea pentru masinile alea vechi. Si-au facut chiar si un club al lor, isi imparteau impresii si erau extrem de mandri de faptul ca acele masini sunt inca functionale doar prin efortul lor sustinut. Toti mi-au zis ca o astfel de masina se intretine greu, ca zilnic trebuie sa repare ceva la ea, ca sunt nevoiti sa comande piese tocmai din America, dar ca... fac asta din pasiune si deci nu mai conteaza.

vineri, 4 aprilie 2008

ai program in seara asta?



Asa cum te-a obisnuit, club Berlin iti face program si week-end-ul asta! Ce zici... un pic mai mult roz nu strica cateodata ;)

nu e ceea ce pare !



pe cat e de nesuferita munca pe care o fac cateodata, pe atat de este amuzanta. asa se face ca din cand in cand mai am si eu parte de o stire dragutza, intre doua conferite de presa, si o lansare de candidat am ajuns sa fac stire la targul de nunti... si cum o stire asa de siropoasa nu se putea fara stand up pe masura... m-am imbracat in rochie de mireasa!!! Interesanta experienta pentru mie, aia care nu a purtat o rochie cu cinspe randuri de poale niciodata... Dupa ce am incercat inca trei rochii inainte, care bineinteles ca imi erau mari, si m-au ajutat trei persoana sa ma imbrac am fost gata... O rochie care sincer nu semana deloc cu aia pe care o visez eu pentru ziua cea mare.... mult prea .. mmmm... multa pentru gustul meu... dar in fine! O rochie scumpa lucrata manual, care costa o avere... dar al naibii de incomoda... Bine pe langa faptul ca trebuit sa traversez tot targul de nunti imbracata in mireasa, cu poalele ridicate, de sub care ieseau minunatele mele cizme de lac, am fost nevoita sa mai parasesc si incinta, pentru ca sa ajung la locul stand-up-ului ( o minunata limuzina)! In drum m-am intalnit cu o gramada de cunscuti din presa, care au facut o multime de glume... Intr-un final: amuzanta experineta... asta daca ai in calcul si reactia oamenilor din redactie care au vazut imaginile... si acum ale celor care citesc blogul si ma vad imbracata in mireasa... Asta ca sa nu mai spun ca am pus o poza din asta la avatar si intr-un minut mi s-a implut ecranul cu ferestre pe care era o singura intebare: te-ai casatorit!!! Ar fi o gluma buna pentru un 1 aprilie mai intaziat!!!

miercuri, 2 aprilie 2008

impulsul momentului!

urasc sa fiu pusa in situatia de a lua o decizie importanta. Urasc sa mi se dea posibilitatea sa aleg pentru ca niciodata nu voi fi sigura ca am facut cea mai inspirata alegere. Tot timpul voi avea sentimentul ala tampit ca daca as fi facut cealalta alegere ar fi fost mai bine... daca nu iese bine nu mi-o iert niciodata. Ce te faci cu mine, care mai am si prostul obicei de a nu mai cere alte pareri... Fac cum ma taie capul si apoi.... ma bag in sedinta :)))desi imi vine sa imi fac ceva groaznic de rau... Sunt momente in care imi doresc din tot sufletul sa fie langa mine cineva care sa imi dicteze cum sa fac... si caruia sa ii pot reprosa un eventual esec. Dar ce imi zic oamenii in situatii din astea: fa cum crezi tu ca e mai bine! Ce sa zic: multumesc dragii mei, imi sunteti de mare ajutor! Atunci vezi de ce nu mai cer pareri... astept mai bine un semn de care sa ma agat si pe care sa il pot interpreta... Sigur apare ceva! pana atunci stau in stand by... aman luarea unei decizii, de ce! pentru ca imi e frica sa nu gresesc. Imi e al naibii de frica de un eventual esec, desi sa gresesti cica este omenesc. Cand voi intelege si eu asta... viata mea va deveni mult mai simpla, brusc. Oricum cand te gandesti ca o decizie relativ simpla iti poate schimba radical viata, e normal sa te gandesti de doua, trei, patru.... zece ori inainte sa actionezi... Pe de alta partea daca ma gandesc de cate ori am facut ceva fara sa ma gandesc la consecinte, pica si teoria asta!!! Pana la urma cum e mai bine? Ma poate lamuri si pe mine cineva... Nu cred!

marți, 1 aprilie 2008

isteria mondenii!

Tot CTV a innebunit! Replici de genul: "Fata hai sa fim nebune!" sau "Fata, nu se spune cric se spune dric! Nu fata cu dricul se cara mortii! Fata esti proasta, ala e sicriu! Ce scriu?" se aud peste tot! Oamenii sunt pa! Oricum e clar ca nu poti fi in deplinatatea facultatilor mintale ca sa lucrez in presa... dar asta este deja alta poveste! Deja avem glumele noastre... la care radem doar doi... facute de noi: din ciclul CTV-isme. Acum de exemplu se fac scenarii despre cum va veni, pe unde, cu ce si cu cine Bush la Neptun. Fiecare isi da cu parerea... toti se amuza copios imaginandu-si ca inaltul deminitar american nu va mai veni... si ca toata agitatia a fost in zadar.


ziua glumelor proaste!

1 aprilie - macabra zi! Urasc glumele proaste, asa ca aviz amatorilor. Nu imi plac surprizele, si cu atat mai putin alea neplacute! S-ar putea sa nu reactionez intr-un mod tocmai prietenos asa ca ... mai bine renunta daca ai in plan sa te distrez pe seama reactiilor mele. Din experineta anilor trecuti stiu ca sunt o multime de "bineintentionati" care nu ar da inapoi de la a face o gluma proasta celor din jur, si cum fata mea... citez "este mai serioasa decat prevede legea azi", sa nu iti vina vreo idee!!! Si mai ales sa nu te astepti sa mi se pare si amuzant... Cine naiba are nevoie de o astfel de zi? De fapt, am observat ca eu sunt complet antisociala cand vine vorba de sarbatori si zile de genul 1 martie, ziua indragostitilor, 1 aprilie... Nu le inghit si gata... dar ce te faci cand toti din jurul tau isi fac un tel din a respecta "traditia"... Care traditie? Dar ce te faci cand un ziar care se vrea "profi" publica un articol in care este prezentat in detaliu un eveniment demn de scenariul unui film. Un articol in care se relateaza ca autoritatile portuare s-au luptat peste 20 de ore sa captureze un tigru... fara ca macar la sfarsit sa fie scris... mic si negru: Pacaleala!!! Ce si-a imaginat autorul: o gramada de reporteri isterizari!!! De la toate publicatiile si televiziunile, care se vad in fata unui astfel de eveniment ratat... Reporterii vesnic dornici de senzational... Cine lucreaza in breasla stie ca nu e putin lucru sa pierzi o stire de pe domneiul tau.. si cu atat mai mult o astfel de stire. Dar ce i-a scapat din vedere... ca astazi toata lumea este in garda, si se asteapta la ce e mai rau. Ce sa spun... glume de santier... pardon de redactie!!!

http://www.cugetliber.ro/1206997200/articol/16876/autoritatile-portuare-sau-luptat-douasprezece-ore-sa-captureze-un-tigru/