intotdeauna mi-au placut oamenii care au pasiuni! Cei care isi dedica o mare parte din timp (asta ca sa nu spun intreaga viata) unui lucru, pe care il fac cu maxima placare... cand spun "pasionati" ma refer la acei impatimiti care nu se mai gandesc la sacrificii atunci cand e vorba de un lucru pe care il fac cu placere. Nu mai conteaza timpul pierdut, nu mai conteaza resursele financiare... cand e vorba de un scop nobil. In numele pasiunii... de dragul artei... Sunt niste aspecte care mie nu imi spun prea cunoscute... Niciodata nu am avut o pasiune, careia sa ii si acord atentia cuvenita! Imi place sa fac multe chestii, dar nu sunt dispusa sa ma sacrific de dragul lor. Pot spune ca scriu din pasiune, dar daca am zile in care nu am chef sa fac asta... Zile in care blestem clipa in care am ales sa fac asta... e clar ca nu e tocmai o pasiune, ci doar un lucru de pe urma caruia castig bani! Un lucru pe care in majoritarea timpului il fac cu placere... In acceptiunea mea, atunci cand vorbesti de pasiune nu este loc de toane, de chef si de lene! Sunt fascinanti oamenii astia, care traies si respira prin prisma lucrurilor pe care le fac! Azi de exemplu am mers la parada masinilor de epoca... si sincer am plecat de acolo entuziasmata. Am stat de vorba cu o multime de oameni, care aveau un singut lucru in comun: pasiunea pentru masinile alea vechi. Si-au facut chiar si un club al lor, isi imparteau impresii si erau extrem de mandri de faptul ca acele masini sunt inca functionale doar prin efortul lor sustinut. Toti mi-au zis ca o astfel de masina se intretine greu, ca zilnic trebuie sa repare ceva la ea, ca sunt nevoiti sa comande piese tocmai din America, dar ca... fac asta din pasiune si deci nu mai conteaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu