joi, 24 aprilie 2008

stii cum e?

Cum e, frate, sa vorbesti o ora si jumatate pe ceas si sa nu spui nimic? Unii oamenii sunt facuti pentru a vorbi mult si prost, au un talent innascut sa ocoleasca esentialul si sa raspunda pe langa subiect. Mama cat urasc conferintele de genul asta... la care trec prin o mie de stari: ma enervez pentru ca imi dau seama ca efectiv imi pierd timpul acolo, apoi ma calmez, ma relaxez si ma gandesc la ale mele, iar ma enervez ca ala nu mai termina, apoi ma ia somnul si tot asa... asta pana imi bag picioarele, imi fac bagajele ma ridic si plec... cu tot deranjul de rigoare, desi stiu ca e urat... dar e sanatos! Nu inteleg de ce unora le place asa de tare sa se auda incat fac conferinte de presa cand nu au nimic de spus... stau in umbra patru ani si, cand se apropie campania electorala, scot de la naftalina aceleasi discursuri obosite si ne chinuie pe noi. Bai frate eu cu ce am gresit? Poate pentru ca nu mi-am ales o alta meserie (ca sa ii citez pe unii, sa fac si eu ceva util pentru societate: sa bat un cui, sa pun o bordura). Si partea cea mai proasta este ca abia incepe minunata campanie electorala, in toata spelendoarea ei. Azi la Prefectura un domn mi-a spus ca i-ar fi placut si lui sa se faca jurnalist :)). Si eu cu figura mea extenuata si plictisita ii spun: nu ai pierdut nimic! Nu cred ca a inteles el mare lucru dar important e ca eu am incercat sa il fac sa inteleaga (in felul meu mizerabil si lipsit de chef) ce inseamna aceasta minunata meserie... pe care, ca sa mai citez un destept in viata, nu are ocazia sa o practice oricine. Ar fi trebuit sa ii explic acelui domn cat de minunat este sa iti spune telefonul cand ti-ai dori mai putin (pe la 12 noaptea sau 7 dimi) si sa fii anuntat ca numai ce ti s-a facut program. Cum este ca in momentul in care zici gata pe ziua de azi, si dai sa iei pe usa redactiei, sa mai apara o stire. Cum este sa fii nevoit sa zambesti tuturor celor cu care vorbesti (si vorbesti zilnic cu cel putin 10 persoane pe care le vezi poate pentru prima si ultima data in viata ta) desi cateodata ti-ai dori sa le faci ceva groaznic de rau... Cum este sa asculti discursuri politice interminabile... pe aceleasi teme. Cum este sa nu stii niciodata dimineata cand pleci de acasa pe unde vei ajunge pana seara... prin ce localitate uitata de lume. Cum este sa uiti sa mananci pana la ora 19... Si de ce continui sa fac asta? Nu stiu! Inconstienta? Nebunie? Pasiune.... Cred ca asta este explicatia! Stii cum este sa uiti de tot atunci cand muncesti? Stii cum este vezi pe post o stire buna care poarta numele tau? Stii cum este sa te sune un om pe care il respecti si sa iti spune: ti-am vazut interventia sau stirea. Foarte buna! Stii cum este ca dupa ce muncesti fara pauza cinci-sase ore la un subiect sa ti se spuna: bravo! Daca stii toate astea, cu singuranta intelegi de ce nu am spus inca: pas!

Niciun comentariu: