luni, 7 aprilie 2008

so ticklish!!!

Cine sa ii inteleaga si pe oameni? Cine poate sa le inteleaga toate reactiile, fiecare privire, fiecare gest, fiecare grimasa? Cine poate interpreta, ca la carte, limbajul non-verbal, care de multe ori spune cat o mie de cuvinte. Noi suntem foarte atenti la ce spunem, dar de multe ori ne scapa gesturi, care tradeaza, dar care, din fericire, putini sunt cei care le prind si le interpreteaza corect. Eu am prostul obicei de a ma uita in ochii celui cu care vorbesc, ma uit atat de atent incat de multe ori interlocutorul meu lasa privirea in jos! De ce fac asta... pentru ca vreau sa vad dincolo de cuvinte. Cine lasa privirea in jos? Cel care imi ascunde ceva... si care se teme ca ar putea fi descoperit! De multe ori, atunci cand sunt fericita, in loc sa traiesc clipa, ma gandesc cu groaza ca intr-o zi fericirea mea s-ar putea destrama. De multe ori imi e groaza ca trecutul s-ar putea repeta, si ca as putea retrai situatii limita! Siiiii... daca ar fi asa!?! As putea trece mai usor peste ele? Habar nu am! Abia atunci voi putea vedea daca am invatat ceva din trecut sau, daca am trait degeaba! Cateodata am impresia ca daca m-as lovi chiar si de o mie de ori cu capul de pragul de sus... dupa o zi, doua, trei... as putea sa o iau de la capat cu zambetul pe buze! Acelasi zambet increzator! De cate ori nu mi-am spus: Simona, tu esti puternica, pot sa treci si pesta asta! Si.... am trecut! De cate ori am crezut ca s-a terminat lumea... Si? Nu a fost asa! Nimeni nu este de neinlocuit, dar au fost persoane care au lasat goluri in viata, persoane care mi-au marcat existenta, persoane pe care nu le voi uita niciodata si persoane pe care imi place sa cred ca le-am uitat.

Niciun comentariu: