luni, 29 decembrie 2008

cine a furat Craciunul?

pana acum am tras aer in piept si m-am abtinut sa scriu despre "spiritul sarbatorilor de iarna" pentru ca imi e al dracu de greu sa scriu despre ceva ce, in mod inexplicabil, in anul asta ma lasa rece! Cum ar putea fi altfel daca nu am reusit sa impodobesc bradul in noua mea casa din lipsa de timp, in casa nu a mirosit a cazonac, poate doar a cozonac insiropat cumparat de Monica cu tot atat de multi bani cat se afla in bugetul unei comune mici sau care ar fi putut asigura hrana pe o luna a copiilor din Bangladesh. Am primit replici de genul "nu stiu ce sa iti cumpar cadou, asa ca nu imi cumpara nici tu mie, cu banii aia i-ati ceva si imagineaza-ti ca e de la mine". Am lucrat in ajuns, de Craciun si tot asa langa pana pe 30 decembrie! Ingrozita de faptul ca anul asta Craciunul nu imi trezeste niciun feeling... am mers sa caut spiritul care in anii trecuti in datea zeci de senzatii, si l-au cautat asa de bine, incat am ajuns in club unde doar animatoarele imbracate in craciunite imi aduceau aminte de faptul ca nu este vreo zi obisnuita. Unde e spiritul Craciunului? In magazinele frumos impodobite ai caror patroni nu au decat un singur scop: sa te determine sa cumperi orice e rosu sau este impachetat frumos. Unde e spiritul Craciunului? Pe fetele colindatorilor ahtiati dupa bani cu care te trezesti langa tine pana si la restaurant in timp ce te straduiesti sa iti inghiti tacticos bucata de pizza! Unde e spiritul Craciunului? In desaga mosului ciufulit, imbracat neglijent in care nu mai cred nici macar copii din 5 ani si caruia ii pun coarne in timp ce fac poze ? ( faza reala)Unde e spritul Craciunului? In iluminatul stradal de doi bani, achizitionat din bani publici cu zeci de mii de euro de la firmele patronate de clientela politica? Unde s-a ascuns spiritul Craciunului de nu reusesc eu sa il vad? Poate in actele de caritate facute de animiti suspusi in timp ce sunt filmati si fotografiati (din intamplare, desigur) de zeci de jurnalisti? unde e bucuria aia simpla pe care o simteam in copilarie?

miercuri, 17 decembrie 2008

jumatate eu, jumatate tu!

deschid televizorul, site-urile de stiri, ziarele... toate vorbesc despre acelasi balci, toate arata, asa cum le dicteaza constiinta, sau patronii, situatia de pe scena politica actuala. In fiecare zi se mai intampla ceva care imi dovedeste ca dezgustul poate fi si mai amar decat l-am simtit atunci cand am aflat cine a castigat alegerile, mai amar decat atunci cand am vazut cu ochii mei ca un vot costa un milion de lei, mai amar decat atunci cand am vazut ca istoria penibila, si nu doar ce glorioasa, se repeta. Dezgustul in politica nu are limita! pana unde vor merge politicienii in goana lor dupa putere. Frate cu dracu s-au facut. Acum ne mai urmeaza? Au tras de putere ca de guma de mestecat... si-au impartit ministerele pe principiul, una tie, doua mie! Fiecare a incercat sa traga cat mai mult pe turta lui, fara sa se uite in propria ograda ce oameni are pentru a-i promova in functii de conducere. Sa fie cat mai multe la numar, si cat mai strategice! Sa aiba clientela politica de unde se hrani. Sincer eu ma mir ca au ramas tot 18 ministere... ii credeam in stare de mai mult. Ii vedeam infiintand, de urgenta, inca doua, trei, patru portofolii ca sa impace si capra si varza. Ii si vedeam iesind pe tv vorbind despre eficientizarea aparatului de guvernare, cand in spate nu se aflau decat niste mirsave negocieri soldate cu o solutie de compromis. Isi imagineaza vreunul dintre noi ca in cadrul acelor negocieri purtate in spatele usilor inchise aduce cineva in discutie interesul national? Nicio sansa! Pomeneste cineva de bunastarea natiunii? Nuuuuuuuu! In cadrul negocierilor se imparte puterea, dar oricat de bine s-ar imparti intotdeauna exista si nemultumiti. Acei nemultumiti care isi striga indignarea in gura mare si carora trebuie sa le fie cumparata tacerea, mai ales ca vorbim de oameni cu greutate in partid. Ce va imaginati ca au cautat liderii locali ai social democratilor sau ai democrat liberalilor la toate rundele de negocieri pentru formarea coalitiei si mai nou a guvernului? Ce credeti ca i-a manat la Bucuresti in conditiile in care nu au nici in clin, nici in maneca cu actul de guvernare? Au vrut sa se asigure ca isi vor monta oamenii lor in pozitii strategie, de pe urma carora vor obtine, mai apoi, beneficii. Constanta a vrut om la mediu sau la turism.... si se pare ca ii va avea! Astfel eforturile depuse de conducerea PSD-ului de la Constanta vor fi incununate de succes. Nu a fost sa fie turism.... e bun si mediu. La urma urmei, mediul are ultimul cuvant pentru orice proiect... ministerul turismului e mai mult cu titlu onorific, sa il ia Pd-ul ca nu se supara nimeni, sa dea ei clasificarile, sa isi ia ei bobarnacele pentru un nou esec al dezoltarii turismului, sa isi bata ei capul cu promovarea Romaniei peste hotare! Daca tot vorbeam de penibil, nu pot sa nu amintesc de scena in care Stolojan apare in fata presei pentru a spune ceva ce deja stia toata lumea. Informatia proaspat rasuflata facuse deja inconjurul tuturor mijloacelor media... fusese deja dezbatuta si intoarsa pe toate partile. Era genul de informatie pe care nu o poti crede... un o poti crede in conditiile in care esti un om care inca mai crede in principii. Cum a venit el Stolojan cu figura lui de muribund sa spuna ca se retrage pentru a face loc tinerei generatii pe cele mai inalte trepte ale guvernarii? Induisotor nu? Atunci tuturor ni s-a derulat prin fata ochilor scena care a avut loc in urma cu patru ani cand "razgandila" s-a retras de pe culmile gloriei. Acum nu au mai fost lacrimi, nu a mai fost un cor al bocitoarelor, nu au mai fost explicatii. A fost o declaratie care a lasat loc pentru o mie de intepretari... si apoi o multime de analisti, jurnalisti si politicieni care si-au dat cu presupusul pe la toate posturile de tv. O furtuna intr-un pahar cu apa... o regie ieftina de pe urma careia Stolo, Draga Stolo si-a terfelit reputatia iar electoratul a imbracat din nou haina "prostului". In conditiile astea tu ca cetatean de buna credinta care te-ai dus la vot te inrebi: pe cine am votat eu si ce a iesit? Imi imaginez ca ai votat PD-L urand din toti rarunchii social democratia, pe Geaona, pe Bombonel, pe Mitrea si pe toti acoliti. Ai votat pd-l ragand maxim dreapta... Spun votand pd-l pentru ca vreau sa cred ca daca ai votat psd nu ai acces la internet si cu atat mai putin te intereseaza un comentariu despre politica... de fapt imi imaginez ca daca ai votat psd nu te intereseaza mai mult de o pomana electorala sau de un drum cu autocarul partidului la o manastire. Sa revenim! Deci ai votat pd-l si te-ai trezit ca ai primit la pachet si psd. Cum te simti? ca in Romania. Cica nu este cale mai eficienta de a discredita un om politic decat sa ii dai puterea in maini si sa il lasi sa isi rupa singul gatul. sincer nu inteleg de ce se ingramadesc astia sa puna mana pe putere intr-o perioada de recesiune si cu atat mai mult sa promita salarii si pensii mai mari cand toti economistii fac apel pentru prudenta...

joi, 11 decembrie 2008

suntem obsedati.....

Despre obsesii romanesti *

Romanii sunt obsedati. De diferite lucruri... Asta n-ar fi o problema daca aceste obsesii ar fi constructive. Uite, japonezii sunt obsedati de electronica si au ajuns unde au ajuns. Francezii sunt nespalati dar au nasuri fine si sunt obsedati de parfumuri si uite unde au ajuns. Si exemplele ar putea continua. Din nefericire, la noi obsesiile nu sunt de natura colectiva. Adica, desi romanii împartasesc cam aceleasi obsesii, ele sunt profund egoiste si privesc fericirea personala chiar in detrimentul tuturor celorlalti.

TOP 10 OBSESII ROMANESTI

*1.Obsesia cu "casa pe pamant" - Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa aiba casa pe pamant.
*2.Obsesia televizorului" - Romanul e devorator de televiziune. S-au facut niste cercetari si cica noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adica ne uitam cel mai mult la televizor. Si, asta e geniala, avem cele mai multe televiziuni! ! ! Mi se pare fascinant ca romanul este "europeanul" cel mai telespectator avand in vedere ca in Romania sunt, cu cateva exceptii, cele mai imbecile si mai de prost-gust productii!

*3.Obsesia Coelho* - Daca n-ai citit Coelho...n-ai viitor frate! "Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stanescu..." Degeaba - Citeste Coelho!"

*4.Obsesia messenger* - Asta e, totusi, un fenomen global. Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi reproseze ca stau pe invisible...
*5.Obsesia haiduceasca* - Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit roman devine haiduc la orice nunta. Fura mireasa, cere rascumparari...Si dup-aia, haiducia maxima."Pusca si cureaua lataaaaaa...". Apoi recunoaste ca e impotent: "Ce barbat AM FOST odataaaaa..."

*6.Obsesia auto* - In Romania exista cea mai dinamica piata auto. Punct. Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut nici parizienii, nici londonezii...Punct. Sa fie cat mai mare, mai scumpa si mai noua. Nu conteaza ca tu stai cu parintii intr-un apartament 2 pe 2...

*7.Obsesia frigiderului plin* - Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi mai incarca pana la refuz congelatorul. Sa fie acolo...Cine stie...

*8.Obsesia celulara* - Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un statement. Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu desi eu poate castig de 30 de ori mai mult. Asta e un mare mister! Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aiba un mobil de 20 de milioane? Si sa dea beep cu el!!!!!!!

*9.Obsesia "daca ala nu face,de ce sa fac io?".* -Asta de obicei e completata si cu o doza de mandrie:"Ce? Sunt mai prost?!" DA!

10. "Obsesia hainelor de firma cu eticheta la vedere" - daca nu ai insemnele unui bradn cat mai celebru cu caractere cat mai mari si placuta la blugi traiesti degeaba. daca tot ai dat un ban in plus pe hainele alea, macar sa vada toata lumea ca iti permiti.

vineri, 5 decembrie 2008

ce am fost si ce am ajuns?

doamne cat de superficiali suntem? Cum ne bucuram de toate nimicurile. Cum avem timp pentru orice, mai putin pentru ceea ce conteaza cu adevarat. Citisem mai demult un textulet care circula pe mail si in care era scris ca avem timp sa gresim, sa regretam ce am facut si sa gresim din nou dar nu avem timp sa ne oprim, pentru un moment, si sa reflectam asupra cauzelor. Nu avem timp sa ne dam seama ce ne dorim cu adevarat. Probabil ca de aia ne este si asa de greu sa luam o decizie... ne e frica sa nu gresim, dar noi abia daca stim ce e mai grav: o greseala sau un lucru nefacut, pe care mai apoi il regretam. Suntem superficiali, suntem rai, suntem egoisti... abia daca ne iubim pe noi. In conditiile astea de ce ni se cere sa iubim pe altii? Ce insemna iubirea? Un cocktail format din afectiune, respect, daruire, sacrificiu, altruism... Unde sunt valorile astea? A mai auzit cineva vorbindu-se despre ele? Am impresia ca, in curand, vor disparea si din dictionar. Ce facem noi acum? Vedem, ne place, vrem sa incercam si.... ne plictisim. Cum sa ne dam seama ce am pierdut daca noi suntem tot timpul cu un ochi la ce urmeaza (fraza nu imi apartine dar mi s-a parut demna de retinut). Suntem in epoca in care trecutul este atat de putin important in comparatie cu prezentul... si in care spre viitor nu se mai gandeste aproape nimeni. Traim in prezent, traim fiecare clipa de parca ar fi ultima, fara sa ne pese de nimic. Ne ghidam dupa principiul ca viata e scurta si uitam ca dupa noi trebuie sa mai ramana ceva de care sa se bucure si generatiile care vin. Cine se mai gandeste la conservarea resurselor, la protectia mediului.... cand noi nu ne conservam nici macar propria sanatate?

joi, 4 decembrie 2008

game with santa




avem ce meritam!

opriti planeta asta eu vreau sa coborrrrrrrrrrrrrr!!!! Vreau sa cobor din orasul asta, din tara asta si sa astept cuminte o planeta dintr-o alta galaxie. Sa astept alta civilizatie, sau sa astept in stare de inconstienta o noua era, cu oameni mai destepti cu politicieni mai putin demagoci, cu mai multa civilizatie. De unde mi-a venit supararea? Simplu! De la ultimul scrutin electoral... de la ultimele alegeri, mai pe intelesul tuturor. In ce tara traim, fratilor? Cu cine respiram acelasi aer? Cu niste unii care au votat in schimbul unul milion de lei sau, si mai rau, in schimbul unei pungi de faina sau a unei sticle de alcool. Suntem penibili, ne meritam soarta. Toata lumea stie ca s-au cumparat voturi si... nimeni nu face nimic!!!! La ce bun lege electorala? la ce bun vot uninominal? Cui foloseste? Aaaaa sa ne vada mai marii de la Comisia Europeana ca avem si noi si ca nu ii facem de ras? De avut, avem multe, dar ce facem cu ele? Cui folosesc? Avem ceea ce meritam. Un guvern care a ajuns motiv de targuiala intre partide. Cand am aflat primele exit poll-uri, duminica seara, vorbeam singura!!! In final, la Camera Deputaţilor PD-L a obţinut 115 mandate, Alianţa PSD+PC a obţinut 114 mandate de deputat, PNL 65, iar UDMR 22 iar la Senat, PD-L a obţinut 51 de mandate, Alianţa PSD+PC are 49 de mandate, PNL 28 şi UDMR 9 mandate. Rezultatele reflacta nivelul de cultura al romanilor sau mai bine zis, nivel de cultura pentru unii si interesele de moment sau de viitor pentru altii. Constanta este un oras ROSU (Rezultate finale BEJ Constanţa - Camera Deputaţilor: PSD+PC - 47,80%, Senat:PSD+PC - 51,37%). De ce au votat cu totii PSD? Romanii au uitat ce a insemnat guvernarea PSD timp de patru ani... alea rele se uita repede! La ce bun vot uninominal, cat oricum toti au votat partidul. Cine a auzit de Cristina Dumitrache, care si-a rupt gatul cu brio la alegerile europarlamentare de anul trecut? Cine a auzit de Antonella Marinescu? Cine e Matei Brătianu???? Cine a auzit de Constantin Chirilă? Cati dintre cei care citesc au auzit vreodata de aceste nume inainte sa le citeasca pe afisele electorale? Sunt niste non-name-uri care au fost alese in sistem uninominal! Sau mai bine zis, sunt niste non-name-uri promovate de un partid care stie sa isi atraga electoratul de partea lui. Sa nu inteleaga cineva ca nu sunt penru reformarea clasei politice sau pentru promovarea tinerilor in functii importante... sunt! dar inainte de a-i trimite in parlament sa te reprezinte 4 ani trebuie sa ii cunosti. Bun venit in Romania!

joi, 27 noiembrie 2008

viata incepe... vineri!

ce e azi? luni inainte de vineri... Ce e vineri? ziua in care incepe viata de noapte *bine, cei drept mai nou, in memoria verii, viata de noapte incepe de joi*. Cum trece saptamana nu ma intreba... trece ametitor de rece, cu cele bune si cu cele rele, trece cu o viteze care reuseste sa imi dea chiar si mie peste cap kilometrajul. Acum e dimineata... aud alarma Divei... I m calling you! semn ca incepe o noua zi, apoi alarma mea! ma imbrac in graba, imi spun de fiecare data acelasi lucru: azi nu am chef, dar maine am sa ies din adidasi. Plec in graba, cu cel putin jumatate de ora intarziere, ma enervez in trafic, imi spun cu aceeasi ciuda ca seara imi voi face, in sfarsit, CD-ul ala pentru ca sa nu imi mai ruinez diminetile cu glumele expirate ale glumetilor de la radio treziti cu noaptea in cap. Ajung la munca... si de aici se rupe filmul... nu stiu cum trece timpul. Vine seara... si a mai trecut o zi. Sa revenim la week-end, dupa care incep o noua saptamana mai obosita decat o inchei pe cea veche. Ma gandesc: daca nu acum, atunci cand? daca nu le fac pe astea la vremea lor, voi regreta ca a trecut viata pe langa mine. In plus, dupa ce muncesc 6 zile pe saptamana, imi permit sa fac exact ceea ce imi place la sfarsit de saptamana: "sa o ard prin cluburi", ca sa il citez pe un mare filozof in viata :D. Ce inseamna viata de noapte la Constanta? trei cluburi pe care, daca ai putin chef, le colinzi intr/o singura noapte. Aceeasi oameni... clubberi cu state vechi pe care desi nu ii saluti stii mai multe decat si-ar dori ei sa fi aflat vreodata. Putem sa spunem ca aici, la malul marii, exista o comunitate a celor care isi "pierd" noptile in cluburi... care respira ritmuri de house si care dimineata danseaza pe muzica greceasca... cine stie cunoaste. O comunitate a celor care dupa club se intalnesc la Bueno sau la Scoica. Sunt oameni care la lumina zilei nu se recunosc sau se prefac ca nu s/au vazut vreodata, dar care in fiecare noapte de vineri sau sambata respira acelasi aer de Two, Wish sau Crush... imbibibat de fum

marți, 4 noiembrie 2008

de ce trebuie sa spui trebuie?

T R E B U I E!!!! Este unul dintre cuvintele pe care le urasc din tot sufletul... Chiar trebuie sa spui trebuie? NU! Eu asociez verbul asta cu ceva ce faci fara prea multa placere... ceva ce faci de dragul altora sau pentru bani. Trebuie nu se aplica decat in cazul jobului.... acolo trebuie, si nu mai e loc de alte comentarii si interpretari. In rest... e o tara libera si nu mai trebuie nimic. Daca faci ceva ca asa trebuie mai bine... lasa. Nu trebuie sa stai cu iubita/ul. NU! Stai cu iubita/ul daca asa simti... daca nu simti e grav! Nu trebuie sa mergi la cumparaturi, sa te vezi cu prietenii sau sa zambesti cand faci cunostiinta cu cineva. Sunt lucruri pe care la faci daca le simti, daca nu... nu! Cat de simplu este! daca am tine toti cont de acest mic aspect cu siguranta viata noastra ar fi mult mai frumoasa. Cand nu exista tragere de inima atunci cand faci ceva, cu siguranta nu il vei face bine. Ce rost are sa socializezi, daca tu nu vrei sa faci asta... crezi ca vei fi o companie placuta? de ce sa ii chinui si pe altii cu lipsa ta de chef? nu ar fi fost mai simplu sa stai singur in casa si sa citesti o carte... sa te gandesti la ce iti doresti sa faci... si sa faci? cu siguranta! de cate ori nu te-ai trezit in ipostaze sau in locuri in care nu ti-ai fi dorit sa fii? nici nu mai stii! dar ce iti amintesti? ca de fiecare data ti-ai spus ca e ultima oara cand faci un astfel de compromis.... de dragul cui? cei care te iubesc nu te vor pune niciodata sa faci ceva ce nu iti doresti... iar cei care o vor face, nu merita! asa ca, nu uita, nu trebuie sa faci ce trebuie! si, la urma urmei, cine decide ce trebui?

luni, 3 noiembrie 2008

adevar sau... minciuna!

gandeste-te bine! ce alegi, un adevar crunt spun in fata sau un adevar bine ascuns? De ce vor oamenii sa stie adevarul in conditiile in care, cel mai des, acesta doare al naibii de tare? Cu ce te ajuta ca stii un lucru teribil? Nu e mai simplu sa traiesti in minciuna, sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic? Ceea ce nu stii nu te poate rani... si atunci? De multe ori, o minciuna este mult mai simplu de suportat decat realitatea. Oricum niciodata nu ajungi sa cunosti pe cineva pe deplin... si atunci? ce mai conteaza o "omisiune" in plus, sau una in minus. Si omisiunea este tot un fel de minciuna. Nu te mint! Iti spun doar o parte din adevar, aia care imi convine mie sa o stii!?! Care e diferenta? Niciuna! Atunci? Ca sa ajungi sa fii corect cu cei din jur trebuie, in primul rand, sa fii pe deplin corect cu tine. Ma intrebi de cate ori am mintit eu? Nici nu mai stiu... nu imi amintesc nici macar cand am mintit ultima data... si asta nu pentru ca a trecut un secol de atunci, ci pentru ca am facut-o fara sa ma simt vreun fel vinovata! M-am gandit ca asa este cel mai bine, si asa am facut! Fara pareri de rau, fara mustrari de constiinta, fara nimic. Nu am mintit ca sa obtin ceva in schimb.... sau cine stie. M-am gandit poate ca adevarul ar fi fost mult mai greu de suportat... sau poate ca m-am gandit la mine, la modul in care sunt perceputa de cei din jur. M-am gandit ca adevarul ar fi putut fi interpretat, ca ar fi avut efectul unui bulgare de zapada. Poate ca nu am avut chef sa dau explicatii suplimenatre, poate ca am vrut sa protejez pe cineva drag, sau poate am facut ceva ce am regretat apoi si am crezut, pentru o secunda, ca mintind sterg totul cu buretele... Stiu, stiu, ce mi-ar zice mama acum! Ca sa nu minti este una dintre regulile de baza ale unei bune cresteri, ca se invata inca din cei sapte ani de acasa... dar cine o respecta? Regulile sunt facute ca sa fie incalcatea... De ce am scris asta? Nu pentru ca am constiinta incarcata si am incercat sa ma scuz in vreun fel in fata cuiva.. nici pe departe. Am scris toate cuvintele astea pentru ca de curand am asistat la o discutie in care am fost partasa fara sa vreau la o minciuna. Inconfortabila ipostaza... dar i-am facut fata cu brio, ce sa fac ma adaptez repede... Am zambit si am aprobat desi stiam ca nu e asa. Greu nu a fost... as fi putut sa imi imaginez ca joc intr-o piesa de teatru si asta era rolul... l-am jucat bine! Atunci mi-am dat seama ca minciuna este parte din viata noastra. Ca suntem mintit in fiecare zi... de mai multe ori chiar si ca doar o mica parte din acestea neadevaruri ies la suprafat... Mi-am amintit ca in viata au fost momente in care mi-as fi dorit sa fiu mintita, si momente in care am mintit crezand ca asa e cel mai bine. Mi-am dat seama ca nu poti judeca pe cineva ca te-a mintit fara sa stii de ce a facut asta, si ca o minciuna spuna la momentul potrivit poate salva pe cineva de la multa suferinta...

miercuri, 29 octombrie 2008

baietii de zahar... ce sa mai zici?



Ce nu fac oamenii in goana dupa putere. Si daca pana acum se spunea ca in dragoste si in razboi orice este permis, eu as mai adauga ca, mai nou, si in politica. Matei, primarul de la "NOvodari" nu se dezminte. Dupa ce la alegerile locale a tiparit un slogan electoral pe oua, acum isi promoveaza colegul de partid, candidat la un scaun de deputat, pe pungile de zahar... cu sloganul "Un baiat de zahar". de remarcat pozitia din fotografie... silul "jmecheras de cartier... pardon NOvodari", cu sacoul aruncat la misto peste umar. E clar ca unii nu se mai fac bine...
P.S: "Preparatul se serveste cu multa frisca poporului cu foame-n glanda. Dupa succesul in alegeri, se adauga acritura si sictir."

miercuri, 15 octombrie 2008

fuga de raspundere... sport national!

bai ce ne mai place sa exageram... maxim! Ce ne place sa ne facem viata mult mai complicata decat este! Ce ne mai place sa ne victimizam! Sa ne plangem ca toate ni se intampla numai noua.... ca viata noastra a inceput si se tremina cu ceva! In realitate, toate lamentarile sunt simple exagerari... modalitati de a atrage atentia cuiva... sau a lumii intregi asupra noastra. Sunt de fapt niste frustrari mai mici sau mai mari... sunt modul nostru de a refula! Modul nostru de a spune tuturor: bai sunt si eu aici, unul dintre cei multi! Unul care uite cat munceste sau uite cat de nefericit este! Ne simtim mai bine daca spunem tuturor ce nu ne convine. Daca ne strigam in gura mare indignarea! Suntem toti niste oameni, nu suntem perfect, nici pe departe si, sincer, nici nu as vrea sa fim. Cui i-ar trebui un prieten care sa nu greseasca niciodata, care sa faca totul asa cum scrie la carte. Cine are nevoie de un partener care sa nu fie stangaci niciodata.... Oamenii prea siguri pe ei, ii sperie pe cei multi, le creaza impresii gresite, cei nesiguri, le inspira mila. Cei de mijloc, sunt cei multi. Acei oameni pe care ii vezi la tot pasul, acei oameni care se diferentiaza cu atat de putin unii de altii, si totusi sunt unici. S-a vrut odata, de mult, in comunism sa se instaureze egalitatea, si unde am ajuns? la haous! Acum fiecare este pe propriile picioare... asa se face ca in timp ce unii abia merg de-a busele, altii zboara tot mai sus. Si pana la urma cine este de vina pentru toate esecurile noastre? Sistemul, colegul ala care tot timpul se uita intr-un fel la tine, iubitul care nu te intelege ca vrei sa faci cariera si care te suna in cele mai nepotrivite momente, mama care inca te considera un copil desi ai 30 de ani, proful ala care te-a descurajat sa dai la teatru desi tu crezi chiar si acum ca erai talentat? Exista un vinovat pentru toate si niciodata acela nu esti tu... La urma urmei de ce sa ne asumam responsabilitatea, cand este atat de simplu sa aruncam vina pe altii...

vineri, 10 octombrie 2008

idei ... idee si iar idei

in fiecare zi cunosc oameni noi. Nu e minunat? Ba da! In fiecare zi, aflu noutati! Respir stiri, ma hranesc cu informatie, sunt mereu conetata la realitate. In mintea mea exista mereu o banda rosie pe care circula informatii de ultima ora! Stiu atat de multe lucruri din atat de multe domeni care nu imi vor folosi niciodata... Sau poate cine stie. Poate doar in vreo dicutie, cand ma voi felicita ca o stiu si pe asta. Si daca nu le-as sti.... Cu siguranta nu ar fi un capat de lume! Informatia, oamenii de langa tine si cei la care tii te schimba... te schimba fara sa vrei tu sau sa isi doreasca ei asta. Eu care inainte eram extrem de rezervata fata de necunoscuti, am invata sa zambesc si culmea, mai nou, imi place sa socializez. "Cica munca e sursa de sanatate... atunci sa lucreze aia bolnavi!" sau "daca razbunarea e arma prostului, in seara asta vreau sa fiu proasta!" Vorbe din popor sau din topor pe care le interpretezi dupa cum iti convine.... chestii amuzante pe care le auzim zilnic si care ne amuza. Fara ele viata, cu siguranta, nu ar fi la fel de frumoasa... si de ce sa stam suparati, daca ne putem vindeca zambind.

vineri, 3 octombrie 2008

de ce nu merge tara asta!

Pentru ca tot a venit iarna si nu imi mai pierd toate noptile prin oras, am timp sa bezmeticesc pe net. Asa se face ca citeam zilele trecute despre cea mai comuna expresie a romanilor, si acum nu punem la socoteala injuraturile care contin cuvinte cu "p", care se regasesc in vocabularul oricarui posesor de Ro pe buletin. Cica, zic unii, romanii si-au facut o obsesie din a gasi vinovati pentru faptul ca tara asta, in care traim, nu merge. Expresia poate fi folosita in absolut orice context. Urmatoarele exemple au fost culese din viata de zi cu zi: in transportul in comun - "Voi de deodorant n-ati auzit? De aia nu merge tara asta, ca nu va spalati!"; in piata - "Nu ti-e rusine sa ceri zece mii pe legatura de marar? De aia nu merge tara asta, ca sunteti toti niste hoti!"; la scoala - "Iar nu v-ati facut tema, si erau numai douazeci de probleme de analiza matematica, asa de frumoase, se puteau rezolva si grafic... De aia nu merge tara asta, ca nimeni nu face ce i se spune"; in scara blocului - "Iar nu v-ati platit intretinerea! De aia nu merge tara asta, ca nimeni nu vrea sa dea bani!"; si, in fine, in caminul conjugal - "Iar te joci pe calculator in loc sa stai cu mine si sa imi faci un pic de masaj! De aia nu merge tara asta, ca pierdeti vremea cu toate prostiile!" Cu alte cuvinte. Am mai invatat ceva azi: exista un vinovat pentru orice, si acela nu esti niciodata tu :p.

pe tine cum te cheama?

Nu sunt straine de nimeni mass-urile sau e-mail-urile pe care le primesti de la diversi indivizi, pe care ii ai in lista de mess sau in agenda desi nu ai schimbat, in toate existenta ta, mai mult de doua vorbe cu ei. Eu am mai multe persoane la care pot sa jur ca am abonament pentru ultimele glumite care circula pe net. partea cea mai buna este ca nu am platit niciodata abonamentul dar... conducta cu mass-uri continua sa fie sparta. Sunt zile productive in care casuta mea de mail primeste si cate 20 de astfel de fwr. care mai devreme sau mai tarziu ajung pe la toti posesorii de casute postale virtuale. Nu costa nimic... si in plus, nu e frumos sa tii o gluma doar pentru tine. Cum, de altfel, nu poti risca sa iti atragi vreun blestem pentru ca nu ai trimis mai departe nu stiu ce mail cu dorinte... Sa revenim insa zic, ca imi pierd ideea. Astfel, printre 50 de mesaje cu blesteme, 10 cu cazuri sociale, 100 de bancuri si 20 de comunicate de presa am primit si un mail care cuprindea actele de identitate ale unor "nefericiti" ca altfel nu le pot spune, care poarta niste nume, de mai bine nu le-ar purta. Si bineinteles ca o nenorocire nu vine niciodata singura, mai nou, pe net circula si comentarii pe acesata tema... dintre cele mai rautacioase bineinteles. Din ciclul: "Din bogata onomatica a poporului roman, parintii tai s-ar putea sa nu fi ales cel mai frumos nume!" vi-l prezint pe Armando, Monamur, Jasmina, Brat Pit sau Cotizo. Toate numele astea dovedesc ca romanii se gandesc, putin spre deloc, atunci cand isi aleg numele copiilor. Din frageda pruncie, nefericitul purtator al unui astfel de nume este condamnat la mistouri necontenite din partea copiilor cu nume banale. Plus ca, atunci cand maica-ta te alinta "Armandutu" sau "Jasminel", nu prea poti baga mana-n foc ca nu face si ea misto de tine. O alta chestie draguta: atunci cand vezi scris in scara blocului "Mama lui Vali practica cea mai veche meserie din lume" sau "Mihai, fac dragoste cu mama ta!" (ma rog, eu am crescut intr-un bloc din centru, unde copiii vorbeau frumos) poti sa te gandesti ca nu e vorba despre tine, ci despre alt Vali sau Mihai. Insa, daca scrie acelasi lucru despre mama lui Armando, nu prea exista multe dubii despre care Armando e vorba. In aceste conditii, ai prefera sa creada lumea ca parintii tai au uitat sa-ti dea un prenume si ca te cheama, ca pe messenger: Popescu_78.

Cause nothing else matters




Teribil nu! Prima data m-am gandit ca e un clip mult prea dur... dar apoi mi-am dat seama ca nu putem intelege ca viata noastra atarna de un singur fir de ata decat privind astfel de imagini, care arata realitatea asa cum este ea. Necosmetizata, fara trucaje! Poate doar asa vom deveni mai responsabili in trafic. Poate asa ne vom gandi de doua ori inainte de a fi teribilisti, de a ne juca cu vietile noastre. Toate victimele accidentelor rutiere au spus, probabil, ca lor nu li se poate intampla... ca nu vor avea tocmai ei o moarte atat de tragica. In astfel de cazuri ... Nothing else matters

luni, 29 septembrie 2008

cate putin din toate!

Am constatat cu surprindere ca desi nu am mai scris de un secol nimic pe blog oamenii continua sa il acceseze. Mai mult decat atat, nu putini sunt cei care ma trag de maneca si imi spun ca nu ma mai postat nimic.... de ce? Simplu! Traversez o perioada buna din viata mea si... sunt egoista, lucrurile bune nu vreau sa le impart cu nimeni. Glumesc... In realitate am gasit tot timpul ceva mai bun de facut decat sa scriu... am considerat mereu ca in cazul blogului cuvantul "trebuie" nu are ce cauta si de aia ... nu am mai scris. Subiecte s-ar fi gasit... mereu se vor gasi. Lucruri care ma suprind, care ma deranjeaza, care ma umplu de energie, care imi dovedesc, again and again, ca viata e frumoasa... Ce lipseste? Poate inspiratia! Poate cheful! Poate timpul... Poate un pic din toate. Sa va promit ca vor redeveni un blogar constiincios? Nu pot pentru ca imi cam place sa ma tin de cuvant. Dar cine stie, poate va voi surprinde.

marți, 2 septembrie 2008

cine a spus ca-i usor sa fii reporter



cine a spus ca este usor sa fii reporter! uite si tu ce trebuie sa patimesti... cu toti incoerentii... ii auzi ce debiteaza si trebuie sa fii serios, sa il si aprobi in speranta ca totusi vei scoate ceva coerent de la el "martorul de la fata locului". rezisti cu stoicism si cand ajungi la redactie si te uiti pe brut izbucnesti! uite frate ce pot sa spune... dar ei insista sa se vada la televizor. spun cate o astfel de ineptie catastrofala si te mai si intreaba cand difuzezi... pentru ce ma! sa ii spui si vecinei, mamei, bunicii sa se uite la tv sa ii vada!

luni, 1 septembrie 2008

confusion...


da, ma, si ce? si ce daca nu recunosc niciodata, nici daca as sti ca ar fi ultimul lucru pe care l-as face.... asta inseamna ca nu imi pasa? si ce daca zambesc, crezi ca nu ma doare? si ce daca nu privesc... crezi ca nu vad? si ce daca merg inainte, crezi ca nu regret? si ce daca nu iti vorbesc... tu oricum stii? si ce daca nu ne intalnim... stiu ca esti acolo, stiu ca iti pasa si mai ales stiu ce ai vrea! sa imi aduci aminte sa nu mai fac asta! sa imi amintesti ca nu e normal! sa ai grija sa imi spui ca nu e etic, ca sunt o domnisoara si ca asta nu se face! pe dracu! stii sa asculti. ma privesti. zambesti. nu iti vine sa crezi ca am zis asta. stii ce? nici mie! cateodata ma uimesc! cateodata ma urasc! dar si mai des ma iubesc. stii ce? nu as putea sa traiesc fara mine. m-am obisnuit asa! spun ca e bine, si daca nu e, stiu ca va fi! inchid ochii... ii deschis si imi spun ca viata e frumoasa! respir adanc! s-a dus si asta... s-a terminat! ce nu te omoara te face mai puternic! te intareste pentru ce va urma. si ce va urma? nimic din ce ai crezut tu ca se va intampla. esti surpins! faci ochii mari... crezi ca visezi. ei bine nu! nu pot sa cred ca se intampla asta. si totusi s-a intamplat. de ce mie? de ce eu... eu unul dintre cei multi... si totusi unic! deschis ochii si e tot aici! zambesc. mi se intampla! asta inseamna sa traiesc. deci traiesc! daca traiesc sunt fericita! si daca sunt fericita inseamna ca viata e frumoasa. pana cand? pana data viitoare! ma minti... si daca ma minti tu, ma mint si eu! spun ca nu ai facut-o intentionat. exista o scuza pentru orice! pot sa iert! ia sa vad, pot! cred ca pot! oricum nu imi pasa. daca nu ma minti tu, o va face altul mai tarziu! ma doare! spun ca nu! plang? asta nu! imi spun ca sunt puternica! chiar sunt! cica ce nu stii, nu te poate rani! dar ce faci cu ce stii? inveti sa traisti asa. cat e ceasul? ce data e? a mai trecut un an! imi e dor de tine... inca un an... iti mai amintesti? eu da! parca a fost ieri...

duminică, 31 august 2008

pentru ce?

cum ma apuca asa imi trece! Vad, ma entuziamez, fac tot posibilul sa fie al meu si apoi... gata! Trist nu? cand naiba voi invata sa pretuiesc macar acele lucruri pentru care am muncit de mi-au sarit ochii? cand naiba voi invata ca chestiile pot fi funny, interesante, sau cum vrei tu sa le spui si atunci cand sunt ale tale, nu numai cand sunt intangibile! Vreau... si pana nu este al meu s-a terminat! Si apoi ce fac? simplu! vreau altceva! Sunt lucruri muncite, pentru ca foarte rar in pica ceva din cer, dar dupa ce este al meu, am impresia ca este acolo de cand lumea, si brusc devine neinteresant... ce inseamna asta! ca nu ma limitez. ca vreau din ce in ce mai mult? ma gandeam cat de fericiti erau oamenii inainte. cat de fericiti sunt oamenii aia simpli care nici macar nu isi permit sa viseze la ceea ce avem noi. oare fericirea pe care o simtim se masoare... are intensitati diferite? ai fost tu vreodata in extaz mai mult de cateva minute? nu cred! Crezi ca esti mai fericita tu atunci cand primesti o bijuterie scumpa, cand iti cumperi o masina noua sau ultima fitza de haina din colectia Armani, decat este un copil simplu care primeste o amarata de jucarie, care a costat 3 lei? cu siguranta nu? atunci pentru ce?

joi, 21 august 2008

daca cineva nu te iubeste cum ai vrea, tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul


Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru, si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte, dei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore, de oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult, iti sunt luati prea repede ... Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama, unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc, si nu faptele sale. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu avem timp pentru lucrurile cu adevarat importante...

Textele nu imi apartin, dar mi se par... sa spun interesante. Sunt multe fraze in care ma regasesc si le-am postat aici in speranta ca se vor regasi si altii...

miercuri, 20 august 2008

iti mai amintesti?

deci astazi mi s-a intamplat cevaaaaa... mmmm cum sa spun, ciudat! Stii sentimentul ala pe care il ai atunci cand simti ca te priveste cineva desi esti cu spatele. Tampit sentimentul, dar este al nostru. Eram in plina strada, trebuia sa cobor din masina, dar nu faceam asta pentru ca, exact in momentul ala, ma gasise cautatul unor hartii care stiam sigur ca nu sunt acolo... peste strada era cineva, care se uita... stiam ca e acolo, dar nu stiam cine! Nu aveam nici cea mai vaga idee ca in fata mea se deschidea o poarta larga spre trecut. Am ridicat privirea si timp de 30 de secunde am ramas nemiscata. Stiam acea privire, acel zambet, ochii aia... stiam ca imi fusesera atat de dragi, dar acum mi se pareau asa... ireali. Zambea si mi-a facut cu mana. Cand a vorbim am stiut ca e el... atunci am realizat ca sunt oameni pe care i-as recunoaste indiferent de cat timp ar trece... ca sunt oameni care sunt p0astrati in mintea si in sufletul meu in timp. chiar daca nu ma mai gandesc la ei, decat o data pe an... sau nici atunci continua sa imi fie dragi. sunt oamenii aia cu care imi face oricand placere sa ma intalnesc si sa vorbesc. Si tot astazi am mai descoperit cat de minuant e sa vorbesti despre trecut... sa ti se spune: Tu nu te-ai schimbat deloc, esti la fel de frumoasa! sau Iti mai amintesti cand te-am vazut ultima data, parca a fost ieri. Astfel de intalniri au farmecul lor... dar sunt doar niste intalniri, care se vor pierde si ele in trecut.

cateodata imi e dor.... de mine!

deci azi vorbeam la telefon cu Elena, cu care nu ami vorbisem de mai putin de 12 ore... si vorbeam, si vorbeam... si vorbeam... si nu mai terminam de povestit si am avut o revelatie: Doamne cate ni se intampla intr-un timp atat de scurt. Asta nu poate sa fie decat de bine ma gandesc. Din cand in cand mai am cate o revelatie de genul: bai, eu nu mai stiu cum e sa te plictisesti. ma jur, ca nu mai cunsoc sentimentul, dar nici nu pot sa spun ca imi e dor de el. Fiecare moment din viata mea este ocupat... iar cand am un moment de respiro il savurez la maximum. Momentele alea ale mele sunt putine, dar sunt atat de dulci incat ma incarca cu energie pentru inca o luna. Ajung sa mi se faca dor de mine... sa imi fie dor sa nu fac nimic, sa privesc in gol si sa ma gandesc la ce este sau ar putea fi. Nu stiu cum e, si sincer nici nu ma intereseaza.Nu vreau sa stiu cum ar fi, daca ar fi... altfel! Stii ce stiu, ca daca ma intrebi cum as vrea sa fie viata mea... as spune: exact asa! Ceea ce imi lipseste este mult prea insimnifiant in comparatie cu ce am...

marți, 12 august 2008

blondele prostesc barbatii - nu spun eu ci cercetatorii!

Hai sa vorbim astazi despre blonde si despre cercetatorii britanici! Care e diferenta? Insesizabila as spune ei... De fapt e una. Daca blondele nu vorbesc niciodata despre cercetatori, multe dintre ele nestiin ce e ala, cercetatorii fac studii despre blonde. Sa vedem ce spune cel mai recent. De la minunatii oameni de stiinta de data asta nu britanici cu francezi, ramasi in pana de idei, sau aflati in pauza de elaborat teze si tratate: Blondele cauzeaza grav... neuronilor!

Cercetatorii de la Universitatea din Paris X-Nanterre (geniile alea care in '68 au iesit in strada sa protesteze ca nu e si-n Franta comunism) au testat barbatii pentru a vedea cum reactioneaza atunci cand intra in contact cu diferite tipuri de femei. Subiectii studiului au sustinut teste de inteligenta dupa ce s-au uitat la poze cu femei. Rezultatele au aratat ca punctajul celor testati a scazut dupa ce au vazut fotografiile cu blonde! Cercetatorii au tras concluziile si astfel a reiesit ca barbatii sunt prostiti de femeile blonde, care pur si simplu le fura mintile. Uneori si banii, cardurile si masinile, as completa eu. Ei au mai explicat ca 9 din 10 barbati, daca intalnesc pe strada doua femei, una blonda si una bruneta, prima la care se vor uita va fi blonda. Asa se explica de ce tot mai multe femei aleg sa isi deschida culoarea parului (nu si eu! sa ma omorati ianinte sa apuc sa fac asta, multumesc anticipat).

Marilyn Monroe a fost prima

Prima femeie care a atras succesul datorita culorii de par a fost Marilyn Monroe. Ea a fost prima bruneta care nu s-a temut sa-si oxigeneze parul. Schimbarea i-a incitat si atras pe barbati ca un adevarat magnet, iar lucrurile au ramas neschimbate de atunci.

luni, 11 august 2008

cat de bine e sa nu iti pese!

am un mod de gandire defect in multe privinte! Reactionez asa cum nu ar trebui in multe situatii! Si stii ce e cel mai grav? Ca sunt constienta de toate astea dar ca nu sunt dispusa sa fac nimic! de ce? pentru ca imi e al naibii de bine asa! Poate ca ranesc multe persoane cu modul meu de a fi si ma jur ca nu ma straduiesc sa pozez in neinteleasa! Nu mai mai intereseaza de mult decat parerea unui numar foarte mic de persoane. de ce as fi eu altfel cand toti sunt al naibi de egoisti. cand toti se gandesc in primul rand la ei si apoi la restul... poate ca asta este secretul unei vieti lipsite de griji, secretul tinerii fara batranete si a vietii fara de moarte ca in poveste. revenind la mine... reactiile mele nu mai mira de mult pe nimeni. Sunt atat de neprevazute incat au devenit obisnuite. Ceea ce acum ma extaziaza fara margini... maine imi e mai mult decat indiferent... daca nu e atunci cand vreau eu poate sa nu mai fie niciodata fara sa imi pese. la un moment dat mi-am dat seama ca am si exagerat de multi asa zisi prieteni, un cerc mult prea mare cu oameni care trecusera in mult prea putine filtre pana sa ajunga acolo. De ce asa! Pentru ca eu iert mult... pentru ca eu nu reprosez si pentru ca incercam sa ii inteleg pe toti. acum cercul s-a restrans cu mult si e tare bine asa... mai ai ceva de invatat: sa ma inconjor de oameni de calitate!

Lectia de administratie - 6 august


luni, 4 august 2008

again, and again... and again!


Nu vad pana nu cred! Dar ce fac cand realitatea ma izbeste violent drept in fata? Privesc inmarmurita si tot parca nu imi vine sa cred... As vrea sa visez! As vrea sa nu fie adevarat! Nu se poate, nu? Nu se poate ca trecutul sa revina cu aceeasi violenta! Nu se poate sa mi se intample, din noua, tocmai mie asta... acum cand credeam ca sunt ok! Cand credeam ca m-am vindecat... De fapt sunt bine, dar nu pot fi indiferenta! Apoi daca gandesc la rece... asa merit! Asta merit pentru ca imi place sa traiesc in bolul meu de cristal dupa realitatea pe care mi-o creiez singura. Cum naiba pot fi eu ... un om de presa, rupta de realitate? Uite ca sunt, dar numai de realitatea mea! Asta merit daca inca ma mai incred in oameni! Asta merit daca imi imaginez ca oamenii se pot schimba! Daca tolerez lucruri care imi fac rau, doar de dragul a ceea ce a fost! Asa merit daca nu invat, odata pentru totdeauna, sa inchid usa in urma mea, definitiv si sa ingrop cheia. Constiinta imi spune NU, inima ... DA! Si dupa asta ce fac! Ma obisnuiesc cu ideea, asa cum am mai facut de o mie de ori. Zambesc! Rad... si o iau de la capat spunand ca viata e frumoasa sau ca "Vorbeste lumea" :D. Pot sa trec si peste asta... am trecut peste altele si mai crunte. daca ma gandesc bine doar nu e prima data cand am am respirat adanc si am spus ca nu imi pasa... Am spus-o atat de des si cu atat de multa convingere incat am ajuns sa cred. Si daca mai fac o analiza mica pe text imi dau seama ca nici nu imi pasa! Cui i-ar pasa? Mie, pentru 10 minute... acele zece minute in care mi-am dat seama cat timp a trecut! Acele zece minute in care mi-am amintit fiecare clipa cea fost... dar ce inseamna zece minute? Iti spun eu.. N I M I C!

duminică, 3 august 2008

Unde esti?


de cate ori m-am intrebat oare ce face acum? Oare el se gandeste la mine? Oare cand va veni ziua aia cand il voi avea in fata, in brate?... cand voi sti ca e al meu si ca nu mai pleaca? Cand fac asta!?! De fiecare data cand simt ca in viata mea nu se mai intampla nimic interesant... cand stiu ca e linistea aia inainte de furtuna! Linistea aia deloc constructiva pentru mine. In clipele alea cand spun ca imi vreau viata mea zbuciumata inapoi... Atunci cand le spun prietenelor mele: Imi e dor! Nu de cineva... ci de ceva! In viata mea sunt niste faza care se repeta cu regularitate. Perioadele in care am ce povesti si perioadele in care invat sa ascult... si invat! In seara asta steam la o masa intr-un loc in care mai fusesem de o mie de ori inainte... dar in care simteam ca nu ma mai regaseam. In care nu mai eram eu! un loc care, deodata, devenise prea stramt, prea pustiu chiar daca era plin de oameni. Ti se pare ca sunt trista... melancolica? Nici pe departe! Stii ce sunt? Nerabdatoare sa vad ce imi mai ofera viata asta! Abia astept sa vad cu ce mai mai surprinde! Si stii de cand sunt asa? De cand am renuntat sa mai cred ca sunt lucruri care mie nu mi se pot intampla si de cand am invatat sa nu mai spun niciodata, niciodata! Sunt eu! Mai bine ca niciodata... dar parca lipseste ceva! Unde esti? Ce faci? Te gandesti la mine....

miercuri, 30 iulie 2008

mai bogati... mai tristi... vesnic nemultumiti!

de cate ori am zis ca renunt...? Uuuuuuuuuuuu! Greu de spus. De cate ori am zis ca nu ma mai intereseaza? Nici nu mai stiu! Dar pot eu sa las sa se intample totul de la sine... Nu, clar! Mai bine traiesc cu sentimentul ala cretin ca ceva nu a iesit asa cum am vrut eu, decat cu regretul ca nu am incercat. Cat poate un om sa se schimbe intr-un timp atat de scurt.... Ce ne schimba? Un lucru e clar. Nu ne schimbam in felul ala in care ar vrea cei din jurul nostru sa o facem ci in felul in care ne influenteaza ei in mod indirect. Nu ne schimbam nici macar asa cum ne-am dori noi. De cate ori am zis: Numai eu puteam sa fac asta! De fiecare data cand am facut o nefacuta... si odata facuta nu mi s-a mai parut atat de groaznica! Adica na! Uite ca nu a murit nimeni si poate ca nici nu a fost asa de rau. Cica cine nu risca nu castiga! Mare adevar... dar merita sa risti pentru toate nimicurile? De ce ai castiga ceva ce nu te intereseaza? Numai pentru ca da bine la palmares? Am marcat-o si pe asta ... sunt tare! In viata e bine sa stii sa faci o selectie pentru orice... dar ce te faci daca ceva complet neinteresant la inceput se dovedeste a fi de-a dreptul irezistibil, in timp? de ce fericirea nu dureaza mai mult de cateva ore? pentru ca dupa aia devine ceva obisnuit... si apoi aproape neinteresant. Oare exista ceva pe lumea asta care sa ne capteze interesul 4ever? Nu cred! Dar de ce asa....? Noi oamenii suntem al naibii de ciudati! Ne plictism pana si de prea mult bine! Ne plictism de ceea ce ne-am dorit de nu am mai putut pana cand... pana cand a fost al nostru. Daca analizezi toate astea iti dai seama cat de superficiali suntem. Atunci de ce naiba ne mai luptam sa marcam reusite... daca oricum in scurt timp ne intoarcem de unde am plecat? dar mai bogati cu o realizare, succes sau cu mai multa experienta de viata. Cica evoluam... In ce sens? Ca niciodata nu ne multumim cu ce avem? Asa! Atunci... Nu mersi! Nu mai vreau sa evoluez. Imi e bine asa! pentru ce atata energie risipita? pentru ce atatea resurse irosite? pentru cateva clipe de extaz! Nu mersi! Lasati-ma sa traiesc in ignoranta!

duminică, 27 iulie 2008

din ciclul ce a mai facut Simona!

dupa principiul cine a inventat diminetile, cine a spus ca viata incepe dimineata sau cine mi-a pus in mana un telefon... astazi a fost ziua in care am facut ceea ce nu se face ma! Poate pentru ca am avut prea mult timp liber, in loc sa invat pentru licenta, sau poate ca oboseala mi-a scurtcircuitat creierasul. Mi-am incalcat naibii toate principiile. Am calcat peste mandrie, peste reglile cu care atata truda le-am elaborat, tocmai pentru a nu le respecta niciodata. Ce e in capul meu in clipele astea, nu ma intreba. Actionez fara sa ma gandesc prea mult (spre deloc) inainte si nu iau in calcul consecintele actiunilor mele. Fac si... apoi trag! Sau mai bine zis imi vine sa imi trag palme! Culmea este ca mai am si niste prietene, care in loc sa imi dea una dupa cap sa ma trezeasca la realitate, sa amuza si imi spun: Lasa, sim ca nu e asa de rau! Oooooo nu! Ne intalnim la cafea, si incep sa povestesc una cate una nenorocirile pe care le-am comis extrem de senina, fara nicio urma de regret spre amuzamentul celor care ma asculta! Sunt defecta clar! Si cum pentru toate exista un vinovat. Mai putin eu. De data asta, vinovat este cel care a inventat si a pus pe piata telefonul mobil!

make a wish!



Cum adica viata este nedreapta si nu primim ceea ce ne dormi? Primim numai ca, de multe ori, asta se intampla mult prea tarziu! Cum poate un lucru pe care la un moment dat ti l-ai dorit atat de mult incat ai facut din el un motiv de a trai, dupa un timp, sa se implineasca dar sa nu mai faca altceva decat sa iti dea peste cap viata. Ar trebui sa fie un deadline si pentru dorinte. Sa le punem termen de valabilitate si dupa ce au expirat sa le stergem de pe lista. Nu e mai simplu sa nu iti doresti nimic? Sa lasi totul se sa intample de la tine si sa lasi viata sa te surprinsa? Citeam intr-o carte, fooooaaaaaaartee proasta de altfel ca ceea ce ni se intampla poate fi influentat de noi, prin modul de a gandit.... Explica autorul o treaba foarte complicata cu energiile pe care le exercita nu gand, o dorinta. Autorul incerca sa ne convinga de faptul ca viata ne-o cam facem singuri si ca de aia nu e loc de lamentari, gen: Uite ce mi se intampla! sau Toate mi se intampla numai mie! Daca e asa: Gata cu dorintele pe care le pui in noaptea de Revelon la 12. Gata cu dorintele care vin la set cu suflatul in lumanari de ziua ta... Sa moara expresia: Imi doresc! As vrea! Vreau sa mi se intampla! Mai tre sa moara cate unii (Ile, stieeeeeeee), dar asta este deja o cu totul alta discutie!

sâmbătă, 26 iulie 2008

la ce bun mobilu'

Din ciclul ce ne-am face noi fara cercetatorii britanici va prezint azi concluziile unui nou studiu. Ce au mai decoperit oamenii cu capetele mari platiti sa faca publice concluzii pe care le stie toata lumea sau care au menirea sa provoace panica in masa: ca persoanele care vorbesc mai mult de o ora pe zi la telefoanele mobile incep sa dezvolte probleme ale aparatului auditiv, in special nu mai percep foarte bine cuvintele care incep cu literele: s, f, t, h si z. Hai sa vedem si partea buna a lucrurilor: iti dai seama cate injuraturi incep cu S, T, F... (a se citi celebru STF). Si cum concluziile unui astfel de studiu meritau sa fie auzite de toata lumea ele au fost prezentate la conferinta anuala a Academiei Americane de Otorinolaringologie. El a constat in compararea auzului a 100 de persoane cu varste intre 18 si 25 de ani care folosesc telefonul mobil cu cel al unui grup de control de 50 de persoane care nu folosesc telefoanele mobile. In urma studiului, cercetatorii au observat ca persoanele care folosesc “mobile” au intampinat probleme in receptionarea sunetelor de frecventa inalta, avand probleme mai ales cu urechea dreapta deoarece este cea mai folosita. “Este posibil ca radiatiile la care ne expunem prin folosirea indelungata a telefonului mobil sa provoace leziuni urechii interne. Intentia noastra nu este sa-i speriem pe oameni, dar acestia ar trebui educati sa foloseasca telefonul mobil doar cand este necesar", a declarat doctorul Naresh Panda, unul dintre cercetatorii ce au luat parte la acest studiu.Un alt studiu paralel arata ca numarul telefoanelor mobile folosite creste zi de zi, numai in Marea Britanie inregistrandu-se un total de peste 70 de milioane de telefoane mobile, fiind folosite pentru o treime din totalul convorbirilor telefonice. Faptul ca folosirea frecventa a telefonului mobil reprezinta un pericol real pentru sanatate a fost dovedit si prin studii de neurologie prezentate in cadrul Congresului Modial de Neurologie din acest an, care au aratat ca exista o legatura directa intre frecventa utilizarii telefonului mobil si aparitia tumorilor craniene.

Aaaaa! daca inca nu v-ati speriat si veti continua sa folositi telefonul mobil afalti ca acesta are si o gramada de parti pozitive. Adica mai este bun si la altceva decat la jucat snake, la copiat la examene sau la facut poze in oglinda. Mai nou poti goni tantarii extrem de enervanti pe timpul verii. Operatorul sud-coreean de telefonie mobila SK Telecom a implementat aceasta solutie pentru abonatii sai: cu doar 2,5 dolari, ei pot descarca un fisier audio care contine ultrasunete inaudibile pentru urechea umana, dar care gonesc tantarii pe o raza de un metru in jurul telefonului. Suntele, spun sud-coreenii, le imita pe cele ale masculului de tantar care cheama femela (aceasta fiind singura care suge sange).

marți, 22 iulie 2008

declaratie!

Cum iubesti pe cineva? Cu aceeasi intensitate? Creste intensitatea, scade... daca a crescut si se diminueaza, mai poate creste, din nou? De ce imi pun asemenea intrebari? Nu pentru ca nu as sti! Nu pentru ca nu as fi eu aia care se schimba dupa cum bate vantul ci pentru ca am avut parte de o declaratie mai putin obisnuita. Un prieten mi-a spus: Simona, azi te iubesc si mai tare! Pa cum vine asta, am ripostat! Adica cum zici ca ma iubesti astazi mai tare? Dar ieri ce ai facut? In realitate l-am inteles mai bine decat si-ar fi putut imagina. O astfel de expresie da dovada de maturitate. Nu poti iubi pe cineva in fiecare zi la fel... la fel cum este al naibii de adevarat ca nu iti dai seama cat de mult tii la un om pana cand intr-o zi realizezi ca nu mai este langa tine. Si atunci ce naiba faci? Lupti sa il aduci inapoi, sau te obisnuiesti cu idea ca l-ai pierdut? Dar ce te faci cand credeai ca ai trecut peste si o intamplare te aduce de unde ai plecat? Cateodata am impresia ca ne invartim intr-un cerc din care nu putem iesi oricat ne-am stradui... obosim, clacam si... apoi o luam de la capat. Nu putem renunta chiar acum cand sutem atat de aproape de final! Si ce inseamna finalul... de fapt un nou inceput! Nu ma intreba de am vrut sa zic in toata postarea asta pentru ca nici eu nu stiu. Asta este modul meu haotic de a interpreta ceea ce mi se intampla. Asta este modul meu haotic de a spune unor oameni cat de importanti sunt pentru mine desi ma port execrabil cu ei... Nu e asa Oana! Nu e asa pisi? Nu e asa.... ? Oana jur ca imi e dor de serile ale ale nostre. Jur ca imi e dor sa te pup in fiecare zi, sa iti povestesc ce nenorociri am mai comis... Jur ca imi lipsesti, si in acelasi timp stiu ca nu am nicio scuza! Jur ca ma bucur pentru tot ce ti se intampla. Ma bucur de mor ca esti fericita si ca te iubesc la fel de tare ca inainte. Stiu ca ai toate motivele sa fii suparata pe mine... si eu as fi.

Liberty Parade 2008

Cum a fost la Liberty? Eh, cam asa?





Ce imi amintesc din seara aia? Ca m-am batzait toata noaptea! Pe Maria isterizata cu trei telefoane in mana, dand sms dupa sms in cautarea lui Piticu. Celebrul cort Red Bull pe care toata lumea in cauta. Un grup mare de prieteni. Drumul pana la Neptun... Let me be the love that comes form the sun Let me be your rainbow rising on Every single race out of space Will Shine on, shine on! Pentru Maria cu dedicatie, fara numar! Celebra palarie roz cu care a facut toata lumea poze! Siiiiiiiiiiiii cam atat.

sâmbătă, 19 iulie 2008

Be free!





Inca un Liberty Parade. Inca o vara in care am uitat cum este sa dormi mai mult de 4 ore pe noapte. Alte week-end-uri cu nopti albe. Liberty Parade 2008, un moment bun sa imi amintesc cum a fost Liberty Padade 2007 si sa imi dau seama ca este un eveniment pe care nu vreau sa il pierd. Ce sa zic, revin cu impresii, after!

Inca o data, plaja dintre Venus si Saturn aduna zeci de curiosi care se strang in timpul zilei numai ca sa se uite la uriasa constructie de metal care domina privirea. Este scena Liberty Parade, un schelet imens din otel, cu lumini inteligente, ecrane video si boxe. E totul gata: si platformele suspendate pe care vor dansa animatoarele, si cortina de led screen de pe fundalul scenei... Arata spectaculos, chiar si asa, inainte ca toata armata de tehnologie sa fie bagata in priza. Iar in seara asta se fac probele de lumina si sunet. «Inca o data, cea mai mare productie de muzica electronica facuta pana acum in Romania poarta numele de Liberty Parade. Nu ne dezmintim nici anul acesta, va fi cu siguranta si mai impresionant decat anul trecut. Asteptam sa vedem din nou marea de brate ridicate in aer, din fata scenei si pana la mare, asteptam din nou sa auzim publicul cum scandeaza numele DJ-ilor, asteptam din nou sa aducem distractie, muzica si culoare in toate statiunile, cu caravana Liberty Parade, asteptam sa se faca sambata, 19 iulie, ora 17:00 si sa inceapa nebunia asta minunata!”, spun organizatorii.
Pe Liberty Parade Arena, muzica va incepe la ora 20:00 cu DJ Andi. Vor urma Vali Barbulescu, care este si MC-ul evenimentului, Optick, Allen, Dennis Ruyer, Carl Kennedy, Dirty South si Pagal pana la 06 :00 dimineata. Cel mai mare eveniment dance din Romania este gata pentru cel de-al 9-lea week-end de istorie. Scrisa, de fiecare data, de zecile de mii de participanti care fac din Liberty Parade un eveniment la nivelul oricarui mare festival international.

vineri, 11 iulie 2008

Boschet vs. Blonda


Bai asta e lumea in care traim. O lume plina de curve si de barbati fara creier. Pentru mine stirile moderne, care se publica in tabloide gen Can Can sau Ciao, nu exista dar... ultimele fotografii Paparazzi mi-au atras atentia! Este vorba despre pozele care au surprins bataia pe care Ion zis "Boschet" i-a aplicat-o, in plina strada, Andreiei Spatar. Intr-un tarziu, am aflat si eu de ce a batut-o: ca ea avea un nou iubit. In fine, nu asta e imporatant ci scenele pe care acele fotografii le infatiseaza. Bai orice ar fi facut nefericita nu o bati frate... si cu atat mai putin in plina strada. Si mai greu de imaginat este atitudinea celor doi malaci care stau cu mainile in buzunare si asista! Asista frate si nu fac nimic! Se uita cum distinsul malac sef ii aplica lovituri in plina fata blondei, hai si un picior, hai si o paruiala. ce crede malacul sef? Ca are drept de viata si de moarta asupra blondei, ca doar i-a luat BMW de zeci de mii de euro, a imbracat-o si a scos-o in lume. Mai mult decat atat, spun jurnalistii de scandal, unul dintre privitori este, nimeni altul, decat actualul iubit al Andreiei, fiul nu stiu carui smecher de prin politia Capitalei. Ala mai inalt cu doua capete decat Boschet se uita ca la televizor... bine macar ca nu il pufneste rasul... sau mai stii.In fine, toata aceasta drama a "blondei", devenita celebra peste noapte nu este decat o stire care se vinde al nabii de bine... Si cum era simplu de imaginat, totate pseudovedetele au iesit in presa de scandal pentru a-si da cu presupusul. Unii spun ca asa merita, altii ca bine i-a facut, in timp ce altele ii iau apararea. Ce cred eu? Ca ala care loveste o femeie nu e barbat si ca asta nu e stire! Dar ce sa ii faci? Ne place senzationalul! Asa e cu astia care nu au viata personala. Traiesc din ce li se intampla altora.
Oricum expresia ei din poza pe care o puteti admira mai sus este monumentala frate. Cum isi tine ia boticul incordat chiar si cand este lovita, sa fie sexy balamuc daca ma intelegi. Ochelarii de soare la purtator, ca doar sunt scumpi si trebuie sa ii vada lumea. Ce mai tre sa fie frumoasa in orice pozitie si ipostaza ca nu se stie de unde sare un paparazzo si mai stii cine o vede. Acum ca s-a terminat telenovela cu Boschet, duduita are nevoie de un nou sponsor. Cine se baga?

joi, 10 iulie 2008

mia culpa!

am fost trasa de urechi ca am lasat blogul in paragina! Bine, recunosc! Dar, pe principiul, exista o scuza pentru orice, spun si eu ca pur si simplu nu am avut chef. Nu am mai avut inspiratie sau poate am vrut sa vad cine reactioneaza... cine imi simte lipsa. Acum serios, daca ma intrebati de ce nu am mai scris nu stiu sa raspund. Cel mai probabil am avut chestii mai interesante de facut... Cert e ca am revenit ca sa imi cer scuze celor care au dat click o zi, doua... trei si nu au vazut nimic nou! Scuze oficiale! Se accepta? Multumesc! Probabil ca in scurt timp voi reveni la sentimente mai bune si ... sau cine stie!

o carte buna....


astazi ma gandeam cat de complicata e viata si brusc mi-a venit in minte o intrebare: tu de cand nu ai mai citit o carte buna! O carte din aia care sa te captiveze pe care sa nu iti vina sa o lasi din mana pana nu afli cum se termina.... O carte din aia careia sa ii savurezi fiecare cuvant, fiecare pagina, fiecare capitol si pe care sa o recomanzi cu caldura oricui iti cere un sfat in literatura. Ei bine... de mult! Bai si cat de dor imi este! IN ultimul am inceput pe putin 10 carti, la recomandare sau pur si simplu pentru ca m-am gandit eu ca ar fi interesante si... le-am abandonat! le mai gasesc din cand in cand prin camera cu un semn pus intre pagini in speranta ca voi continua sa le citesc. Zadarnic! Sunt sigura ca nu voi face asta prea curand. Este drept ca viata este prea scurta pentru a o pierde citind carti proaste... exista kitsch si in literatura asa cum exista in toate artele si este foarte greu sa te feresti de el. Cat de trist este sa citesti cateva sute de pagini si sa descoperi un final dezamagitor? Am gasit zilele astea pe net un asticol despre Manuscrisul Voynich, un text misterios din secolul al XV-lea, care continua fie o enigma pentru oamenii de stiinta care se intreaba daca este o opera de geniu sau o gluma proasta. Nimeni nu a izbutit insa sa il descifreze, desi a fost cercetat inclusiv de criptologii americani care au spart codurile armatei japoneze in al Doilea Razboi Mondial. Unii savanti au afirmat ca manuscrisul ar fi doar un fals ordinar sau o farsa creata de cineva care a vrut sa le dea de lucru amatorilor de conspiratii. Ei au fost contrazisi de lingvisti, care afirma ca alfabetul in care este scris textul respecta regulile de baza ale unei limbi, deci nu poate fi o simpla mazgaleala fara sens. Plus e cam greu de crezut ca cineva s-ar fi chinuit sa inventeze o limba "artificiala" doar pentru a face o farsa. Si la ora actuala, sute de specialisti incearca sa sparga „codul Voynich”. Se presupune ca manuscrisul ar data din secolul al XV-lea. Ceva mai sigur este ca a apartinut mai multor ocultisti cunoscuti, precum alchimistul George Baresch din Praga, invatatul iezuit Athanasius Kircher sau imparatul german Rudolf al II-lea, interesat si el de alchimie (cunoscut de romani ca o zdreanta si o hahalera, pentru ca a ordonat asasinarea lui Mihai Viteazul). Alfabetul in care este scris manuscrisul Voynich are intre 20 si 30 de litere si nu pare sa corespunda vreunei limbi care ar fi existat vreodata pe Pamant. Si mai bizare sunt ilustratiile: imagini ale unor plante necunoscute botanistilor si retete in care sunt folosite aceste plante, scheme astronomice ale unor galaxii stranii, harta unei lumi formate din noua insule legate intre ele prin poduri. Ilustratiile sunt atat de ciudate, incat amatorii de senzational au sugerat ca ar reprezenta imagini de pe o alta planeta sau dintr-o alta dimensiune, vazute prin ochii unui om din Evul Mediu.

vineri, 4 iulie 2008

hai sa fim pozitivi!




daca pana acum aveam tara tuturor posibilitatilor, acum suntem fericitii castigatori ai unei tari a stirilor fericite. E cam de mult stirea, dar abia acum simt ca am inspiratie sa scriu despre asta. Daca pana acum credeam ca pot sa traiesc cu gandul ca avem niste parlamentari idioti cu gandul numai la vacanta care voteaza stiri pe banda rulanta, si cred ca daca isi cer scuze rezolva orice... ei bine acum nu mai pot! Nu ma! Si stii de ce? Simplu! Pentru ca ignoranta votacilor, care ridica mana numai la comanda a depasit de mult granitele tarisoarei noastre. Stiri de genul asta prind cu usurinta loc in ziare cu super tiraje din toate tarile Europei. Toata lumea lupta pentru libertatea presei... si votacii ridica un zid gros de cenzura. Vor oamenii stiri minunate... stiri cu fluturasi care zboara, flori care infloresc si pasarele care canta... dupa principiul ce tara minunata avem pacat ca e locuita! Ce au uitat votacii sa specifice: cine spune ca o stire e buna si asta nu! pentru mine ar putea fi minunat ca i-au spart masina vecinului aluia de la 3 care asculta manele duminica dimineata, cand eu vreau dorm dupa ce m-am intors din club! Asta clar nu ar fi o veste buna pentru fi-su, pentru nevasta-sa!!! Si pe principiul... nu stiu nu ma pricep! Minunatiii votaci au gasit repede si niste responsabili cu etichetarea stirilor: producatorii! sa spuna ei ca de aia au facut scoala si se pricep!

miercuri, 2 iulie 2008

pentru acele momente!

Cateva recomandari pentru timpul liber. Pentru acele momente in care ai chef de chill, de ceva mai multa actiuni, de o partida buna de ... ras sau de o hahaiala cu prietenii. Avem di tăti!




joi, 26 iunie 2008

tu esti roman?

Bai azi am trait un sentiment al dracu de ciudat. Pret de cateva secunde am simtit cum s-a rasculat spiritul patriotic in mine... Oooo da! Eu aia care urasc tara asta si pe majoritatea oamenilor care traiesc in ea, acei oameni cu sacose (cum ar spune Sasu), acei indivizi care se imbulzesc la portile de imbarcare din aeroporturi si care se fac remarcati in orice tara straina prin care ar merge, prin opulenta. Da ma am simtit pentru o secunda ca ... nu stiu cum sa explic! Mmmmm sa o luam alfel! Stii sentimentul ala pe care il ai la un concert bun cand toti din jurul tai traiesc aceeasi muzica, experimenteaza aceleasi sentimente? Eh! Despre asta vorbesc! Asta am simit eu astazi la ziua drapelului national. M-am simtit ciudat cand am auzit imnul, cand am vazut drapelul ala care se inalta si mai ales cand am vazut defiland garda de onoare. Zambeam si ma gandeam ca nu e atat de groaznic ca sunt roman... Chiar si daca doar pentru aceste momente! Uitandu-ma in jur am realizat ca nu eram singura care simtea asta... A fost acelasi sentiment pe care il experimentez de fiecare data cand merg la manifestari prilejuite de zile nationale, sau zile cu insemnatate istorica.

miercuri, 25 iunie 2008

ai card? si ce daca!



Din ciclul de am mai gasit pe net... sa iti crape capul! Ei bine am gasit: Cele 10 motive pentru care ar cam fi cazul sa iti bagi cardul in fund! Bai ce sa zic... eu aia care uit PIN-ul de la mana pana la gura, care ma fac de ras in magazin pentru ca nu pot sa platesc ce am pus in cos si care mi-am facut abonament la aia de la banca care restitituie plasticele capturate de bancomat... Ce pot sa zic! Aprob! bai eu am recunoscut de multe ori ca sunt pe langa tot ce inseamna tehnica ca sunt senila... si toate intamplarilele mele cu carduri nu pot decat sa confirme asta. Bine nu toti sunt ca mine... dar nu putem trece cu vederea ca orice card expira dupa vreo doi ani si trebuie schimbat, asta daca nu il pierzi, deteriorezi sau rupi intre timp. In plus, ce te faci daca mergi de exemplu la benzinarie sau la restaurant, esti ferm convins ca poti plati cu plasticul si afli, cu stupoare, dupa ce consumi ca jucaria e stricata. Nu te impacienta ca pentru asta exista telefon si prieteni sau mijloace si mai moderne de plata: iti lasi telefonul amanet sau te duci la spalat vase. In acelasi timp, cardul este cel mai sigur mod de a-ti peirde banii si de a te face antipatic la coada la supermarket... Tre sa stai sa bagi PIN-ul (de mai multe ori de obicei) si sa mai dai si cu subsemnatul.
Cica cardul mai are o "calitate" greu de trecut cu vederea: strica mancarea! Cum? Simplu! Sa ne imaginam ca esti la restaurant si primul lucru pe care il faci este sa-l intrebi pe chelner "Pot plati cu cardul?" "Bineinteles", spune el cu o fata acra, pentru ca stie clar ca nu mai are cum sa primeasca bacsis. Asa ca poti fi sigur ca chestia alba pe care ai gasit-o in supa nu e o fidea ratacita si ca mozzarella nu e intamplator mai cremoasa decat de obicei. In plus, cardul te taxeaza de fiecare data cand te uiti cati bani mai ai in cont. Ti se pare firesc? Imagineaza-ti cum ar fi ca, de fiecare data cand vrei te uiti in portofel cati bani mai ai, sa fie nevoie sa bagi o fisa de 50 de bani pentru ca altfel portofelul nu se deschide.
Cu toate astea cine mai poate trai fara el?

hai sa fim eco!


Ce esti tu dispus sa faci de dragul mediului? Ia sa vedem! Renunti la masina si mergi la munca, la plimbare si la club de jos? Nu! Te apuci de mancat sanatos? Ce vreau sa zic? Adica pe dracu Mc, pe dracu KFC, pe dracu tot ce are E-uri, adica adio tot ce e bun! Te bagi? Noooop! Poate ca esti dispus sa faci pipi pe intuneric sau sa nu mai faci dusuri lungi si sa opresti apa atunci cand te dai cu gel de dus? Faci si tu ceva eco, prietene? Strangi un gunoi de pe jos? Plantezi un copac? Militezi si tu pentru drepturile gandacilor de bucatarie, a albinelor care mor zdrobite de parbrizul masinilor? Nici asta? Zici ca nu renunti nici macar la rabla aia veche si, cu atat mai putin, la orele in care o arzi aiurea pe net? Nu faci nimic de dragul mediului! Uffff... Atunci, frate, de-mi voi sa iti spun ca este complet neinteresant si complet pe langa curent. Nu ai aflat ca e trandy si fancy sa fii eco? Traiesti degeaba! Sincer nu te vad bine, iti dai seama cum te mai duci tu in grupul tau de prieteni si le spui ca esti complet pe dinafara... Mama dar iti dai seama cum ar fi sa fii tu promototul gastii? Dai "sărci" pe "gugăl", faci un efort te documentezi si îi luminezi pe altii cum sa faca sa fie eco :). Fac e u misto, dar in realitate e chiar trist. Ba suntem niste ignoranti, vai steaua noastra... prostii Europei. Mergem dupa principiul dupa noi potopul. Lasa sa ne fie noua bine. Ce mai conteaza ca aia de vin dupa noi vor fi nevoiti sa importe apa sau ca vor trebui sa suporte temperaturi de 50 de grade. Da-i in ....! Sa se adapteze ca nici la noi nu s-au gandit aia de au trait inainte. Degeaba iti tii copilul la scoala si te chinui sa il faci destept, daca nu ai grija sa ii conservi si resursele naturale... Poate vrei sa il faci inginer cu tub de oxigen in spate! Cate semnale de alarma s-au tras si... degeaba! Ce te faci tu cu Gigel care daca nu isi ia masina care consuma cat sa imbogateasca un print arab intr-un an nu se simte destul de cool? Ce te faci tu cu Maricica, care pana nu isi tine luminile aprinse in toata casa si toata aparatura in priza inainte sa iasa in club, nu se poate face suficient de frumoasa? Ce te faci tu cu aia care le este lene sa isi tina pet-ul in masina pana ajung la destinatie si sa il arunce intr-un cos? Astia suntem! Asta-i tara in care traim! Avem ce meritam! Eu vreau sa emigrez!

marți, 24 iunie 2008

e cool sa muncesti de acasa



Cica s-a demonstrat stiintific: daca muncesti de acasa dai mai mult randament. Cred si eu ca daca muncesti in conditiile "groaznice" in care munceste baiatul din figura alaturata ca nu iti mai vine sa te opresti. Exista "n" avantaje de care su siguranta ti-ai dori sa profiti tu ala care esti condamnat sa muncesti intr-un biroul alaturi de o multime de colegi "minunati" cu cinste milioane de pretentii si apucaturi ciudate. Ala inchide aerul conditionat cand afara sunt 40 de grade ca cica il trage curentul, pe celalalt il apuca rasul zgomotos exact cant trebuie tu sa te concentrezi ca ti se apropie dead line-ul... De vis urat. In plus, cum trebuie sa fie sa poti lucra imbracat cum te simti tu mai bine, ascultand muzica preferata, cu leptopul in brate si picioarele pe sus? :D Eu stiu... dar in acelasi timp stiu cum e sa lucrezi si intr-o redactie plina de oameni dintre cei mai diferiti.

Acum sa trecem la chestii mai serioase. Se spune ca niste oameni de stiinta de la Universitatea Pennsylvania au publicat un studiu despre munca de acasa in incercarea de a afla daca aceasta are efecte pozitive sau negative atat asupra angajatilor cat si a patronilor. La studiu au luat parte 13.000 de angajati. Oamenii de stiinta au analizat, au despicat firul in patru si au tras urmatoarele concluzii:
* Nimic nu se compara cu libertatea
* Relatia cu familia va fi mai buna
* Productivitate maxima
* Daca lucrezi 1-2 zile pe saptamana de acasa, relatia cu ceilalti colegi sau cu sefii nu se deterioreaza

Cercetatorii au mai tras concluzia ca cei care muncesc si de acasa in foarte putine cazuri se gandesc sa demisioneze, semn ca sunt mai multumiti.

Acum ma inreb din nou: Cine mama dracu este atat de prost sa ii plateasca ca acesti cercetatori mirabolanti sa faca studii si sa ajunga la niste concluzii pe care oricum le stie toate lumea. Daca nu ne spuneau mintile astea luminate ca e cool sa muncesti de acasa riscam sa murim prosti.

duminică, 22 iunie 2008

cine pune cele mai stupide intrebari?

Ti-a pus lampa in ochi si a vrut sa stie daca o mai iubesti!

Iubitele si sotiile noastre au deseori obiceiul sa puna intrebari care fac ca un interogatoriu al Gestapo-ului sa para o activitate placuta, de week-end. Am facut un mic sondaj si am realizat un top 10 al intrebarilor tampite pe care ni le adreseaza femeile. Daca ai alte idei pentru acest top, nu te sfii si lasa-ne un comentariu!

10. "Ai mai iubit pe cineva asa de tare cum ma iubesti pe mine?"
Stai sa ma gandesc. Am avut un catel cand aveam vreo 10 ani si mai e si PC-ul asta nou - a, si sa nu uit PlayStation-ul - si, bineinteles, masina. Si CD-urile. A, stai ca era sa uit: cand eram mic, am avut si o colectie de soldatei...

9. "De ce conduci asa de repede, vrei sa murim amandoi?"
Nu. Mai precis, nu "amandoi".

8."Cat de mult ma iubesti?"
Iti raspund imediat, doar ca incerc sa-mi aduc aminte din liceu cum se chema unitatea aia de masura... Angstrom, parca.

7. "Cum poate sa iti placa tampenia asta de film?"
Bineinteles ca nu, cum ar putea sa-mi placa un film care nu e cu Mandy Moore, Jason Biggs, Meg Ryan sau Hugh Grant? Si la sfarsit Arnold nici nu se impaca cu seful teroristilor, ci ii zboara creierii. Ce porcarie de film! Lasa-ma totusi sa ma uit pana la capat, macar sa le pot spune si baietilor cat de prost e.

6. "Tu m-ai parasi vreodata, iubitule?"
Exista aceasta optiune si n-am stiut? Chiar ca ar fi trebuit sa citesc manualul de utilizare inainte!

5. "Ti se pare ca seman cu actrita asta?"
Oarecum. Comparativ, tu ai sanii mici iar ea ii are mari. In schimb, cand ajungem la fund, raportul de forte e invers.

4. "Crezi ca accesoriul X se potriveste cu obiectul de imbracaminte Y?"
Da. Iti vin perfect. Chiar nu e nevoie sa mai mergem la mall la shopping, fiindca astea iti vin perfect.

3. "Te uiti la filme porno?"
Doamne fereste, cum sa ma uit la asemenea orori! Habar nu am cine se uita la asa ceva, dar sigur eu si celelalte 3 miliarde de barbati de pe Pamant care au sotii sau iubite nu ne uitam niciodata. De fapt, cred ca cei care se uita la filme porno ar trebui impuscati. Ocazie cu care ar putea sa li se si confiste colectia de filme porno si sa le fie data celor care nu s-au uitat niciodata la asa ceva.

2. "Ti se pare ca m-am ingrasat?"
Depinde. Comparativ cu Herzigova: da. Comparativ cu balena albastra: nu, esti OK.

1. "La ce te gandesti?"
Hmmmm. N-as putea spune precis. La un topor insangerat... si la capsorul tau. Dar nu stiu inca care e legatura dintre el. SUnt convins insa ca daca-mi mai pui cateva intrebari, o sa imi dau seama.

Am gasit acest minunat clasament pe un site pentru barbat, bineinteles. Autorul tot un barbat care se amuza copios pe seama iubitei sau sotiei, care cu siguranta nu era prin preajma. ESte adevarat ca femeile au obiceiul sa puna intrebari tampite dar sincer nici cu barbatii nu imi este rusine. Nu cred ca am avut un iubit care sa nu ma intrebe: la ce te gandesti? Cat de mult ma iubesti? sau Crezi ca se potriveste asta cu asta (altfel spus, cum arat?). Asa ca dragii mei stiti voi vorba aia de duh cu paiul din ochiul altuia. Poate ca punem noi intrebari stupide, dar ci siguranta, avem profesori buni.... VOI!
Aaaa era sa uit. Pot sa mai adaug si eu cateva intrebari in topul stupidelor? Sigur ca pot, ca doar e blogul meu :D

1. Unde esti? La munca, la mall sau te miri pe unde... Si ce faci acolo?
2. De ce te-ai despartit de fostul tau prieten? DE prea mult bine... clar! Stii mie imi place sa imi fie rau, si cand e un pic mai bine ma sperii groaznic si fug mancand pamantul :D.... De ce dracu ma intrebi pe mine, ca oricum dau un raspuns al dracu de subiectiv
3. ti-a fost dor de mine? Dăăăăăăăă! Daca imi era sa fii sigur ca ai fi fost primul care afla asta.
Lista poate continua mult si bine :D
Astea sunt genul ala de intrebari prin care oamenii cer sa fie mintiti. La intrebarile astea nu raspunzi cu "Nu" din respect pentru cel care te intreaba si pentru ca sa nu ii distrugi fericirea. Minti si el este fericit :D

sâmbătă, 21 iunie 2008

fara sfertzi in "birou"

In dimineata asta mi-a zis pisi fff suparat ca trebuie sa scriu pe blog ca pe el nu l-au lasat in sfertzi sa intre in Office. Si ce nu fac eu pentru pisi? Dragii mei nu va duceti in pantaloni trei sferturi in Office ca nu intrati, neam. Pisi al meu era groanic de suparat ca "bodyguarzii" de la intrare nu au inteles ca el era fancy (a se citi fensi) si ca nu stiu sa aprecieze un outfit inspirat. Este drept ca bodyguarzii sunt bodyguarzi si daca ala de sus le spune sa nu lase sa intre pe nimeni in sort in club, ce spune seful este lege. Asa ca pentru ei sortul este orice pantalon mai scurt de glezna :D No offence pentru bodyguarzi dar sincer nu prea vad logica unui astfel de criteriu de selectie a cleintelei intr-un club situat intr-un cort la 50 de metri de plaja. In fine te pui cu regulile unui club privat ... clar nu! Tipic pentru romani, pana nu se gatesc ei ca la nunta nu au ce cauta in club. Se aplica si la fete regula? (bineinteles ca glumeam). La fete, cu siguranta, ca este exact invers! Cu cat esti mai dezbracata si te confunzi cu animatoarele cu atat mai bine... abia are clientul "bine imbracat" cu ce sa isi clateasca ochii. Asta e frate vrei infuzie de fitze conformeaza-te... Daca nu, nu iti face griji ca Mamaia are locuri pentru toate gusturile :)

miercuri, 18 iunie 2008

raiul prostului gust!

in fine, spre nefericirea mea ultimele zile mi le-am cam petrecut prin universitate... Am mers de mai multe ori pe zi pe acolo pentru ca sa recuperez ce am neglijat in ultimii patru ani. Ma straduiesc sa termin, sa inru si eu in randul lumii, sa ii iau diploma aia de licenta care probabil nu imi va folosi la nimic dar care o va face pe mama si mai mandra de mine... iar pe mine ma va intinerii cu 20 de ani pentru ca voi scapa de un motiv de stres in plus. Nu de asta vreau sa vorbim noi... de "carierea" mea ratata de student restantier, rusinea familiei din care face parte si sora mea sefa de promotie, cea cu doua facultati, ci de oamenii pe care ii intalnesc la facultate. Bai in locul ala sunt cei mai varianti si cei mai neinteresanti oameni, jur. Bai atatea domnite tinere, cu toata viata inainte dar care, dupa cum arata, nu aloca nici macar 5 minute pe zi imbunatatirii modului in care arata, nu am mai vazut in alta parte pe metru patrat. Atat de mult prost gust.... sunt sigura ca nici in piata nu sunt atat de mult oameni tristi din punctul de vedere al look-ului ca la universitatea aia. Nu stiu ce fac fatucile aia? Invata non stop, nu au si ele timp de un salon, de o sala, sa rasfoiasca o revista de moda... sau pur si simplu nu le intereseaza. Ceea ce nu stiu ele este ca degeaba iau licenta cu 10 si au bursa de merit in facultate, cu look-ul ala dezorganizat nu vor avea prea mare succes la un interviu. Tot timpul m-am intrebat cum naiba pot sta asa... cum pot trai stiind ca arata groaznic si ca nu fac nimic pentru a imbunatati lucrurile. Cum pot sa ia niste haine la voia intamplarii din dulap si sa le puna pe ele fara nicio logica. E valabil si pentru distinsii domni... E groaznic ma ce se intampla! Tinerii astia sunt viitorul frate si daca pentru ei latura estetica este egala cu zero... spre ce ne indreptam? Bineeee ca, in acelasi timp, universitatea este taramul extremelor. Pe langa domnitele cazute in mizerie se afla pipitzele cocotate pe tocuri de 15 in mijlocul zilei, cu fata tencuita cu 10 randuri de pudra si cu topuri fara bretele venite probabil la agatat intre doua resntante. Echilibrul nu exista frate in institutia asta, care se crede de cultura. Sunt profund dezamagita... Ce vezi la universitate nu ai ocazia sa contemplezi nici macar la circ!

marți, 17 iunie 2008

cele mai noi gadgeturi!

Din ciclul ce mai debiteaza mintea umana... ce face omul la plictiseala, sau nevoia te invata iti prezit cele mai tampite, inutile sau cum vrei sa le spui tu inventii. Este adevarat ca putem trai fericiti si fara ele, dar unele chiar pot fi utile. Pentru cine lucreaza in Ctv unul dintre cele mai noi gadgeturi:
Ceasca sub cheie (ca iar imi aduc aminte ca niciodata nu imi gasesc cana in locul in care am lasat-o sau o gasesc plina cu te miri ce nu beau eu niciodata)


Ti s-a intamplat sa iti dispara ceasca de pe birou pentru ca un coleg binevoitor ti-a imprumutat-o crezand ca si la serviciu se aplica regula „ce-i al tau e si al meu”? Acum nu trebuie sa mai treci prin procesul de recuperare a canii pentru ca nimeni nu o sa se mai atinga de ea. De ce? Pentru ca doar tu ai cheia care astupa gaura din ea!

Ceasul cu zilele



Pentru cei care nu stiu in ce zi suntem s-a inventat ceasul care, in loc de cifre, are zilele saptamanii.

Tricoul pentru turisti (asta e pentru Cata cu dedicatie, care vrea sa se faca turista)



Iti place sa calatoresti; da, dar iti e greu sa inveti chineza, finlandeza, portugheza s.a.m.d? Atunci iti va fi de ajutor tricoul pentru turisti care va fi cel mai bun ghid oriunde te vei duce. Unde mai pui ca este si mai usor de carat decat o cartulie plina de fraze pe care habar nu ai cum sa le pronunti.

Tava pentru neindemanatici (in sfarsit s-a inventat ceva si pentru cei cu doua maini stangi ca mine :D)


Acum oricine se poate angaja pe post de chelner fara sa aiba mare pregatire si fara sa rastoarne tava cu mancare pe clienti; asta datorita tavii pentru neindemanatici. Aceasta este prevazuta cu gauri speciale in care sa-ti intre degetele pentru o mai buna sustinere.

Foarfeca minune

Cu totii avem probleme atunci cand trebuie sa taiem drept. Probabil satul de aceasta problema un croitor a inventat foarfeca minune cu care nu vei mai da gres niciodata pentru ca are o banda adeziva care se lipeste de material. Tot ce trebuie acum sa faci este sa urmaresti banda.

Toasterul ideal


Chiar de curand mi s-a stricat toasterul si face figuri. Ori nu prajeste painea, ori o arde. Oricine poate sa evite situatiile de acest gen cu noul toaster de sticla. Astfel poti sa vezi in ce stadiu de prajire se afla felia de paine ca sa stii cand sa opresti aparatul. Pe cand oala care face mancare singura, cu dedicatie pentru mine :D

WC-ul pentru barbati (nu comentez ca iar suneti ca sunt rea... oricum abia ma pot abtine)


Daca te-ai saturat de gura prietenei/logodnicei/sotiei/mamei/fiicei/surorii etc. care iti reproseaza ca nu ai ridicat capacul de la WC sau ca ai uitat sa-l lasi in jos, s-a gasit o solutie si pentru tine: capacul de WC bazat pe acelasi mecanism ca si capacul de la un cos de gunoi.