iti mai amintesti?

deci astazi mi s-a intamplat cevaaaaa... mmmm cum sa spun, ciudat! Stii sentimentul ala pe care il ai atunci cand simti ca te priveste cineva desi esti cu spatele. Tampit sentimentul, dar este al nostru. Eram in plina strada, trebuia sa cobor din masina, dar nu faceam asta pentru ca, exact in momentul ala, ma gasise cautatul unor hartii care stiam sigur ca nu sunt acolo... peste strada era cineva, care se uita... stiam ca e acolo, dar nu stiam cine! Nu aveam nici cea mai vaga idee ca in fata mea se deschidea o poarta larga spre trecut. Am ridicat privirea si timp de 30 de secunde am ramas nemiscata. Stiam acea privire, acel zambet, ochii aia... stiam ca imi fusesera atat de dragi, dar acum mi se pareau asa... ireali. Zambea si mi-a facut cu mana. Cand a vorbim am stiut ca e el... atunci am realizat ca sunt oameni pe care i-as recunoaste indiferent de cat timp ar trece... ca sunt oameni care sunt p0astrati in mintea si in sufletul meu in timp. chiar daca nu ma mai gandesc la ei, decat o data pe an... sau nici atunci continua sa imi fie dragi. sunt oamenii aia cu care imi face oricand placere sa ma intalnesc si sa vorbesc. Si tot astazi am mai descoperit cat de minuant e sa vorbesti despre trecut... sa ti se spune: Tu nu te-ai schimbat deloc, esti la fel de frumoasa! sau Iti mai amintesti cand te-am vazut ultima data, parca a fost ieri. Astfel de intalniri au farmecul lor... dar sunt doar niste intalniri, care se vor pierde si ele in trecut.