pentru ce?

cum ma apuca asa imi trece! Vad, ma entuziamez, fac tot posibilul sa fie al meu si apoi... gata! Trist nu? cand naiba voi invata sa pretuiesc macar acele lucruri pentru care am muncit de mi-au sarit ochii? cand naiba voi invata ca chestiile pot fi funny, interesante, sau cum vrei tu sa le spui si atunci cand sunt ale tale, nu numai cand sunt intangibile! Vreau... si pana nu este al meu s-a terminat! Si apoi ce fac? simplu! vreau altceva! Sunt lucruri muncite, pentru ca foarte rar in pica ceva din cer, dar dupa ce este al meu, am impresia ca este acolo de cand lumea, si brusc devine neinteresant... ce inseamna asta! ca nu ma limitez. ca vreau din ce in ce mai mult? ma gandeam cat de fericiti erau oamenii inainte. cat de fericiti sunt oamenii aia simpli care nici macar nu isi permit sa viseze la ceea ce avem noi. oare fericirea pe care o simtim se masoare... are intensitati diferite? ai fost tu vreodata in extaz mai mult de cateva minute? nu cred! Crezi ca esti mai fericita tu atunci cand primesti o bijuterie scumpa, cand iti cumperi o masina noua sau ultima fitza de haina din colectia Armani, decat este un copil simplu care primeste o amarata de jucarie, care a costat 3 lei? cu siguranta nu? atunci pentru ce?