multumesc :*

ma faci mereu sa zambesc!! imi spui mereu cele mai minunate lucru. Daca iti spun ca ma faci sa ma simt speciala... imi spui, de fiecare data: "pai tu esti speciala!". Mi-ai spus sa sunt ca un drog... si asta mi s-a parut cel mai minunat compliment. De multe ori simt nevoia sa vorbesc cu tine... si asta si fac!!! Reusesti sa imi ridici moralul si sa imi inseninezi ziua. Pentru toate astea iti multumesc... esti un om minunat! O persoana speciala care va avea mereu un loc, la fel de special, in inima mea. Ma bucur ca te-am cunoscut si ca... dupa atat de mult timp inca nu te-ai plictisit sa imi spui lucruri minunate. Sunt sigur ca daca ti-as fi spus asta in mod direct, mi-ai fi raspuns: "Nu ma voi plictisi niciodata!". Din pacate viata asta este mult mai complicata decat ne place noua sa credem. Nu se stie ce ne va rezerva viitor... ramane de vazut.... dar eu sunt egoista si imi doresc sa ramai mereu asa... soarele din zilele mele cele mai morohate! Iti multumesc pentru tot Vali...

Pe o plaja intinsa, erau doua randuri de urme. Ce sunt astea? Cele din stange sunt urmele tale iar cele din dreapta sunt ale mele. Deci ai fost tot timpul cu mine? Bineanteles! Si acolo unde sunt doar o pereche de urme ce s-a intamplat? Acolo iti era foarte greu in viata si te tineam in brate...

cine mai crede in minuni?!?

cine mai crede in lumea asta in minuni? Eu!!! De ce? Simplu! Pentru ca mi s-au intamplat atat de multe exact atunci cand ma asteptam mai putin... cand credeam ca lumea mea s-a sfarsit, s-a intamplat ceva care m-a facut sa zambesc! Stii ceva? Si acum am nevoie de o minune... Am nevoie sa mi se intample ceva minunat! Nu stiu daca e nevoie de o petitie? Cui sa o adresez? Cert e ca asta imi lipseste acum... o minune! Am tot ce imi doresc dar tot nu sunt... bine! Nu reusesc sa imi gasesc locul! Am o stare de agitatie groaznica... E starea aceea dinaintea furtunii.... O liniste aparenta! Vreau sa vina mai repede furtuna aia... Tu crezi in presentimente? Eu da! Dar nu am invatat inca sa mi le explic. nu ma cunsoc bine... nici macar pe mine atunci ce pretentie sa am ca as putea cunoaste pe altcineva. Nu imi inteleg mie starile... atunci de ce as putea pretinde sa ii inteleg pe altii! Azi am fost libera... teribila zi!! Nu am facut nimic bine azi... nu am reusit sa termin nimic. Simt ca ma sufoc... nimic nu ma multumeste!! Groaznica stare!!! O urasc din tot sufletul! Simt ca am prea multa energie pe care nu reusesc sa o epuizez! Aseara am vazut un spot publicitar si mi-am dat seama ca imi e tare dor sa merg la sala!!! Cred ca asta imi lipseste... un loc in care sa ma extenuez. Acum ma simt de parca am baut zece energizante... desi abia am ajuns acasa dupa ce am fost in cinspe mii de locuri!!! Sincer ma urasc in momentele astea... cica a inceput oficial primavara!! Subiectul asta trebuie dezbatut pe larg :D... teribile sarbatorile astea... groaznice!!! la fel si "pasiunea" mea pentru flori si martisoare!!! Nu stiu daca asa se manifesta la mine astenia de primavara... daca e asa, vreau sa vina mai repede vara! Dar poate pana atunci am si eu parte de minunea aia...

procesul de dezumanizare

ce se intampa in momentul in care te uiti la tot ce se intampla in jurul tau de parca ai fi spectatorul unui film prost... daca te uiti cu detasare si cu nepasare?? Inseamna ca te-ai dezumanizat? Ce se intampla care suferinta celor din jur de cam lasa rece? Inseamna ca ai sange rece? Dar daca te mai si amuza o mare parte din ceea ce li se intampla semenilor tai? Esti nu monstru, nu? Dar ce te faci in momentul in care te bucuri atunci cand se intampla o nenorocire si nu faci altceva decat sa vanezi senzationalul din fiecare eveniment? Inseamna ca lucrezi in presa!?! Asta face presa dintr-un om care la un moment dat a fost sensibil, cald si usor impresionabil. Imi amintesc primul accident cu victima la care am fost... lucram la ziar!!! OMG tremuram toata si nu am doarmit trei nopti. Am si acum in minte acel accident, era unde va pe langa Mihai Viteaza. Un nene cu un Seat rosu intrase intr-un pom de pe marginea drumului. El murise iar pe tipa din dreapta se chinuiau medicii sa o resusciteze!!! Am fost distrusa atunci... L-am spus alor mei ca daca mai merg inca la doua astfel de accidente o sa o iau razna... Cate au mai fost de atunci? Zeci!!! Imi amintesc de prima crima la care am fost!! Era noaptea... si o mama isi omorase baiatul de 11 ani in bataie... penru ca nu stia sa citeasca!?! Am si acum in minte imaginea aceea cand baiatul a fost scos de criminalisti din casa intr-o patura. Nu ii vedeam decat picioarele... dar a fost teribil. O vad si acum pe femeia aia, pe care au urcat-o in masina politiei... imbracata in rosu, cu privirea pierduta! A doua zi am fost si am vorbit cu ea la parchet!!! Sincer imi inspira teama dar si mila in acelasi timp!!! Timpul a trecut!!! In toti aceti aproape patru ani de presa am vazut multe... multe rau si am ajuns in stadiul in care greu ma mai impresioneaza ceva. Merg la eveniment, vad despre ce e vorba, caut senzationalul si apoi relatez ce am vazut!!! Asta e tot! Simplu, nu? m fost acum doua saptamani la o crima la Ovidiu!!! M-am comportat de parca a-si fi fost de piatra! Am facut stand up langa victima, am luat repede cateva voxuri si am plecat... era sambata seara si aveam planuri!! Dupa ce am terminat de scris stirea, in minutul doi am uitat ce s-a intamplat... am iesit in oras iar noaptea ma dormit al naibii de bine!! Pentru orice exista o explicatie... probabil si pestru asta!! cine nu a lucrat niciodata intr-o redactie nu stie ca un accident groaznic sau o crima se "vand" extraordinar de bine!! Este greu de explicat setea asta pe care o au oameni "pentru sange". Va amintit accidentul din Mamaia cu copiii aia inconstienti cu Porche-ul. Cu siguranta!!! A fost un subiect penru presa timp de mai bine de doua saptamani! Nenorocirea unei familii devine brusc extrem de interesanta pentru toata lumea... oamenilor le place senzationalul, le plac evenimentele pe care nu le vad la tot pasul, vor sa stie amanunte... Asta este adevarul! Asta vor ei... asta le da presa! Sange!!! Sa revenim la procesul de dezumanizare. Saptamana trecuta am facut doua reportaje cu niste familii care traiau in conditiii greu de imaginat... fara apa, fara caldura, fara electricitate cu o droaie de copii mici, murdari si bolnavi pe langa ei! Stii ce m-a mpresionat din toata povestea asta!! puterea acestor oameni. Bai este senzationala! O femeie povestea razand cu, dupa ce a nins abundent, i-a cazut o bucata din acoperis in pat!!! Ma uitam, ascultam si nu imi venea sa cred!! Mie mi se pare o tragedie daca nu imi sta bine parul intr-o dimineata... si oamenii astia gasesc puterea sa zambeasca intr-o astfel de situatie. M-a mai impresionat faptul ca desi nu aveau jucarii copiii aia stiau sa se joace. Isi desenasera sotronul pe pamant cu un bat... si astfel isi traiau copilaria, in mizerie! Teribila lume! O lume a contrastelor... O lume mereu surprinzatoare!

fara chef...

sunt rea! plina de fitze! fara chef! Absenta! Nu am chef sa zambesc! excesiv de serioasa! Ma uit de sus! Nu sunt disponibila! Nu ma intereseaza! Nu vreau sa vad! Nu vreau sa aud! Poate sa moara!!?!! Si ce! Asta sunt eu, asa simt sa fiu si asa sunt! E bine! asa ca gata cu intrebarile de genu: Ai patit ceva? Esti bine! Pot sa te ajut cu ceva! NU! DA! NU! Sunt bine, dar nu vad de ce tre sa vada toti asta!As putea sa gasesc scuze tampite pentri sictirul pe care il afisez: de genul sunt obosita, ma simt rau... bla bla bla, dar nu vreau. Sunt nesuferita, nashpa, o companie nu tocmai placuta!!! Shiiiiiiiiiiiiii..... In esenta eu chiar sunt ok... dar tot timpul tre sa fie ceva care sa ma enerveze, sa ma deranjeze si asta se vede pe fata mea! asta e .... o sa treaca si asta!! Oricum fata nu am cum sa o schimb!

Are you ready?

Listen Digital Trance. Are you ready?

Un radio cu muzica altfel. Pentru cei care gusta muzica trance. Da click pe pentru a intra intr-o alta lumea. Cea a muzicii de calitate: http://www.dimorphic.net/

fruntea sus, ca maine poate fi mai rau

cum sa imi luminezi dimineata? Simplu! Spunandu-mi ceva frumos! Am aflat si eu cat poate cantari un compliment spus atunci cand trebuie! Am invatat ca trebuie sa si oferi, fara sa astepti nimic in schimb si ca nu poti trai crezand ca ti se cuvine totul. Atunci cand am impresia ca am cea mai teribila zi, cu siguranta se va intampla ceva care sa ma faca sa zambesc. Atunci cand ma astept mai putin, viata imi rezerva o surpriza. Sunt zile in care toate imi merg din plin, si fara sa misc un deget se rezolva toate problemele. Darrrrrrrr..... sunt si zile in care as putea sa jur ca cineva, acolo sus isi bate joc de mine. Se spune ca nu ti se da mai mult decat poti duce... adevarat! Nu ti se da atunci cand ceri... ci atunci cand ai nevoie si cand te astepti mai putin. Cica speranta moara ultima. Dar ce te faci cand moare si ea? Inveti sa crezi in altceva! Nu a inceput lumea cu nimeni si nici nu se va termina in felul asta! Daca s-a treminat inseamna ca nu a fost sa fie, incearca sa privesti partea buna a lucrurilor. Asa ca: punct si de la capat! Stii ce imi spun eu atunci cand primesc o lovitura graoznica: respira adanc, fruntea sus ca maine poate fi mai rau :D

schimba ceva

crezi ca sunt persoane care isi merita soarta? Cu siguranta! Te plangi ca esti nefericit, ca ai o relatie care scartie, un job de doi bani, care nu iti aduce nicio satisfactie, o viata plictisitoare, un salariu mic, etc...etc dar nu faci nimic sa schimbi asta. Nimic nu iti va cadea din cer si... pe zi ce trece ma conving de faptul ca avem exact ceea ce meritam si ca nimic in viata asta nu este intamplator si nu ramane nepedepsit! Totul este ciclic... treci peste cadavre! Platesti frate! Poate mai scump decat iti imaginezi! M-am convins de asta... O alta concluzie la care am ajuns este aceea ca lumea asta (a se citi orasul) este al naibii de mica, ca nu poti ascunde nimic, pentru ca mai devreme sau mai tarziu se afla. Aici toata lumea se cunoaste cu toata lumea... ma sperie teribil de tare toate lucrurile astea. Daca iei la intamplare un om de pe strada si vorbesti cu el jumatate de ora sigur descoperiti ca aveti cel putin o cunostiinta comuna. De aia cateodata imi vine sa ma mut cat mai departe... Raman trasnita cand imi povesteste cu lux de amanunte, un om despre care nu stiam ca exista, intamplari din trecutul meu... Ce am mai aflat eu despre mine? Ca stiu sa tin un secret!! Asta este un lucru foarte bun! O calitate, nu? De aia se supara Oana pe mine ... ca ma intreaba si eu, ma fac ca ploua. Pot sa povestesc un lucru abia dupa ce ma obisnuiesc eu cu ideea ca s-a intamplat... si abia dupa ce imi faci cinspe mii de procese de constiinta si ... ajung la un consesn cu mine. Sunt ciudata! Asta este adevarul, dar in viata sunt multe chestii despre care nu imi face placere sa vorbesc oricat de "open mind" sunt! Sunt probabil acele lucruri de care nu sunt foarte mandra si pe care mi-as dori sa ma intorc in trecut si sa le schimb. Ce pacat ca nu se poate asta... asa ca trebuie sa ma obinuiesc sa traiesc cu ele... De fapt daca ma gandesc mai bine... nici nu stiu daca as vrea sa schimb cu adevarat ceva! Poate sunt doar curioasa sa vad cum ar fi fost viata mea fara acele intamplari, persoane, fapte.... trista, nu?

locuri dragi si persoane speciale

sunt locuri in care de fiecare data ma intorc cu placere. De fiecare data cand ajung acolo am fluturasi in stomac pentru ca imi revin in minte amintiri. Acele locuri care iti readuc in minte intamplari vechi pe care le credeai uitate! De cate ori nu am zambit aparent fara motiv... de cate ori nu am zis ca viata e frumoasa si merita traita chiar si numai din cauza acestor "nimicuri". La fel de adevarat este ca sunt si locuri care imi trezesc stari nu tocmai placute. Locuri care ma sperie dar si locuri care ma impresioneaza si de care ma indrogostesc la prima vedere! Nu m-a impresionat Meteora, in schimb, plaja de la Varna, in mijlocul iernii, a reusit sa imi taie respiratia. O senzatie ciudata am si atunci cand ajung in orasul meu natal... e un oras mic dar in care, la momentul respectiv, am fost foarte fericita. Sunt locurile in care am crescut si in care mi-am facut primii prieteni. Prieteni dragi de care acum imi este dor de mor. Asa cum sunt locuri dragi, asa sunt si persoane speciale. Sunt oameni langa care nu am cum sa fiu trista. Sunt oameni pe care pur si simplu ii ador pentru felul lor de a fi. Sunt persoane care imi spun exact lucrurile la care ma gandisem si eu ... sunt acei oameni in care ma regasesc. Nu sunt multi si de aceea cand gasesti un astfel de om trebuie sa stii sa il pastrezi langa tine.

mi-a ajuns!!!

astazi sunt suprata! Bai dar atat de suprata incat imi vine sa las totul balta. De mult nu am mai avut o astfel de pornire, pentru ca de obicei las totul in urma fara prea mari regrete si pot trece multe lucruri cu vederea. De data asta mi-a ajuns... Gata! Am decis: nu ma mai implic, nu mai vin eu cu idei ca nu se merita! Nu imi da nimeni bonusuri, nu mi se ridica statui... Ce primesc in schimb? Replici de doi bani! Ar trebui sa nu ma intereseze ce zice o singura persoana in conditiile in care am primit semnale pozitive din alte parti, de la persoane pe care le consider mult mai importante, dar nu pot frate! Ma macina! Ma enerveaza! Ma termina fazele astea. Ma umplu de greata si imi taie tot avantul! Am din nou o zi din aia in care mi se rupe de tot si de toate si in care nu imi doresc altceva decat sa plec cat mai departe de toate lucrurile astea care imi provoaca greata! Iar simt ca ma plafonez si asta nu este un semn bun! De obicei in situatia asta iau o decizie radicala, care urmeaza sa schimbe multe in viata mea... si probabil ca asta urmeaza sa fac. Jur ca nu m-as mai uita in urma! Un lucru ca asta anuleaza tot, acum sincer nu mai dau doi bani pe ce a fost inainte...

Ignore!!!

ce poate fi pe lumea asta mai groaznic si mai groaznic decat ipocrizia? Nimic! Bai de ce naiba te uiti la mine intr-un fel si imi zambesti daca stim clar amandoi ca nu ma inghiti nici cu o tona de lamaie. De ce naiba nu ma ignori si te intereseze de viata mea in momentul in care prinzi franturi din discutile pe care le pot cu altii? De ce trebuie sa fim falsi? Eu cand nu suport pe cineva sau cand ma enerveaza o chestie se vede pe fata mea asta, se citeste greata. Ma pot preface pana la un moment dat, dar nu merge la nesfarsit! Nici nu cred ca merita efortul! Sa revenim la ipocrizie... de ce sa te fortezi sa fii dragutz cu o persoana pe care nu o suporti! Care te calca pe nervi si pe care o consideri plina de fitze? Nu vad logica! Daca imi zambesti fals crezi ca ai sa obtii ceva de la mine... No way!!! Crezi ca nu imi dau seama ca daca ai putea mi-ai face ceva groaznic de rau? Imi dau seama... Atunci???? Poate ma lamureste si pe mine cineva! Este atat de scurta viata asta incat nu merita sa ne-o pierdem cu persoane neinteresante... asa ca, te rog, IGNORE!!!

bai mi-am facut blog!!!

bai mi-am facut si eu blog, ca tot e la moda! Asta mi-a scris, in seara asta, seful bogdan pe mess. Desi este inca in constructie promite... Bogdanel spune ca a facut blogul pentru toata lumea (cata marinimie :D) pentru a da sansa tuturor unui drept la replica. Nu stiu ce vrea sa contracareze domnul bulbes... de fapt ma prefact ca nu stiu. Cert este ca vorbim de un ordin de sus :D asa ca da click pe: http://www.booggies1.blogspot.com/. Nu stiu daca face parte din fisa postului si daca cei mai activi ctv-isti vor lua prime, dar pana la urma s-ar putea dovedi interesant!
Have fun!!!

Apropo in seara asta am descoperi ca si domnul Hutu are blog :D
(www.catalinhutu.blogspot.com)

sunt mandra de tine!

Simona, sunt madra de tine! Nu mi-am mai spus de mult asta, dar astazi chiar am motive. Eram la momentul bilantului si am realizat ca a fost o zi plina de realizari. Nu am nevoie sa imi spuna nimeni: Bravo! Nu ma intereseaza aprecierea celor din jur... Ma simt multumita si asta este tot ce conteaza. In seara asta experimentez un sentiment foarte ciudat! Astazi m-am intrecut pe mine, si asta nu poate decat sa ma bucure. Toate eforturile mele incep sa se concretizeze si, in sfarsit, pot spune ca am facut o treaba cu adevarat buna. Admit ca am avut si noroc, dar asta nu ar fi fost suficient! Bravo, Sim!!! In momentele astea uit tot. Uit orele interminabile de munca, uit stresul... Cand vad pe tv o stire bine facut, nu mai conteaza nimic. Nu mai conteaza efotul pe care l-am despus pana atunci si cu atat mai putin timpul! Este munca mea pe care o poate vedea toata lumea! Nu exista un sentiment mai minunat! Pe cuvant....

explicatii suplimentare

bai, sa ne intelegem! Blogul nu este un jurnal si cu atat mai putin agentie de presa! Postez aici doar ceea ce vreau, nu tot ce mi se intampla, si prezint lucruri si evenimente asa cum le-am vazut eu si nu am de ce sa dau explicatii. Pot deforma realitatea ... pentru ca tot ce postez aici are o doza foarte mare de subiectivism! Nu lua de bun tot ce scriu aici! Nu te astepta ca imi voi asterne aici toata viata si cu atat mai putin... toate gandurile! Este un blog, deci nu vad ce m-ar putea determina sa ma spovedesc aici. Multe dintre materiale sunt pamflete si trebuie tratate ca atare. daca evit sa dau numele unor personaje o fac din motive pur personale asa ca incetati sa va mai simtiti vizati, fara motiv. Nu folosesc blogul drept o arma pentru ca in cazul in care am sa iti spun ceva, sa fi sigur ca iti voi spune in fata, nu pe blog! Aici postez doar ceea ce vreau sa afle toate lumea, nu ceea ce vreau sa stie o singura persoana...cPentu cazul asta, din urma, exista telefonul sau e-mail-ul. M-am simtit datoare sa postez lamuririle astea pentru a evita, pe viitor, intrebarile tampite si explicatiile inutile! Inca ceva, imi rezerv dreptul de a nu publica comentariile care calomiaza sau pe care le consider "neinspirate"... in rest aici exista libertate de exprimare pentru toata lumea. ce sa mai zic! Sper ca dupa ce am spuns toate lucrurile astea vei continua sa accesez www.simonna.blogspot.com,

revelatia Two

de ce revelatia Two!?! Simplu! Pentru ca am fost acolo, am vazut si mi-a placut... Este un suflu nou pentru viata de noapte a Constantei, un club in care dj ala chiar stie ce tre sa faca la pupitru si unde nu ai impresia ca asculti un post de radio cu muzica foarte proasta *vezi Crush*. Este un club care arata ok, cu lume buna. Mai putine fite ca un Crush... dar aceeasi oameni care nu fac altceva decat sa analizeze ce face tipul/tipa ala/aia bun/a de la masa vecina... Ce mai, am fost sambata si a fost ok... pana la un moment dat in care pe scena a aparut un individ imbrabat cu cinshpe randuri de haine (camasa, peste vesta, peste geaca... ma rog, invers), asta in conditiile in care in club erau 50 de grade... care ne-a poluat fonic timp de vreo 30 de min. Vorbesc de individul (vocalul) de la Fly Project... nu stiu cum il cheama si sincer... nici nu ma intereseaza! Cert e ca individul si-a inceput prestatia cu: "Buna dimineata... Brasov!" (moaca siderata). Ce vrei, o fi dormit si el pe drum si nu stia unde a aterizat... si mai grav este ca a continuat in aceeasi nota. Simteam ca imi sangereaza urechile la auzul versurilor de genul: "I like your sexy on my car" si ... belive me... asta este cea mai fericita combinatie (sunt unele vresuri mult mai ingrozitoare, dar nu mi le amintesc acum... oricum cine stie, cunoaste despre ce zic eu aici). Revenind la individul care era ... bun doar pana sa deschida gura :))), nu am avut cum sa nu remarc ca presta un singur stil de dans: acela al soferului de TIR :)))... nu ma intrebati pe mine cum e ala ci pe Ram (http://www.ramonne.blogspot.com/) ... ca e inventia ei brevetata :). Ce sa va mai zic de Two. A! Clubul camasilor albe... de la Crush, s-a transformat aici in clubul camasilor negre (cate cinci, sase indivizi cu camasi negre pe 5 metri patrati... OMG!!!).. in rest toate bune si frumoase... eu am avut o super dispozitie, desi eram distrusa de somn (dupa o noapte nedormita, o zi plina si un drum luuung)... a fost chiar ok... mai nashpa a fost a doua zi (adica azi, duminica, ca a trebuit sa ma obisnuiesc sa traiesc cu o durere teribila de cap, si partea cea mai proasta e ca a trebuit sa si muncesc cu ea... si chiar am muncit!!! Cum s-a incheiat seara in Two? Brusc :))). cand am iesit am vazut langa garderoba o chestie mare si foarte stralucitoare (teribil de stralucitoare) - a se citi Viorica si taraful ei de la Clejani- ce dracu cauta astia intr-un club, nu am sa pot sa inteleg vreodata... si nu pot decat sa banuiesc ca cei care au ramas in Two dupa ora 3 au avut parte de o prestatie si din partea.. acelora! Nu stiu cum a fost... dar nici nu pot sa spun ca am vreo curiozitate :D

cica nu toate afectiunile psihice duc la spitalul noua :)))

Cele mai "cool" afectiuni psihice :D
Cica toate geniile si o persoana din douazeci sufera de afectiuni psihice. In plus, nu toate bolile psihice sunt neplacute si te duc direct la spitalul noua.

Sinestezia: Nu se stie inca daca sinestezia chiar este o boala psihica sau e o problema cauzata de faptul ca niste neuroni prost izolati fac atingere din cauza ca n-ai creierul cablat ca lumea, dar ideea este ca e una dintre cele mai comune probleme. 1 din 23 de oameni sufera de sinestezie. Sinestezia este acea afectiune care te face sa te porti exact ca simbolistii, te face sa vezi culori si sa auzi sunete atunci cand citesti sau pronunti o litera, un cuvant sau o fraza. Daca ti se pare o chestie cool, care nu aduce deloc cu paranoia sau schizofrenia, iata cum descrie un sinestet perceptiile sale: “litera T e egoista si neprietenoasa. U e lipsit de suflet. 4 e cinstit, in schimb in 3 nu pot avea incredere. 9 e un domn inalt si elegant, dar sub aparentele sale placute se ascunde un intrigant”. Deci, daca vrei sa le ceri prietenia literelor J si K, sa-ti vina sa-i spargi fata lui 8 sau sa auzi in cap Simfonia a 9-a de fiecare data cand cineva pronunta “efectiv”, atunci sigur sinestezia e cea mai cool chestie de care ai putea suferi. Printre cei mai faimosi sinesteti se numara Jimi Hendrix, Vladimir Nabokov, Franz Liszt, Duke Ellington, Victor Hugo, Thom Yorke, Romica Tociu si Vasili Kandinski.

Sindromul Stendhal: Botezat dupa scriitorul francez, autor al unui roman care a incercat sa profite de celebritatea trupei “Rosu si negru”, sindromul Stendhal consta in halucinatii, ameteala si hipertensiune produse de expunerea la arta. Mai simplu: te duci la muzeu sau la un concert si te simti ca si cum ai fi fumat iarba, chiar daca de fapt esti un intelectual care a tras toata dimineata de un ceai de tei. Pe de alta parte, in cazurile extreme sindromul Stendhal se manifesta cam la fel ca dementa. Daca te gandesti insa un pic, s-ar putea sa fie foarte cool ca, in timp ce admiri “Carul cu boi” al lui Grigorescu, sa incepi brusc sa te porti ca Predator.

Sindromul Cotard: O boala psihica in adevarata putere a cuvantului: sindromul Cotard este o forma de depresie care-l face pe bolnav sa creada ca a murit si ca e in curs de descompunere. Alte simptome include convingerea ca esti nemuritor, ca nu mai trebuie sa mananci si ca te afli in iad. Descoperitorul acestei boli, neurologul francez Jules Cotard, a fost fascinat de cazul unei paciente care credea ca a fost damnata pe vecie, ca si-a pierdut toate organele, astfel ca din ea n-au mai ramas decat pielea si oasele si ca nu poate muri decat daca este arsa.

Sindromul mainii straine: Numele spune totul: pur si simpu ai senzatia ca mana ta nu te asculta. Aparent e foarte rau, dar gandeste-te si la avantaje: de exemplu, poti, dand vina pe mana ta, sa te apuci sa-ti pipai colegele de serviciu, sa-ti pocnesti seful, sa iti aprinzi o tigara in birou, sa joci “World of Warcraft” la serviciu (cu conditia sa-l poti juca cu o singura mana) sau sa faci orice activitate implicand o mana pe care ti-o poti imagina. Boala poate avea si alte simptome.

Sindromul accentului strain: Una dintre cele mai rare si mai cool boli din lume (mai putin de un caz pe an la nivel mondial) , acest sindrom te face sa-ti vorbesti limba natala ca si cum ai fi un strain care de-abia a invatat-o – sau chiar sa vorbesti o limba straina pe care n-ai invatat-o niciodata. O pensionara din Anglia a inceput, dupa un accident cerebral, sa-si vorbeasca limba natala cu accent slovac si jamaican (cam cum vorbeste Ion Iliescu). Invers, un ceh care a cazut de pe bicicleta anul trecut in timpul unei curse a vorbit, dupa accident, doar intr-o engleza oxfordiana, desi nu invatase niciodata aceasta limba. Daca inca nu ti-ai dat seama de ce e foarte cool aceasta boala, uita-te la stirile din sport. Ai vazut cum fotbalistii romani, la trei zile dupa ce s-au transferat de la Rulmentul Barlad la Udinese, incep brusc sa-si vorbeasca propria limba cu accent, in schimb o dau pe italiana de zici ca-s copiii din flori ai lui Dante.

missing....

baby, imi e dor sa iesim din decor.... imi e dor sa plec din orasul asta (si asta nu presupune delagatia de maine de la galati la liga alesilor locali). Imi e dor sa ma urc in masina si sa plec, habar nu am unde! Simt din ce in ce mai acut nevoia sa iau o pauza... macar pentru cateva zile. Nu vreau sa plec mult, pentru ca stiu ca, in maximum o saptamana, imi va lipsi groaznic viata mea agitata... si mai stiu ca este aproape imposibil in conditiile astea sa imi iau concediu... Habar nu am unde vreau sa merg, nici nu cred ca are o importanta prea mare... vreau sa evadez. Vreau sa am macar doua dimineti in care sa nu ma trezeasca alarma sau telefonul de munca. Vreau sa am o zi in care sa nu stiu ce se intampla pe plan politic, sa nu ma intereseze incotro se indreapta economia, sa nu imi pese ce e nou in turismul de litoral si sa nu fiu nevoita sa fac nicio stire. Vreau, vreau, vreau... astazi mi s-a atras atentia, pentru a mia oara, ca vreau cam multe si ca in viata nu poti avea totul.... Multumesc celor care au grija sa ma aduca mereu cu picioarele pe pamant si care au grija sa imi strice, de fiecare data, fara exceptie, fericirea.

Nu stiu daca este momentul sau locul, dar stiu ca vei citi: "Si mie imi e dor de tine, dar... am invatat sa traiesc cu asta....

de ale mele :D

cine nu cunoaste sentimentul ala cretin de teama... prost spus teama, sentimentul ala care te cuprinde dupa starea de euforie, cand realizezi ca ceea ce te-a facut acum sa te bucuri nu este decat un biet nimic in comparatie cu lucrurile care iti lipsesc! Imi amintes ca, mai de mult, am primit un mail, unul dintr-acela la care oamenii ii dau fwd si... iar fwd, si iti umple casuta de mail, si pe care trece cel putin o luna pana iti faci timp sa le citesti, asta daca nu il stergi intre timp pentru ca te incurca intrucat face nota discordanta cu celelalte cateva zeci de mail-uri importante, care inseamna bani. Cu aceasta ocazi fac un apel catre toti care imi trimit mail-uri cu pps-uri, cu bancuri sau cu poze... sa nu mai... :D. Apreciez dar am deja 200 si ceva necitite, depozitate intr-un folder separat pe care nici daca mi-as lua concediu trei saptamani si m-as refugia pe o insula pustie nu as avea nervi suficient de tari sa le citesc. In sfarsit, sa revenim la mail-ul cu pricina, imi amintesc ca in ala mi se spunea cat de fericita ar trebui sa fiu daca am o casa, o masina, daca am ce pune pe masa, daca ... am vorbit macar odata la telefon sau daca stiu sa citesc, pentru mai mult de jumatate din populatia planetei nu se poate bucura de toate astea! Dap... Eu ce pot sa spun ca oamenii aia habar nu au ce fericiti sunt ca nu au in buzunar, in geanta sau pe unde naiba se mai tin, de la doua telefoane in sus. Ei nu stiu ce inseamna sa iti sune unul dintre cele doua telefoane in miezul noptii, sau dimineata cu noaptea in cap si la celalalt capat al firului sa fie o voce care sa te intrebe: "Dormi???" Ce ... as putea sa fac altceva, la 2 sau la 7 dimineata!!! Habar nu au ce fericiti sunt ca nu au masina, care sa aiba nevoie de revizii, dupa care sa stai prin service-uri si care sa se strice cat iti e lumea mai draga, asta daca nu se gaseste un binevoitor care sa iti sparga radiatorul in ajunul Craciunului cu surubelnita in parcare! Acum glumesc... logic!!! E clar ca nu as putea trai altfel... cel mai bine stiu asta cei care au fost cu mine la munte, intr-un loc fara semnal la telefon si fara internet... am rezistat eu doua zile, dar dupa aceea s-a terminat: imi doream cu disperare tehnologia!!!! Sincer nu stiu ce m-as fi facut daca m-as fi nascut in alt secol... probabil ca as fi fost fericita in ignoranta mea... si nu mi-as mai fi facut atat de multe probleme

am ajuns sa fac ce uram cel mai tare

de multe ori am zis ca imi vine sa ii omor pe cei care stau la munca dupa program, asa doar ca nu au chef sa mearga in treaba lor... si iata-ma in toate splendoarea mea, in seara asta, dupa ce am facut vreo... 7 stiri cred! la ora 21 si putin stand pe scari, pe jos, cu Ram la o portie zdravana de ras! Imi aminteam cum le spuneam oamenilor din jurul meu sa ma impuste daca voi ajunge asa.... si iata-ma! Nu iti imagina ca nu aveam ce face acasa.... din contra, doar ca imi lipsea avantul ala, nu ma puteam urni si pace. Ii spuneam Ramonei, ca sunt jalnica daca am ajuns sa fac asta! Nu am de ce sa ma plang, orice as face la locul ala de munca nu ma poate face sa renunt.... pentru ca imi fac meseria cu maxima placere. Vorba Ramonei, banii nu intra in discutie in toata povestea asta: si daca as avea salariul de 5 mil, tot nu as alege sa fac altceva. Satisfactiile nu le poti cumpara cu toti banii din lume... "Facem o munca nobila, Ramono!" :)))... facem, cei drept! Putini oameni se pot lauda ca nu exista doua zile din saptamana care sa semene intre ele si ca fac in fiecare zi altceva, ca sunt la curent cu tot ce misca in orasul asta, in tara si chiar in lume ... cati dintre cei care lucreaza pot spune cu mana pe inima ca se duc cu placere la munca si ca nu se vad facand altceva? de asta am ajuns sa stau la munca, pe scari peste program si de asta am ajuns sa ma intorc de la lift, daca este nevoie sa fac ceva desi sunt la munca de 12 ore! Nu stiu daca ma intelege cineva, sincer nici nu imi doresc asta! In ultimele zile au observat ca starnesc compasiunea oamenilor atunci cand aduc vorba de cat muncesc.... bai nu imi doresc asta! Nu munesc pentru ca nu am din ce trai, sau pentru ca am de intretinut cinspe copii care depind de mine... nici pe departe! Muncesc pentru ca nu pot trai altfel... muncesc pentru ca simt nevoia sa ma simt utila, sa am satisfactia lucrului bine facut. Tin sa imi revad stirile dupa ce le montej... aia este munca mea si nu se compara cu nimic momentul in care o vad ca ruleaza pe post! Si uite, drept dovada ca daca vrei poti face orice, cu toate cele 10 mii de joburi ale mele, mai am timp sa ma scriu si pe blog la ora 1 nopatea, mai am timp sa ies si in oras... si stati linistiti, am timp sa imi sparg si toti banii pe care ii castig :D

notiunea timpului

eu nu am notiunea timpului, asta e clar. Niciodata nu stiu in ce data suntem, ca sa nu mai spun de ziua saptamanii... Sunt total in alta lume, ma uit la ceas de maximum doua ori pe zi si ma deprim de fiecare data cand imi dau seama cat de repede trece timpul! Acum este luni, pana apuc sa ma dezmeticesc este deja vineri, week-end-ul trece groaznic de repede si este din nou luni! Trist! Acum imi doresc sa vina vara.... dar pe cat de repede va veni, atat de repede va trece! Pana atunci insa, cu siguranta, ni se vor mai intampla multe! Ce sa spun astept cu interes: mai un cazut pe scari in ditamai conferinta premergatoare summitului NATO, mai o crush/iala bizara (cum ar spune Ram)... viata e frumoasa :), mai ales cand dormi de la ora 18 la 21 si apoi te prinde ora 2 prinzand fluturi :))).

penibil, penibil... dar funny (doar penru unii)

sunt regina neincoronata a fazelor penibile! bai nu a fost un eveniment major la care sa particip si la care sa nu o dau in bara cu ceva. Este inca proaspata in mintea prietenilor, carora le-am povestit, patania de la conferinta interreginala a Marii Negre din vara anului trecut cu lenjeria roz sau cea de la o alta conferinta la care participau o gramada de oficiali, cand mi-am varsat cafeaua in poala (poala mea si a vecinilor de la masa :))... ca am dat-o din nou in penibil, am cazut pe scari la ditamai conferinta premergatoarea summitului NATO. :D Numai tu puteai sa faci asta Simono... asta am auzit de o mie de ori... ei si ce. Numai eu puteam face asta, numai ca de data asta nu am starnit hohote de ras. Bai cum pot oamenii aia cu insigne si uniforma sa nu rada cand vad o "duduie" (ca sa ii citez pe unii :p) prapadinsu-se pe scari. Nici macar un zambet nimic... aceleasi mutre serioase si plictisite... un singur comentariu am auzit, si ala stins: ""Atentie la cizmulite, domnisoara!". OMG!!! Eu eram singura care m-am distrat de pe urma acestei patanii, dar ce m-am mai distrat ca si dupa ce am ajuns la redactie revedeam faza si radeam cu lacrimi. Eu si cu operatorul, care si acum ma face atenta atunci cand urc sau cobor scarile! Cica domnii participanti la conferinta, la care s-a stabilit viitorul securitatii energetice a planetei (lucruri mari dom'ne) rad doar la comanda... ce viata trista trebuie sa aiba pe bune! Si mai penibil a fost ca a trebuit sa revin si astazi la conferinta, pentru ca lucrarile au tinut doua zile :D. Unul dintre organizatori m-a intampinat cu un zambet si a avut grija sa imi spune ca m-a retinut. Sunt cea care a cazut pe scari, cum naiba sa nu ma retina... ce mai, pe unde merg ma fac remarcata :D

te vad! sunt in spatele tau... :)))

de fiecare data cand incep sa visez, cand incep sa cred, din nou, in oameni primesc cate o lovitura zdravana care ma aduce cu picioarele pe pamant. Simono, tu nu te inveti niciodata minte! Deja ma amuza teribil toate lucrurile astea care mi se intampla si care se succed cu repeziciune. Nici nu apuc sa realizez ce mi s-a intamplat pentru ca apare un alt lucru care ma uimeste. SMS-uri de genul "suna-ma!", replici la telefon de genul: "Ce faci? De fapt, stiu pentru ca te vad, sunt in spatele tau!", sau remarci pe care nu credeam ca le voi auzi vreodata... care sunt rupte din context si total lipsit de sens, nu ma fac decat sa zambesc! Mai poate ceva sa ma uimeasca? Cu siguranta!!!! Pana acum o luna, de fiecare data cand mi se intampla ceva pe care in acel moment il consideram groaznic, spuneam: "nu ma mai poate surprinde nimic!" Ei bine, clar, poateeeeeeeeee! Sunt inca o multime de lucruri care ma pot surprinde! Si ce imi pot dori mai tare, decat sa ma surprinda in continuare... Am realizat, abia acum, ca toate lucrurile astea mici nimicuri imi fac viata frumoasa. Am reusit sa ma detasez, in sfarsit, de lucrurile care nu merita atentie, si sa le tratez ca atare. Fazele astea nu mai sunt bune decat sa le povestesc prietenilor si sa ne amuzam pe seama lor... atat!

sa revenim :)

daca tot am acordat un spatiu amplu zilei de 14 februarie pe blog hai sa va arat si poze de atunci. Asa ca sa va conving pe voi, dar sa ma conving si pe mine ca nu a fost asa de rau! Privind inapoi imi dau seama ca nici nu a fost... Nu se mai pune ce stiri am facut pe zi pentru ca ne ghidam dupa principiul "totul e bine, cand se termina cu bine!" Da ma am camasa alba in club... si ce! Am aterizar acolo direct de la munca :D

Asa ca enjoy!

un nou inceput!

De fiecare data o luam de la inceput! In fiecare zi incepem ceva. In fiecare zi punem punct, si o luam de la capat! Fie ca este vorba de o noua zi de munca, de o noua relatie, de o noua dietata, o carte noua sau... Tot timpul ceva nou! Pana cand? Vesnic! De cate ori nu ti-ai spus, trebuie sa imi fac ordine in viata, trebuie sa incep o viata noua... dar, de cate ori, te-ai si tinut de cuvant! Schimbarile radicale se fac al naibii de greu. Nu ne putem descotorosii, cu una, cu doua, de lucrurile cu care ne-am obisnuit! Cel mai greu imi este sa scap de obisnuinta. Da, este trist, dar de multe ori obisnuinta este mai puternica decat oricare alt sentiment! Ne plafonam, asta facem! Nu putem spune: GATA! Te obisnuiesti cu un anumit stil de viata, cu o persoana, cu un fel de mancare, cu un fel de a dormi, cu un oras, la un loc de munca... Iti este cat de cat bine, si nu ai curaj sa renunti la ce ai. De ce? Pentru ca iti e frica de necunoscut! Ne temem groaznic de ceva nou, de un inceput... desi acel inceput poate aduce ceva bun, ceva suprinzator sau o multime de satisfactii. Ne este teama de un esec... ne este teama sa nu dam cu capul de pragul de sus, sa nu ne fie frante aripile atunci cand ne asteptam mai putin. Ne este frica de ce va spune lumea! Ne propunem sa facem ceva si renuntam in ultimul moment! De maine sunt alt om! Da, sigur!!! De luni, renunt la obiceiul asta nesanatos!!! Cum sa nu! De pe intai sau de saptamana viitoare... Ne fixam termene cat mai indepartate pentru a incepe ceva nou sau pentru a renunta la obiceiurile proaste si ne ghidam dupa principiul.... mai e pana atunci, vad eu ce fac! Traieste clipa, dar gandeste-te la viitor! Nu se compara cu nimic sentimentul pe care il ai atunci cand realizezi ceva ce iti doreai de mult sau pe care il ai atunci cand pui capat unei perioada despre care credeai ca nu se va mai termina! Daca te gandesti bine, nici nu este atat de greu. Trebuie doar sa vrei cu adevarat... dar asta nu este suficient. Nu trebuie sa spui ca vei face ceva de luni, sau de la intai, ci din acest moment! Da naibi tot! Nimeni si nimic pe lumea asta nu te poate determina sa faci ceva ce nu vrei! Este o tara libera, si ar trebui sa profitam de asta! Nu faci un lucru pentru ca sa ii faci pe ceilalti fericiti si pentru ca sa obtii aprecierea oamenilor, ci pentru tine!!! Apropo, maine este luni... de fapt este deja! Incepe o noua saptamana....plina de neprevazut! Ce sa zic... astept cu interes sa vad ce ma mai astepata...

summer....

bai m-am gandit: cat de dor imi este de vara!!! cat de dor imi e de cafe del mar!!! maxim... mama, cat imi lipsesc serile alea chill! serile alea in care plecam de acasa in pantaloni scurti si in papuci si in care stateam la cafe del mar pana la 2-3 dimineata fara sa imi pese ca a doua zi mergeam la munca! De cate ori mi-am propus sa vad rasaritul plaja. Bineinteles ca niciodata nu am reusit! Doamne ce vremuri! Imi e dor sa inot noaptea in mare... si apoi sa merg la o portie de clatite la balansoare! imi e dor sa pierd o zi intreaga pe plaja... de pielea aia bronzata! Imi e dor de zilele alea lungi... cand ma uit acum pe geam ce vad: oameni zgribuliti, noroi si nori gri!!! Groaznic! Imi e dor de stirile mele de senzatie de pe turism! ce dor imi e de drumurile pe care le faceam pana la vama veche numai pentru ca sa mancam papanasi uriasi! Imi e dor de ploile alea torentiale de vara... ploaie, noapte... condus.... mmmmmmmm!!! doamne cum imi lipsesc plimbarile prin mamaia... serile de la tan tan, toti prietenii care vin vara la mare! imi lipsesc cluburile alea in aer liber, fitzele din office :D. imi lipseste muntele vara... imi e dor de Sinaia, dar si mai dor imi e de serile alea in care stateam pe plaja... pe sezlong, ascultam muzica ... vara nu ma simteam niciodata obosita chiar daca dormeam 2-3 ore pe noapte! Veneam din club la ora 4 dimineata, dormeam pana la 9 si apoi mergeam pe plaja si seara o luam de la capat chiar daca a doua zi munceam... cat de minunat! Dar stii ce e trist... cand imi dau seama cat de repede trece... la fel ca toate lucrurile minunate din viata asta --- se duc imediat!!!

Ochelari de soare şi iarna

Nu trebuie să fie vara pentru ca să porţi ochelari de soare. Ochelarii se soare pot desăvârşi atât o ţinută casual cât şi una elegantă. Printre locurile fruntaşe pe lista de must-have-uri ale acestui sezon se află, fără îndoială, şi ochelarii de soare. Pentru 2008 designerii şi brand-urile comerciale au încercat să descopere noi forme cu un design original. În concluzie, în 2008 se poartă formele moderne, nonconformiste, dar şi cele clasice de tipul Jackie O, reiventate printr-un stil fresh. Hermes propune ochelari clasici, de marime medie în timp ce casele Versace, Polini şi Marni se declara adeptele celor supradimensionaţi, dar şi extrem de glamour. Pentru o apariţie inedită, poţi opta şi pentru ochelarii Balenciaga, care au revoluţionat catwalkurile în acest sezon. Indiferent de ce se poartă trebuie să îţi alegi o pereche de ochelari, în primul rând, în funcţie de forma feţei tale. Nu purta o pereche de ochelari doar pentru că ai văzut-o într-o revistă. Ea trebuie să se potrivească tipologiei feţei şi personalităţii tale!

Acest articol a fost publicat in ultimul numar al revistei de timp liber "Cronici Tomitane"

Invazia cămăşilor

O prezenţă impecabilă contează în proporţie de peste 60% în încheierea cu succes a oricărei întâlniri de ordin personal sau profesional. Spre uşurarea voastră, a bărbaţilor, cămăşile au revenit în atenţia designerilor dar pentru ca să fiţi siguri că nu o daţi în bară trebuie să ţineţi cont de câteva reguli simple atunci când vă alcătuiţi o ţinută. De exemplu, pentru un look business-elegant, poţi alege pantaloni gri închis, o cămaşă în dungi albastru deschis şi o cravată de culoarea petrolului. Pentru a adăuga puţin glamour ţinutei tale office, şi pentru a te asigura că nu vei trece neobservat, poţi opta pentru o cravată din satin, în nuanţe de argintiu, gri sau crem. Cu puţină imaginaţie şi cu ajutorul unor cămăşi şi cravate îndrăzneţe îţi poţi crea un stil personal. Atenţie să nu exagerezi cu imprimeurile, dacă cămaşa este foarte încărcată mai bine alegi o cravată simplă,şi invers. Cu o ţinută pusă la punct vei degaja un optimism molipsitor. O cămasă poate avea farmei şi dacă nu este însoţită de o cravată, dar în cazul acesta ea trebuie pusă în valoare prin atitudine... ceea ce este mult mai complicat.

Acest articol a fost publicat in ultimul numar al revistei de timp liber "Cronici Tomitane"

Daca tot veni vorba de camasi nu pot sa ma abtin si sa nu aduc aminte de "invazia camasilor albe". bai daca nu ai camasa alba nu existi! Degeaba! Toti baietii din club au camasi albe, nu conteaza calitatea, conteaza cantitatea. Cat de penibil sa fii mai sa mergi cu prietenii in club, sa stai la aceeasi masa cu ei, si sa fiti toti imbracati la fel! dar de ce s-au inventat telefoanele... ca sa vorbiti la ele fratilor! Oricum tre sa fac o marturisire: mi-am luat si eu camasa alba si am mai si fost cu ea in club!!! nu a fost cu intentie... ci cu directie! Am fost nevoita sa ajung la acea petrecre direct de la munca! Asa ca am ingrosat randurile camasilor albe!!! garantez totusi ca era de cea mai buna calitate.

Gianni Versace

"Mi-am dorit întotdeauna să devin compozitor, însă moda a venit de la sine" - Gianni Versace


Gianni Versace s-a năsut în 1946, în Italia şi a fost omorât în iulie 1997. Versace este acum un nume cu greutate în industria modei. El şi-a câştigat notorietatea datorită stilului său inconfundabil şi a ingeniozităţii debordante de care a dat dovadă şi a lăsat în urmă un adevărat imperiu. Hainele care poartă însemnele casei e modă Versace sunt şi acum, după moarta sa, preferatele vedetelor de peste Ocean şi nu numai. Şi-a început cariera lucrând ca designer pentru mărci de renume, printre care: De Parisi, Genny, Callaghan, Alma şi Complice. În 1978 Gianni Versace îşi deschide primul magazin în care îşi expune propriile creaţii. Concomitent începe să se facă remarcat şi pe podiumurile de modă prin colecţii extrem de originale, pline de strălucire. Criticii de modă spun că Versace este tot ceea ce Armani nu va fi ciciodată. Stilul Versace se face remarcat prin culori puternice, materiale şi tăieturi extravagante. Colecţiile sale pentru bărbaţi şi femei sunt sexy până la limita vulgarităţii. La prima vedere, munca sa pare să reflecte grandomania specifică italiană dar, în profunzime, ţinutele semnate Versace se inspiră din neo-clasic. Versace a fost un personaj controversat al timpului său. Italia anilor '80 era o ţara cu o moralitate rigida, iar homosexualitatea liber exprimata a designerului a şocat.

Acest articol a fost publicat in ultimul numar al revistei de timp liber "Cronici Tomitane"

Fashion victim

de Simona Popa

De fiecare dată când sunt invitată la un eveniment sau când trebuie să ies fără un motiv prea special mă confrunt cu aceeaşi problemă: Eu cu ce mă îmbrac? Chiar dacă dulapul meu este plin de haine şi investesc în fiecare săpămână bani în garderobă, niciodată nu am cu ce sa îmi asortez jenşii sau o geantă potrivită pentru look-ul meu. Oricât de multe haine aş avea niciodat nu sunt suficiente. Este rău să schimbi cel puţin zece rânduri de haine până să apuci să ieşi din casă şi să pleci cu sentimentul că nu ai facut cea mai inspirată alegere vestimentară? Este normal ca un top sau nişte pantofi să îşi ruineze o seară.... Nu ştiu! Dar ştiu sigur că nu este tocmai ok să arunci pe tine ce îţi cade prima dată în mână şi să nu dai doi bani pe faptul că te-ai îmbrăcat la muncă cu cămaşa din club sau, mai rău, cu pantalonii de nuntă? Niciodată nu am înţeles nici spiritul ăsta de turmă! Acum este o adevărată „isterie a cămăşilor albe ”. Dacă eşti băiat şi nu ai cămaşă albă în club nu exişti iar dacă eşti fată şi nu porţi colanţi şi curea lată din lac în talie, trăieşti degeaba şi ar fi mai bine să te duci acasă! Băi de ce nu putem fi şi noi originali!?! Este clar că moda nu este pentru oricine dar în cluburi nu se respectă nici măcar cele mai elementare reguli ale bunului simţ. Nu îţi trebuie cursuri de design pentru ca să ştii, de exemplu, că jenşii ţigaretă, nu sunt pentru oricine şi că poţi ieşi în faţă şi dacă nu te acoperi cu paiete din cap până în picioare. Îmi amintesc că bunica îmi spunea: „Nu este frumos ce se poartă. Este frumos ce îmi stă bine” şi mare dreptate avea. Asta este o altă regulă de bază călcată, pur şi simplu, în picioare. Hai să facem un experiment simplu. Acum eşti într-un bar, nu? Bunnnn! Aruncă o privire în jurul tău cu un ochi critic? .... Îţi place ce vezi? .... Mai bine nu îmi mai spune.

Acest editorial a fost publicat in ultimul numar al revistei de timp liber "Cronici Tomitane"

fuck all....

bai azi mi se rupe! Nu ma intereseaza ce se intampla in jurul meu! Nu vreau sa stiu nimic si cu atat mai putin ce li se intampla altora. Asta nu pentru ca as avea din nou starea aceeeeea... nici pe departe! Azi experimentez o stare noua... aceea de nepasare! Nici nu mai stiam cum e.... dar e atat de bine! daca e sa se intample ceva, sa se intample - daca nu, si mai bine! Ce frumoasa este viata asa, fara bataie de cap. Sincer sper ca starea asta sa ma tina cat mai mult, desi este foarte greu in conditiile in care sunt la muncaaaaaaaaa!!! Nu mai bag in seama replicile de doi lei... si daca nu imi convine ceva dau ignoreeeeeeee!!!Asta e cui nu ii convine sa nu ma bage in seama! Am si asa foarte putina energie pentru ca sa imi permit sa o irosesc! Asa ca dragii mei: obisnuiti-va!

bluejeans, mereu in tendinte

Blugii sunt unul dintre cele mai populare articole vestimentare. Desi au aparut acum mai bine de 57 de ani, blugii nu s-au demodat niciodata. In schimb, jeans-ii si-au schimbat in timp forma si culoarea. In fiecare an, designerii redescopera si reinventeaza denimul lansand noi si noi modele. Anul acesta culorile-vedeta ale blugilor sunt: indigoul si griul. Blugii indigo sunt potriviti pentru tinutele smart-casual iar cei gri sunt pentru tinutele glamorous, de club. O alta noutate este aceea ca au iesit complet din tendinte, jeansii rupti si franjurati (ce usorare!!!), in schimb, se poarta in continuare materialul cu aspect uzat si prespalat. Noutatea acestui sezon sunt jeans-ii cu cusaturi vizibile si cei cu intarituri. Acesti jeansi te vor avantaja, insa, numai in cazul in care nu ai probleme cu greutatea. Din punct de vedere al croielii, blugii largi au iesit din conlectiile designerilor anul acesta, lasand loc celor drepti si conici. Evident ca astea reguli nu se aplica decat in cazul in care vei ca look-ul tau sa fie impecabil si in cazul in care te intereseaza sa te aliniezi tendintelor dictate de designeri. Exista bluejeans-ii clasici care nu se vor demoda niciodata si cu care nu ai cum sa dai gres indiferent de momentul din zi in care alegi sa ii porti.

ce imi propun si... ce fac!

cateodata ma urasc, imi vine sa iau o leuca si sa imi f..t una in dinti! bai sunt groaznica, cand am starea aceea, tre sa fac o tampenie. Daca nu ma duc sa imi sparg toti banii exact pe ce nu am nevoie, sun pe cine nu trebuie si iar o iau de la capat! Simono esti groaznica! Ma urasc si pentru ca nu sunt in stare sa duc la capat lucrurile pe care le incep, ma urasc si pentru ca iert prea usor ... trec mult prea repede cu vederea lucruri grave! Eu nu sunt in stare sa fac nici macar lucrurile simple pe care mi le propun! De exemplu, de nu mai stiu cate saptamani imi propun sa vin de la munca direct acasa, sa fac si eu o baie din aia de cateva ore in locul unui dus in graba, sa imi folosesc mastile alea in care am investit o avere si pe care incepe sa se puna praful pentru ca nu gasesc o jumatate de ora in care sa le folosesc... Si ce fac? Plec de la munca devreme... imi suna telefonul, uit ce mi-am propus si ajung acasa tot la ora 23.00... iar un dus in graba, iar un demachiant si o crema hidratanta... si gata, nu mai am timp de nimic! Imi e rusine ca am inceput o carte de mai bine de 2 luni si nu am ajuns nici macar la pagina cu numarul 100, asta in conditiile in care pe noptiera ma mai asteapta inca 5 carti pe care imi doresc sa le citesc! Din cauza asta regret cateodata ca nu am timp! Ca nu am timp pentru lucrurile astea mici care imi fac atat de multa placere! Pe de alta parte imi dau seama ca lucrurile astea nebunesti daca nu le fac acum, nu le voi mai face niciodata... sunt constineta ca nu voi avea vesnic inconstienta, energia si elanul asta de acum! Ca la un moment dat voi simti nevoia sa imi revolutionez viata. Sincer? Sper ca momentul ala sa vina cat mai tarziu :)

a trecut!!!

am o stare de oboseala acutizata!!! Imi e somn bai, nu imi mai revin si... sunt din nou la munca. Chiar daca azi am dormit pana la zece, tinand cont ca am adormit la 4 dimineata, nici nu am simtit orele astea de somn. Ieri am avut o zi, asa cum nu mai avusesem de mult. Am lucrat de la 8 dimineata pana la ora 00.20, atunci am terminat de montat ultima stire. Desi sunt peste 18 ore de munca, nu stiu cand au trecut! Nu am avut niciun moment in care sa ma gandesc la mine, sa imi dau seama daca imi este bine sau nu! Importanat este ca am trecut cu bine peste ziua aia... dar acum ma resimt! Singurul lucru care ma mai tine in viata acum este ... ziua aia libera care se intrevede! Pana atunci insa va trebui sa invat sa traiesc cu durerea asta groaznica de cap care nu trece cu nimic, poate doar cu un somn de multeeeeeeeee ore!!! Aseara, ce sa zic nu a fost asa de rau cum ma gandeam eu, lucru care m-a determinat sa ma intorc la petrecre dupa ce am facut stirea.... oricum! Ce ziceam de dj din Crush? Uitati, mergeti in Oxford sa vedeti "profesionalism"... tinand totusi cont ca era vorba de o petrecre privata sa spunem ca mai pot trece cu privirea anumite scapari. Oricum m-am amuzat copios, am ras de m-am durut muschii fetei iar acum trag ponoasele... sper sa imi revin pana sambata seara cand o voi lua de la capat. Acum iar imi fac promisiunea: ma duc direct acasa dupa munca, ma duc sa ma odihnesc!!!! Da sigur....

OMG!

bai daca supravietuiesc zilei de astazi, este clar ca sunt nemuritoare :))). Noaptea trecuta am dormit cateva ore (pentru ca se gasesc unii sa ma sune la 12 noaptea), m-am trezit la 6 si putin si ... nu este nicio speranta sa plec de la munca inainte de ora 12 noaptea. Nu faptul ca muncesc mult si ca ma trezesc telefoanele in miezul noptii este problema mea... ci ziua asta si stirile pe care trebuie sa le fac :)). OMG!!!!! Numai roz voi vedea in fata ochilor! Numai inimioare! Numai bomboane de ciocolata si pufffff!!! Sa fac o recapitulare: In primul rand, tre sa merg la patinuar sa fac stire cu concursul cu cel mai lung sarut de pe gheata ... da, sa spunem ca pot sa fac asta! Pot sa fac si stand up cu o inima uriasa in brate, pot sa o fac si pe asta.... Pot sa merg sa fac stire la petrecerea indragostitilor diseara? ei bine! cred ca pot sa supravietuiesc, cu provizii de lamaie! Pana una alta ziua este abia la inceput.... asa ca: Simona Trage aer in piept! Privirea inainte si nu uita, viata e frumoasa! :)

ei bine, da!

in viata nu le poti avea pe toate! asta e clar! Am auzit de o mie de ori si, sincer, m-am convins si singura! M-am convins si de faptul ca oricat de mult ti-ai dori un lucru, acel lucru este nemaipomenit pana ajungi sa il ai... apoi este ceva normal, ai impresia ca ti se cuvine si ca iti apartine decand lumea. Asta este si motivul pentru care nu apreciem ceea ce avem la adevarata valoarea si pentru care ne dorim mereu ceva ce ne este foarte greu sa obtinem. Teoria asta se aplica si in cazul persoanelor.... mare pacat! De multe ori iti dai seama cat de mult a insemnat un om penru tine abia dupa ce il piezi! Abia atunci iti dai seama ca iti lipseste... mult prea tarziu. Si mai trist este ca putini dintre noi au curajul sa recunosca asta si sa faca ceva pentru a repara lucrurile. Nu spunem in fata persoanelor de langa noi ce gandim despre ele! Si din cauza asta pierdem multe! Nu s-a inventat inca un dispozitiv care sa citeasca gandurile dar avem la indemana comunicarea! Eu vorbesc!?!.... Eu cea care ma comport exact pe dos decat simt... Imi spun de o mie de ori ca sunt fraiera... imi fac morala :)) dar degeaba data viitoare procedez la fel! Bravo Simono, asa sa faci si data viitoare, exact cum ai facut astazi! Sa pui fata aia de inabordabila, sa iti dai ochii peste cap, sa sperii oamenii :))) Scuzati-ma! Trebuia sa am o discutie cu mine din prisma evenimentelor intamplate astazi... Este drept, in fiecare zi intalnesc oameni senzationali, mereu altii, care ma impresioneaza prin ceea ce fac, prin modul in care zambesc, prin gesturile pe care le fac, dar rar mi se intampla sa imi ramana cineva in minte pana seara. De obicei imi scot din cap chipul oamenilor cu care discut imediat ce le intorc spatele. Asa se explica de ce foarte des mi se intampla sa ma intalnesc cu oameni care ma saluta si eu sa nu stiu de unde sa ii iau! La acest capitol stau foarte rau.... Am privirea aia goala! Ma uit la persoana din fata mea, mi se pare ca o stiu de undeva... dar nu stiu de unde! Nu stiu de ce vorbeste cu mine atat de familiar, de ce imi zambeste si de ce se intereseaza de viata mea! Foarte penibile fazele! Groaznice! Si mi se intampla din ce in ce mai des! Revenind, asa cum spuneam, rar mi se intampla sa fiu fascinata de o persoana... si astazi mi s-a intampat! Nu stiu ce mi s-a parut mai senzational... modul lui de a vorbi, modul lui de a zambi, politetea lui iesita din comun... habar nu am! Cert e ca mi-a ramas in minte... pana cand? Nu stiu....

sex and the city

bai ce sa zic, eu nu ma uit la filme! Asta-i adevarul care provoaca reactii dintre cele mai variate: de la dat ochii peste cap pana la proteste vehemente, gen :"tu pentru ce traiesti!" Nu ma uit si gata din mai multe motive... cel mai important este ca nu am timp si ca mi se pare o mare pierdere de vreme... ultima data cand am avut o initiativa de genul: "hai la multiplex!" mi-a fost retezata din radacini de Ram, care mi-a zis ca ea nu a mai fost la cinema de cand s-au inventat DVD/urile... acolo poate chiar ar fi fost funny, mai o colo, mai un ras rgomotos de la vecinu, mai un pop corn trecea timpul mai cu spor... dar sa ma apuce pe mine asa o pornire de nestavilit, sa iau DVD/ul, sa il introduc in leptop si sa ma uit o ora jumatate la monitor fara sa butonez nu mi s/a mai intamplat de pe vremea lui Shrek III sau de pe vremea filmului de animatie cu soricelul bucatar... am avut o pornire sa vad si bee movie dar mi-a trecut.... dupa cum vezi toate sunt filme de animatie... asta-s eu! cu ciudateniile mele cu tot! Ei bine, dar daca vorbim despre "Sex and the city" alta este situatia. Da draga, "Sex and the city" nu iti mai da ochii peste cap, stii tu cine, ca nu vreau sa iti scriu numele pe blog ca ti-l vede iubita :))) (hahahaha). Am vazut toate seriile de cate mai multe ori.... dar, de fiecare data, revad episoadele cu placere. Este foarte tare filmul ala, imi place maxim, ma binedispune, ma incarca cu optimism si... cateodata imi da idei! Nu stiu care dintre protagoniste imi place mai mult... si niciuna nu imi place suficient pentru ca sa fac un model din ea! Sunt convinsa ca filmul asta mereu va fi de actualitate. Ma uit de fun pentru ca nu traiesc ghidandu-ma dupa filme, nu as face asta pentru nimic in lume. Cred cu tarie ca, de multe ori, viata bate filmul, si asta mi-a fost demonstrat de zeci de ori... Cert este ca in unele momente, chiar merita sa imi iau un bol cu inghetata in fata si sa savurez un episod!!! Apoi ma pot intoarce la ale mele....

reguli, reguli... si iar reguli

Asta nu se face! sau Asta depaseste orice limita! sunt doua propozitii pe care le-am auzit de o mie de ori si de fiecare data m-am intrebat cine stabileste aceste limite si cine hotaraste ce se face si ce nu! traim intr-o lume guvernata de reguli, in care fiecare are grija sa il arate cu degetul pe cel care le incalca. Ne-am obisnuit sa punem etichete si sa ii marginalizam pe cei care sunt altfel, cei care isi baga picioarele in ce consideram noi, toti ceilalti, moral. Este rau sa fii imoral? Si pana la urma ce dracu e aia moralitate? Poate ce este moral pentru mine este de neconceput pentru altul! Este imoral sa faci ce simti atat timp cat comportamentul tau nu afecteaza direct pe nimeni? Nu cred! Societatea este construita de oameni, cu regulile ei cu tot. Stii ce am observat? Ca pe regulile nescrise se pune mai mare accent. Pe regulile alea, care desi nu sunt trecute undeva, le stie toata lumea. Ai citit macar de curiozitate codul bunelor maniere? Macar putin din el? Ai vazut ce scrie acolo? Multe din regulile alea este imposibil sa le respecti fara sa risti sa fii cel putin penibil! Iti dai seama cat de simpla ar fi viata fara sa te gandesti de doua ori inainte sa faci ceva... poate daca am actiona dupa cum ne dicteaza instictul de moment am fi mult mai corecti... aici nu ma refer la persoanele cu comportament devinat. Da! Se pare ca iar am o seara in care filozofez!!! dar sunt anumite aspecte asupra carora chiar merita sa ne oprim macar pentru cateva secunde si sa le analizam la rece. Hai ca acum trec de la una la alta, dar nu ma pot abtine! Cand ai analizat ultima data la rece un gest facut de cineva, o replica? Demult, nu! Habar nu ai cate poti afla astfel... mintea umana percepe multe semnale carora noi nu le dam nicio atentie pentru ca le consideram produse ale imaginatiei nostre! Nu e asa... si daca am realiza asta am gasi explicatii la tot ce ni se pare de neinteles!

mult rozzzzzzzzzzz

Nu stiu cine m-a blestemat, dar am descoperit cu stupoare ca sunt tura lunga pe... 14 februarie!!! Da, pe 14 februarie, adica in ziua aceeeeea.... De ce mi se intampla numai mie? Nu iti imagina ca aveam cine stie ce planuri si mi-au fost stricate. Nici pe departe! Eu sunt oripilata pentru ca voi fi obligata sa fac stiri cu toate siroposeniile colorate in rozzzzzzzzzzzzz.... Deja am primit doua stiri cu tematica si este abia 12 febraurie... adica mai e timp!!! Ma si vad facand stand up cu vreo inima uriasa in brate! Cred ca am sa fac urticarie! Deja rad toti de mine... cu domnul producator in frunte cica m-a inscris si pe mine la concursul "Indragostiti pe petine!!" :))). Oh my goooood!!!! Ce sa zic... tura asta lunga este cu dedicatie! Clar! Cineva isi bate joc de mine, si se distreaza copios vazandu-mi reactiile... Daca tot veni vorba de ziua aceea... 14 februarie! Nu mi se pare nimic mai gretos, siropos si fortat. Este o sarbatoare groaznica si cand vad "cadourile" alea pline de inimioare roz din magazine cred ca am sa vomit! Asa ca eu ce pot sa imi doresc... sa treaca mai repede si sa supravietuiesc dupa ce voi face stire cu sarbatoarea indragostitilor de la Cumpana!!!

foarte putin chef de viata!

mi-a zis doamnA Silvi ca se afla in plin proces de creatie pe blog atunci cand i-am trimis un zambaret cu spranceana ridicata pe mess... si am zis: hai sa creeeeez si eu! Asa ca m-am apucat! Nu stiu prea sigur ce vreau sa spun azi, decat ca e luni si ca am inceput saptamana cu ffffoooarte putin chef de viata. Este luni, deci nici iarba nu creste! Ce pot sa spun de dispozitia mea: ca este in pioneze! Ii urasc pe cei care imi zambesc si imi spun: buna dimineata! O fi buna pentru ei, ca pentru mine sigur nu este! Mi-as dori cateodata sa fiu invizibila, sa nu ma remarce nimeni! Sa nu ma bage nimeni in seama... sa nu exist pentru cateva ore! Nu se poate dom'le! Ca de fiecare data cand ma vede cate unul dintre producatori ii vine cate o idee. M-am imbracat si in negru azi (ca in fiecare zi de altfel)... sunt mica si neagra dar nu pot trece neobservata ... ba din contra! Ma intreaba lumea daca am patit ceva, daca nu am dormit bine, de ce? Bai dar de ce ii intereseaza pe oameni de ce sunt eu asa cum sunt... si nu sunt altfel. Ei bine! Sunt asa pentru ca e luni, pentru ca nu am chef si pentru ca asa vreau eu sa fiu! Sunt isterix cum ar spune Ram si nici nu vreau sa fiu altfel, na! De dimineata cand m-am trezit mi-am propus sa nu ies in seara asta, sa nu raspund la telefoane, sa nu onorez invitatii, sa merg direct acasa si sa ... nu stiu ce sa fac!!! Sunt sigura ca nu va fi asa dar este ceva si ca mi-am propus! Nu? Bun asa... daca am trecut de stadiul de propuneri pot sa stau linistita si sa ... cred ca ar fi cazul sa si fac ceva constructiv pe ziua de azi. Primul pas l-am facut! Am comunicat subiectele de stiri... si atat! Mmmm... Deci asa cum spuneam... azi este ziua lebedelor cu gatul frant (pentru cine intelege metafora)

sad :(

Cum iti poate strica o veste toate fericirea... simplu. Vestile proaste vin atunci cand te astepti mai putin si au un impact devastator. Reactionez atat de ciudat si de diferit atunci cand primesc o veste proasta... am impresia ca lumea s-a treminat acolo. Nu intru in panica imediat pentru ca, pe moment, nu realizez cat de grav este lucrul pe care tocmai l-am aflat. Imi doresc sa fie doar o gluma proasta.... dar din pacate nu este asa. O clipa de neatentie, un gest caruia nu ii dai prea mare importanta te poate costa enorm... si am mai aflat ceva in seara asta: ca incurcaturile se rezolva mult mai usor atunci cand s-au produs si ca trecerea timpului nu face decat sa complice lucrurile. Este groaznic sa vezi ca cineva drag tie trece printr-o situatie dificila si ca tu nu poti face nimic sa il ajuti dar si mai groaznic este cand situatia aia afecteaza si alte persoane la care tii :(. Sunt trista in seara asta! Sunt trista pentru ca nu am putut face mare lucru si pentru ca cineva pe care il iubesc sufera. Nu suport sa vad ca persoanele care imi sunt dragi sunt triste. Nu pot fi indiferenta si sincer mi-as dori sa fiu eu in locul lor atunci cand trec prin momente grele. Trec mai usor peste ce mi se intampla mie, decat peste ce li se intampla celor dragi. I m sorry....

shoot the dj

O seara de crush autentica, in care eu am avut super chef sa ma distrez, o companie foarte ok... ce mai toate conditiile pentru a fi o seara reuita. Din pacate nu a foat totul perfect :(. In fine, sa o iau cu inceputul! Am inceput seara in Berlin, unde am mers pentru a ne lua portia de muzica buna. Am stat acolo cam 20 de minute, timp in care am auzit-o pe Ram spunand de cel putin 3 trei ori: "Muzica asta nu o vom auzi in CRush!" ... si a avut mare dreptate. Mare.. bip.... DJ ala din Crush. Bai nene nu stiu cine era dar imi vnea sa il impusc si sunt sigura ca nu eram singura care gandea asa. De la 1 pana la 3 n-a tinut cu muzica scoasa de la naftalina... melodii super fumate gen Madonna - Like a Prayer (1989) sau Usher - yeah! Domnule dj asta este muzica sa o pui tu intr-un club care se vrea de fitze? De mai multe ori am avut impresia ca ascult un pot de radio prost sau ca sunt in discoteca de la tara.... Ramona mea imi facea fetze, fetze asa ca super dispozitia mea incepea sa se ruineze. Oana ea singura care imi spunea, din cand in cand, cu jumatate de gura ca e ok si ca se distreaza dansand pe muzica din secolul trecut:)). Nici ea nu credea!!! Dj nostru mai avea putin si ne onora si cu o piesa din folclor. Ile si Cata au stat jos toata seara :). Asa doamnelor ca de aia ati venit in club :). Cat despre ceilalti oameni de la masa si despre cei care erau in trecere... li se citea distratia pe fata :)). Cu 5 min inainte sa plecam noi, adica dupa 3, cred ca se schmbase dj ca muzica revenise la sentimente mai bune... prea tarziu. Am stat jos cred ca maximum zece minute toata seara chiar daca avem pantofi cu tocuri de 12 cm. Nu iti imagina ca muzica a fost cea care nu m-a lasa sa stau jos... nici pe departe. Venisem sa ma incarc cu energia penru o noua saptamana si asa am facut. Daca ma ntrebi pe mine zic ca a fost ok, per ansamblu seara, dar cu siguanta, ar fi fost loc de mai bine. Aaaaaa si era sa uit. Ramona a intrat aseara oficial in clubul camasilor albe asta dupa ce a schimbat 20 de tinute inainte sa plece de acasa... a esuat in deja celebra camasa alba :D. Sorry Ram nu am putut sa ma abtin :D. Cat despre modul in care am incheiat seara... chill e cuvantul cel mai potrivit... Acum poti sa intelegi ce vrei ;)

Pentru mai multe poze da click pe:

http://www.rockyou.com/show_my_gallery.php?source=ppsl&instanceid=102161749

berlin night

O seara nice... asa pot descrie intr-un singur cuvant noaptea de vineri, o seara de clubbing fara prea multe fitze dar in care m-am distrat foarte bine. Companie mai mult decat nimerita, muzica ok, un club nou care arata foarte bine (nu am putut sa imi dezlipesc toata seara ochii de la proiectiile ui mircea)... intr-un cuvant toate ingredinetele pentru o noapte reusita. La toate astea s-au adaugat cocktailurile lui Mircea... cele fara nume inca, dar bune in draci facute cu dedicatie. O noapte scurta dar de care am profitat din plin. Cat despre doamna (Ram) si doamna (Silvi)... waw... au fost de mare angajament. Imbracate lejer ... asa cum se intampla foarte rar sa mergem in club, am avut parte de o noapte altfel ... neasteptat de dragutza. Dupa asta urmeaza bineinteles seara de sambata .... seara Crush care se anunta ceva de vis... ramane de vazut ce iese ;)

Pentru mai multe detatalii despre noaptea trecuta accesati cu incredere http://www.ramonna.blogspot.com/ si http://www.spowerpuff.blogspot.com/ (daca nu au postat inca doamnele... aveti putintica rabdare, se misca mai incat :D)

pentru mai multe poze da click aici:

http://www.rockyou.com/show_my_gallery.php?source=ppsl&instanceid=101920204

www.spowerpuff.blogspot.com

Draga noastra doamnA a intrat in blogosfera si a luat aceasta decizie pentru ca vrea sa trancaneasca alaturi de bloggerii mai vechi :D

Dragii meu, este timpul pentru o noua recomandare. Sunteti pregatiti? Ok!

Dati click pe: http://www.spowerpuff.blogspot.com/ si veti descoperi un nou blog de senzatie, cu de toate! Este blogul Silvianei, cea care ne indeamna pe toti: BE POWER PUFF!!!

So...let the party begin....i'll let myself in:D!

P.S: Draga Silvi sa stii ca nu am facut asta gratis (nici eu nici Ram)... asteptam in schimb foloase necuvenite!

toate la timpul lor

daca ma intrebi ce fac acum, ti-as raspunde ca nici eu nu stiu exact! Daca ma intrebi ce imi lipseste in acest moment ti-as raspunde, cu sinceritate, ca nimic... si cu toate astea ceva nu e complet. Cunosti sentimentul ala cretin pe care il ai atunci cand pleci intr-o calatorie sau la un eveniment important... ai impresia ca ai uitat ceva, dar nu stii ce! Asta simt eu acum... o senzatie pe care nu o pot explica pentru ca nu o inteleg? Dezamagire nu este, cred ca am ajuns in stadiul in care greu ma mai poate dezamagi ceva, penru ca rar imi mai pun sperantele in ceva! Tristete nu este! Nu am nici cel mai mic motiv sa fiu trista. Suparare nu este! Slava Domnului nu mai am timp sa imi bat capul cu nimicuri si sa ma mai supar din cauza unor gesturi lipsite de importanta... Atunci ce este? Cum naiba am trait mai bine de 23 de ani cu mine si inca nu am ajuns sa ma cunosc pe deplin si sa ma inteleg... In conditiile astea cum mai pot avea pretentia sa cunosc si sa inteleg alti oameni. Cred cu tarie in faptul ca poti trai o viata langa un om fara sa ajungi sa il cunosti cu adevarat. Cred ca in viata asta sunt lucruri mai presus de capacitatea noastra de intelegere si, mai cred, ca toate in viata asta se petrec cu un scop clar.... nimic nu este intamplator. De fiecare data cand traiesc ceva, care la momentul ala mi se pare ciudat, incerc sa vad unde duce... Hai sa facem un experiment! Gandeste-te la un eveniment important din viata ta... Gata? Acum incerca sa iti amintesti de unde au plecat lucrurile.... de la ceva minor, nu? Un gest sau o intamplare careia la momentul respectiv nu i-ai dat nicio importanta. Si stii ce mai cred? Ca toate se intampla la timpul lor si atunci cand te astepti mai putin...

I feel good! :)

noaptea trecuta am dormit vreo... trei ore dar acum ma simt minunat? De ce? Pentru ca la orizont mi se intrevad doua zile libere... Mama cum suna! Un week-end numai pentru mine! Doua zile in care ma voi putea trezi in liniste, nu in sunetul alarmei de la telefon si in care voi avea timp sa merg la shopping (ce chef am) sau la suc fara sa fiu presata de timp. De cand nu am mai avut de mult timp liber doar pentru mine.... nici nu mai tin minte! Stiu ca suna aiurea pentru voi ceilalti pamanteni :)), dar pentru mine este mai mult decat mi-as putea dori. Si cand te gandesti cat de repede vor trece zilele astea ... mmmm, dar mai bine sa nu vorbim despre asta. E prea minunat momentul ca sa nu profit de el la maximum. In sfarsit am scapat si de sesiune, deci nimic nu mai poate sta in calea fericirii mele :), doar vreun telefon la ore tarzii din noapte (cine stie, cunoaste :p). Important este ca acum, in lumea mea, pasarelele canta, fluturasii zboara, floricelele au inflorit.... Sa vedem cum va fi luni dimineata: voi vedea numai lebede cu gatul frant :)).

o ardem bizar si maine seara?

ce facem o ardem bizar si maine seara? Asta m-a intrebat Ram in seara asta in timp ce mancam crochete de pui la Irish... Bineinteles a fost raspunsul meu! Ce inseamna sa o ardem bizar? In niciun caz la ce te-ai gandit tu! In acceptiunea Ramonei sa o ardem bizar inseamna sa iesim dupa munca intr-un loc de fitza, in care sa vorbim de ale noastre, pentru ca desi lucram in acelasi loc, si avem birourile la o distanta mai mica de 1 metru, la munca abia avem timp sa ne mai zambim din cand in cand sau sa schimbam cate o vorba. Si cum o putem arde bizar mai bine decat imbracate in fuste 3/4 si cu cizme din lac :))). Tot astazi ne-am facut planuri si pentru week-end. asta chiar este o premiera :). Cica vineri se deschide Berlin, mmmm. Nu ma cereti detalii ca nu stiu nici eu prea multe. Zice Ram ca e fitza si sa vezi ce bine ne vom distra. Si daca este sambata este... Crush. Nu putem incheia saptamana fara o infuzie de "fitze" cum ar spune unii. Cert este ca numai maine nu este poimanine si numai astazi nu e week-end... Ce pot sa spun ca astept cu interes sa vina si ziua aia a mea libera mult asteptata si.... va povestesc si voua :)

o zi plinaaaaa

stii starea aia de oboseala acutizata in care nu te mai intereseaza nimic, nu te deranjeaza nimic si nu iti mai doresti nimic? asta simt eu acum. Ultimele zile m-au extenuat... mi-au consumat toata energia! Nu mai suport frate facultatea asta, cu sesiunea ei cu tot. Asta imi lipseste mie? Nu era suficient ca lucrez si 12 ore pe zi si ca am ajuns sa scriu si noaptea? Nuuuu! Imi mai trebuia o bataie de cap in plus. Astazi ma gandeam... pentru ce naiba muncesc atat? pentru ce imi umplu si ultim ora care mi-ar putea ramane doar pentru mine? Simplu! Pentru ca nu pot trai altfel? Nu e vorba de bani, asa cum am auzit o mie de comentarii! Crezi ca ma incalzeste cu ceva asta? Oricum banii aia se duc la fel de repede cum vin si cu cat am mai multi cu atat cheltui mai mult pe toate nimicurile! In realitate asta este ritmul de viata pe care mi l-am dorit mereu si, acum, daca cineva mi-ar mai oferi inca un job, caruia sa ii fac fata in singura mea zi libera din saptamana sau dupa programul meu teribil, nu as spune nu! Dovada sta faptul ca eu la ora asta stau si scriu pe blog dupa ce azi am scris un reportaj de 8.000 de semne, am facut trei stiri pentru tv, am ajuns la Navodari si pana la Stejarul de Tulcea, un sat care habar nu aveam ca exista si, prinre picaturi, am scris si un editorial de moda! Cum am reusit? Uite ca daca vrei se poate... si sa iti mai spun ca in orele astea putine pe care le are o zi am reusit sa merg si la shopping si sa mananc in oras! Ei bine, asta inseamna o zi obisnuita din viata mea. O viata pe care mi-am cladit-o asa cum am vrut. Asa vreau sa traiesc si daca ma intrebi iti spun ca nu regret nimic din ce am facut pana acum si ca imi doresc ca ce am realizat sa nu fie decat o mica parte din ce pot face ... Daca nu ti s-a intamplat niciodata sa fii atat de ocupat incat sa uiti sa mananci pana la ora 19.00 sigur nu ma vei intelege. Daca nu fac toate astea acum, cand le voi face? Niciodata!

birthday party

Am, in sfarsit, pozele de la petrecere. Sunt foarte tari :) pana ajung la voi le puteti vedea pe blog :D Stiu ca au trecut mai bine de zece zile, si ca mai era un pic si va invitam din nou la petrecere, dar mai bine mai tarziu decat niciodata :)

http://www.rockyou.com/show_my_gallery.php?source=ppsl&instanceid=101336705