miercuri, 13 februarie 2008

ei bine, da!

in viata nu le poti avea pe toate! asta e clar! Am auzit de o mie de ori si, sincer, m-am convins si singura! M-am convins si de faptul ca oricat de mult ti-ai dori un lucru, acel lucru este nemaipomenit pana ajungi sa il ai... apoi este ceva normal, ai impresia ca ti se cuvine si ca iti apartine decand lumea. Asta este si motivul pentru care nu apreciem ceea ce avem la adevarata valoarea si pentru care ne dorim mereu ceva ce ne este foarte greu sa obtinem. Teoria asta se aplica si in cazul persoanelor.... mare pacat! De multe ori iti dai seama cat de mult a insemnat un om penru tine abia dupa ce il piezi! Abia atunci iti dai seama ca iti lipseste... mult prea tarziu. Si mai trist este ca putini dintre noi au curajul sa recunosca asta si sa faca ceva pentru a repara lucrurile. Nu spunem in fata persoanelor de langa noi ce gandim despre ele! Si din cauza asta pierdem multe! Nu s-a inventat inca un dispozitiv care sa citeasca gandurile dar avem la indemana comunicarea! Eu vorbesc!?!.... Eu cea care ma comport exact pe dos decat simt... Imi spun de o mie de ori ca sunt fraiera... imi fac morala :)) dar degeaba data viitoare procedez la fel! Bravo Simono, asa sa faci si data viitoare, exact cum ai facut astazi! Sa pui fata aia de inabordabila, sa iti dai ochii peste cap, sa sperii oamenii :))) Scuzati-ma! Trebuia sa am o discutie cu mine din prisma evenimentelor intamplate astazi... Este drept, in fiecare zi intalnesc oameni senzationali, mereu altii, care ma impresioneaza prin ceea ce fac, prin modul in care zambesc, prin gesturile pe care le fac, dar rar mi se intampla sa imi ramana cineva in minte pana seara. De obicei imi scot din cap chipul oamenilor cu care discut imediat ce le intorc spatele. Asa se explica de ce foarte des mi se intampla sa ma intalnesc cu oameni care ma saluta si eu sa nu stiu de unde sa ii iau! La acest capitol stau foarte rau.... Am privirea aia goala! Ma uit la persoana din fata mea, mi se pare ca o stiu de undeva... dar nu stiu de unde! Nu stiu de ce vorbeste cu mine atat de familiar, de ce imi zambeste si de ce se intereseaza de viata mea! Foarte penibile fazele! Groaznice! Si mi se intampla din ce in ce mai des! Revenind, asa cum spuneam, rar mi se intampla sa fiu fascinata de o persoana... si astazi mi s-a intampat! Nu stiu ce mi s-a parut mai senzational... modul lui de a vorbi, modul lui de a zambi, politetea lui iesita din comun... habar nu am! Cert e ca mi-a ramas in minte... pana cand? Nu stiu....

Niciun comentariu: