daca ma intrebi ce fac acum, ti-as raspunde ca nici eu nu stiu exact! Daca ma intrebi ce imi lipseste in acest moment ti-as raspunde, cu sinceritate, ca nimic... si cu toate astea ceva nu e complet. Cunosti sentimentul ala cretin pe care il ai atunci cand pleci intr-o calatorie sau la un eveniment important... ai impresia ca ai uitat ceva, dar nu stii ce! Asta simt eu acum... o senzatie pe care nu o pot explica pentru ca nu o inteleg? Dezamagire nu este, cred ca am ajuns in stadiul in care greu ma mai poate dezamagi ceva, penru ca rar imi mai pun sperantele in ceva! Tristete nu este! Nu am nici cel mai mic motiv sa fiu trista. Suparare nu este! Slava Domnului nu mai am timp sa imi bat capul cu nimicuri si sa ma mai supar din cauza unor gesturi lipsite de importanta... Atunci ce este? Cum naiba am trait mai bine de 23 de ani cu mine si inca nu am ajuns sa ma cunosc pe deplin si sa ma inteleg... In conditiile astea cum mai pot avea pretentia sa cunosc si sa inteleg alti oameni. Cred cu tarie in faptul ca poti trai o viata langa un om fara sa ajungi sa il cunosti cu adevarat. Cred ca in viata asta sunt lucruri mai presus de capacitatea noastra de intelegere si, mai cred, ca toate in viata asta se petrec cu un scop clar.... nimic nu este intamplator. De fiecare data cand traiesc ceva, care la momentul ala mi se pare ciudat, incerc sa vad unde duce... Hai sa facem un experiment! Gandeste-te la un eveniment important din viata ta... Gata? Acum incerca sa iti amintesti de unde au plecat lucrurile.... de la ceva minor, nu? Un gest sau o intamplare careia la momentul respectiv nu i-ai dat nicio importanta. Si stii ce mai cred? Ca toate se intampla la timpul lor si atunci cand te astepti mai putin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu