luni, 22 martie 2010

de ce de fiecare data cand sunt pusa in fata unei schimbari radicale...

sunt tentata sa spun "nu" cand stiu clar ca mereu este loc de mai bine? Ne obisnuim cu un stil de viata, cu niste oamnei in jurul nostru si avem tendinta sa ne plafonam. Preferam sa ne adancim in obisnuinta decat sa ridicam privirea si sa ne agatam de oportunitati. Mereu mi-a placut sa cred ca pot spune oricand "pa" si ca nu imi e frica de inceputuri. In realitatea, cateodata imi e! Imi e teama desi de fiecare data cand am privit in urma am fost mandra de deciziile mele radicale... Din nou dau sansa unui nou inceput si decat sa spun "this is it", prefer sa spun "life goes on - on and on"...

marți, 2 martie 2010

ma gandeam de cate sanse am nevoie pentru a invata sa traiesc corect?

De cate ori trebuie sa gresesc in acelasi mod stupid pentru a invata "ce nu se face"? Cum ma pot ajuta ceilalti? Salvandu-ma in ultima clipa de la o nebunie? Asta sunt eu dar nici viata nu se lasa mai prejos. Are grija sa imi ridice mingea la fileu asa ca eu nu am de ales si ... trebuie sa servesc! Nu ma gandesc prea mult la consecinte si ... inca am noroc! nu stiu pentru cat timp si sincer nici nu vrea sa ma gandesc la ziua in care sansa nu imi va mai surande si micile mele tampenii vor avea consecinte grave.