luni, 22 martie 2010

de ce de fiecare data cand sunt pusa in fata unei schimbari radicale...

sunt tentata sa spun "nu" cand stiu clar ca mereu este loc de mai bine? Ne obisnuim cu un stil de viata, cu niste oamnei in jurul nostru si avem tendinta sa ne plafonam. Preferam sa ne adancim in obisnuinta decat sa ridicam privirea si sa ne agatam de oportunitati. Mereu mi-a placut sa cred ca pot spune oricand "pa" si ca nu imi e frica de inceputuri. In realitatea, cateodata imi e! Imi e teama desi de fiecare data cand am privit in urma am fost mandra de deciziile mele radicale... Din nou dau sansa unui nou inceput si decat sa spun "this is it", prefer sa spun "life goes on - on and on"...

Un comentariu:

Alexandra spunea...

Intotdeauna e mai usor sa pastrezi urma drumului pe care te-ai obisnuit sa mergi. Insa doar imprevizibilul ne face sa simtim ca traim cu adevarat :)