luni, 29 septembrie 2008

cate putin din toate!

Am constatat cu surprindere ca desi nu am mai scris de un secol nimic pe blog oamenii continua sa il acceseze. Mai mult decat atat, nu putini sunt cei care ma trag de maneca si imi spun ca nu ma mai postat nimic.... de ce? Simplu! Traversez o perioada buna din viata mea si... sunt egoista, lucrurile bune nu vreau sa le impart cu nimeni. Glumesc... In realitate am gasit tot timpul ceva mai bun de facut decat sa scriu... am considerat mereu ca in cazul blogului cuvantul "trebuie" nu are ce cauta si de aia ... nu am mai scris. Subiecte s-ar fi gasit... mereu se vor gasi. Lucruri care ma suprind, care ma deranjeaza, care ma umplu de energie, care imi dovedesc, again and again, ca viata e frumoasa... Ce lipseste? Poate inspiratia! Poate cheful! Poate timpul... Poate un pic din toate. Sa va promit ca vor redeveni un blogar constiincios? Nu pot pentru ca imi cam place sa ma tin de cuvant. Dar cine stie, poate va voi surprinde.

marți, 2 septembrie 2008

cine a spus ca-i usor sa fii reporter



cine a spus ca este usor sa fii reporter! uite si tu ce trebuie sa patimesti... cu toti incoerentii... ii auzi ce debiteaza si trebuie sa fii serios, sa il si aprobi in speranta ca totusi vei scoate ceva coerent de la el "martorul de la fata locului". rezisti cu stoicism si cand ajungi la redactie si te uiti pe brut izbucnesti! uite frate ce pot sa spune... dar ei insista sa se vada la televizor. spun cate o astfel de ineptie catastrofala si te mai si intreaba cand difuzezi... pentru ce ma! sa ii spui si vecinei, mamei, bunicii sa se uite la tv sa ii vada!

luni, 1 septembrie 2008

confusion...


da, ma, si ce? si ce daca nu recunosc niciodata, nici daca as sti ca ar fi ultimul lucru pe care l-as face.... asta inseamna ca nu imi pasa? si ce daca zambesc, crezi ca nu ma doare? si ce daca nu privesc... crezi ca nu vad? si ce daca merg inainte, crezi ca nu regret? si ce daca nu iti vorbesc... tu oricum stii? si ce daca nu ne intalnim... stiu ca esti acolo, stiu ca iti pasa si mai ales stiu ce ai vrea! sa imi aduci aminte sa nu mai fac asta! sa imi amintesti ca nu e normal! sa ai grija sa imi spui ca nu e etic, ca sunt o domnisoara si ca asta nu se face! pe dracu! stii sa asculti. ma privesti. zambesti. nu iti vine sa crezi ca am zis asta. stii ce? nici mie! cateodata ma uimesc! cateodata ma urasc! dar si mai des ma iubesc. stii ce? nu as putea sa traiesc fara mine. m-am obisnuit asa! spun ca e bine, si daca nu e, stiu ca va fi! inchid ochii... ii deschis si imi spun ca viata e frumoasa! respir adanc! s-a dus si asta... s-a terminat! ce nu te omoara te face mai puternic! te intareste pentru ce va urma. si ce va urma? nimic din ce ai crezut tu ca se va intampla. esti surpins! faci ochii mari... crezi ca visezi. ei bine nu! nu pot sa cred ca se intampla asta. si totusi s-a intamplat. de ce mie? de ce eu... eu unul dintre cei multi... si totusi unic! deschis ochii si e tot aici! zambesc. mi se intampla! asta inseamna sa traiesc. deci traiesc! daca traiesc sunt fericita! si daca sunt fericita inseamna ca viata e frumoasa. pana cand? pana data viitoare! ma minti... si daca ma minti tu, ma mint si eu! spun ca nu ai facut-o intentionat. exista o scuza pentru orice! pot sa iert! ia sa vad, pot! cred ca pot! oricum nu imi pasa. daca nu ma minti tu, o va face altul mai tarziu! ma doare! spun ca nu! plang? asta nu! imi spun ca sunt puternica! chiar sunt! cica ce nu stii, nu te poate rani! dar ce faci cu ce stii? inveti sa traisti asa. cat e ceasul? ce data e? a mai trecut un an! imi e dor de tine... inca un an... iti mai amintesti? eu da! parca a fost ieri...