vineri, 30 aprilie 2010

de multe ori....

...nu imi dau seama cat imi lipseste ceva decat in momentul in care imi fac din nou putin timp pentru a-l savura. Imi lipsesc lucruri atat de simple, pe care le negrijez din lipsa de timp, din ignoranta, din nestiinta. Uit sa ma bucur de lucruri care nu costa nimic, sau mult prea putin in comparatie cu starea de bine pe care mi-o ofera. Uit sa ascult melodia aia care stiu ca imi da stare de bine oricat de proasta ar fi ziua pe care tocmai am incheiat-o, uit sa beau paharul de lapte care, atunci cand il tin strans intre palme, imi readuce in minte cele mai frumoase momente ale zilei! Mereu sunt si astfel de momente dar, de cele mai multe ori, trec fara ca sa apuc sa ma bucur de ele... Uit sa imi arunc un ochi spre sirul de motive pentru care sunt fericita si mereu privesc, pe ascuns, la lista de neimpliniri, regrete, dezamagiri! Uit sa privesc cerul, marea... sa privesc pur si simplu fara sa ma gandesc la nimic! Uit cat de bine e sa petreci un minut in bratele unei persoane care stii ca te iubeste sincer, fara sa ii pese ca esti in papuci de casa! Uit sa visez cu ochii deschisi, uit sa ma admir in oglinda, sa le spun celor dragi ce inseamna pentru mine.... Ma pierd si eu in nebunia pe care o traim!

joi, 8 aprilie 2010

am revenit...

... mult mai relaxata, cu zambetul pe buze si cu o multime de amintiri demne de povestit peste ani. A trecut si Pastele asa ca gandul nu imi sta acum decat la vara si la tot ce inseamna ea pentru mine si pentru ai "mei scumpi si dragi". Nu am uitat ca am facut un juramant "pe rosu" la Cafe Cafe, pe 25 martie, zi de sarbatoare: "Jur pe rosu ca pana in toamna ...." si am de gand sa ma tin de cuvant ca viata e scurta si anii astia frumosi nu mi-i mai da nimeni inapoi. Gata cu discutiile interminabile pe aceeasi tema, cu intrebarile fara raspuns, cu telefoanele in miez de noapte. Minivacanta de Paste nu a fost decat o mostra despre ceea ce inseamna "viata traita la intensitate maxima". Au fost doua zile pline dar in care nu a existat nici macar un moment pe care as putea sa il regret si asta e tot ce conteaza. Oricat mi-as dori nu pot sa va dau prea multe detalii pentru ca la capitolul asta, desi nu imi place sa recunosc, sunt un pic santajabila... asa ca pastram discretia. Cam atat pentru seara asta. Am vrut doar sa va spun ca sunt inca prin preajma, ca imi gasesc un pic de timp si pentru blog macar din cand in cand, desi tocmai m-am mai bagat intr-un proiect... sper sa fie frumos :D Revin cu amanunte cand pubic primul editorial despre "nopti albe". Nite nite!