duminică, 27 septembrie 2009

cum ar fi daca ar fi?

Ma gandem intr-o seara cand stateam intinsa in pat, pe intuneric si priveam in sus, fara sa vad nimic, cum ar fi daca intr-o zi as fi nevoita sa renunt la tot ce am si sa o iau de la capat? Cum ar fi daca viata m-ar aduce in punctul ala in care nu mai am cum sa continui, nu mai am cum sa ma intorc si trebuie neaparat sa pasesc peste un prag, pe un nou drum, despre care nu stiu nimic. Prima data am fost tentata sa spun "Da!" imi plac provocarile si de obicei tot ce e greu la inceput e frumos dupa... nu sunt genul de om care sa se sperie de viitor si nici aia care sa lase pesimismul sa ii intunece ratiunea. Stiu ca oriunde as ajunge va exista o oportunitate de care sa ma agat si daca nu risc nu am cum sa castig! Sunt sigura ca as spune da, cu atat mai mult cu cat, sunt in perioada aia a vietii in care, slava Domnului, viata nimanui nu depinde de a mea si imi permit luxul de a-mi lua deciziile fara sa dau prea multe explicatii si fara sa incurc prea multe persoane. Sunt un om liber intr-o tara libera si pot actiona in consecinta... Am spus mai sus ca as spune da, in prima instanta, dar stiu ca ar urma niste nopti de zbucium, un dor nebun de ceea ce a fost desi, sigur, nimeni nu va stia asta! Stiu ca nu sunt genul de om care sa renunte la ceva de dragul cuiva si ca daca as face un astfel de pas m-as gandi, in primul rand, la mine! Am un instinct de conservare exagerat... e nativ si nu voi scapa de asta niciodata dar lucrul asta imi si da siguranta zilei de maine... stiu ca nu voi face ceva care sa ma duca la pieire pentru ca nu sunt capabila sa imi fac singura rau.
Asa cum spuneam tot ce este greu la inceput are pespectiva :)

marți, 22 septembrie 2009

new me !

Acum stiu! Oamenii se schimba dar numai atunci cand vine vremea sa faca asta ci pentru ca asa este sa fie! Nimeni nu se schimba pentru ca asa isi doreste un prieten, parintii, sora sau chiar iubitul. Nu te poti schimba, pentru totdeauna, nici macar daca iti doresti tu asta, de dragul cuiva... Poate o vei face dar te vei trezi, cat de curand, derapand! Am facut introducerea asta pentru a vorbi despre ceea ce traiesc eu, de mai bine de doua saptamani, cu maxima placere! In fiecare dimineata ma uit in oglinda si nu ma recunosc... Vad o alta Simona cu care nu eram obisnuita dar care imi e maxim de draga! Eu aia care ma ridicam, in fiecare dimineata, la 9 si ceva, din pat cu maxima scarba de parca ar fi fost ora 6 a.m., ma imbracam cu ce imi iesea prima data in cale, desi riscam sa nu fac o alegere prea buna si sa ma simt rau, din cauza asta, toata ziua, am ajuns sa ma trezesc, cu pofta de viata, cu 10 minute inainte sa sune alarma. Zambesc oricui imi iese din cale, cant in baie si am chef sa ma imbrac frumos, sa fiu frumoasa si sa se vada asta! Te intrebi ce s-a schimbat radical in viata mea! Nimic! Sunt tot eu, cu conceptiile mele de viata, cu aceeasi oameni in jur dar atat de diferita! Si mai surprinzator, pentru mine, este faptul ca am ajuns sa fac o distinctie clara asupra lucrurilor pe care inainte le faceam din instinct, a lucrurilor care trebuie facute si a celor care imi fac placere! Atat timp cat voi sti ca toate astea nu se amesteca niciodata intre ele ... voi vorbi despre haos la trecut. Am ajuns sa apreciez mult mai mult momentele mele. Cred ca stiu sa imi stabilesc prioritatile si mi-am fixat un nou tel in viata: sa ma mentin cat mai mult tanara, stralucitoare, frumoasa si plina de viata. Pentru asta am operat cateva schimbari radicale in viata mea de care sunt maxim de mandra: fara carne, fara cola, fara nopti pierdute in exces, fara tigari, fara alcool si mai ales fara compromisuri. In schimb am capatat o dependenta noua: sportul! M-am trezit facand, cu mare placere, aproape 9 ore de sala pe saptamana la care se mai adauga niste sesiuni de alergat, in aer liber, in week-end. Au aparut primele rezultate care mi-au alimentat ambitia si acum am impresia ca nimic nu ma mai poate opri! La toate astea se adauga cel putin 6-7 ore de somn in fiecare noapte si multe seri chill petrecute asa cum credeam, pana acum, ca nu am timp. Cam asta am facut eu de cand nu am mai scris nimic pe aici... ordine in viata! E un exercitiu de vointa pe care il recomand tuturor mai ales ca vointa se antreneaza cu lucruri mici ... si a mea e deja campioana!

P.S. Cine nu a avut de mult o seara minunata si isi doreste una am un pont! I-ati un pahar de apa, un ceai de fructe ... ceva, hai fie si niste pop corn, o prietena buna, buna... Aseaza-te confortabil intr-un fotoliu si savureaza "Confessions of a Shopaholic" .... este savuros filmul!

miercuri, 16 septembrie 2009

O data'n viata!

Week-end-ul trecut am avut onoarea de a fi "domnisoara de onoare"... a fost premiera absoluta asa ca nu am termen de comparatie pentru a va explica cum m-am descurcat... am fost intr-un fel dar macar m-am straduit. Cert e ca nu vreau sa fac cariera din asta mai ales ca, daca ma gandesc bine as putea deveni superstitiosa, si as putea spune ca daca voi indeplini de trei ori aceasta functie, risc sa nu ma mai marit :D. Si pentru ca sa nu ma mai certati ca sunt egoista, ca nu povestesc mai nimic de viata mea (concret) pe blog si ca nu pun poze impart cu voi cateva dintre amintirile care mi-au ramas de la acest eveniment. Enjoy!