sâmbătă, 19 aprilie 2008

m-am convins: sunt senila!

de multe ori am zis in gluma ca sunt senila, pentru a iesi onorabil dintr-o incurcatura atunci cand uitam sa fac ceva, cu sau fara buna stiinta. Ei bine, astazi pot sa spun cu mana pe inima: Ba, sunt senila, pe bune! Mi-am dat seama ca nu ma pot baza pe memoria mea, mai mult de cateva minute. Astazi l-am binecuvantat in gand si cu voce tare de o mie de ori pe cel care a inventat hartia si creiorul si m-am injurat singura ca nu folosesc aceste inventii minunate pentru a-mi nota diverse chestii, extrem de necesare de altfel. Nu stiu daca ti-am mai spus dar, sunt senila. Dupa ce zilele trecute mi-am dat seama ca nu stiu sigur in ce an ne aflam, si dupa cateva minunte in care m-am uitat in gol incercand sa imi amintesc si spunandu-mi ca sunt praf, mi-am luat inima in dinti si am intrebat in mijlocul redactiei. Reactiile nu mai are rost sa ti le povestesc. Apoi, de date de nastere, numere de telefon sau ore la care se tin conferintele nu mai are rost sa vorbesc... nici nu imi mai chinui memoria cu ele. Vorbesc cu un om la telefon, imi spune: 12, 13 sau 15 si cand inchid telefonul imi dau seama ca eu l-am aprobat dar ca nu mai tin minte ce ora mi-a spus... asa ca sun din nou, imi cer cinspe randuri de scuze, mai intreb odata si... imi notez, musai, ca iar uit! Dupa toate fazele astea care deja fac parte din cotidian si cu care deja am invatat sa traiesc... astazi am atins apogeul. Mi-am uitat PIN-ul de la card, in conditiile in care trebuia sa fac o plata mai mult decat urgenta, si aveam nevoie de bani ca de aer. M-am dus la bancomat, am bagat cardul si.... acum PIN-ul. PIN-ul zici! Simona, PIN-ul! Pauza. Poti sa juri ca mi-a spalat cineva creierul! Nu am nici cea mai vaga idee. Nu imi mai amintesc nici macar cifrele, asta ca sa nu mai spun de combinatie. Parca era ceva cu 8... nu sigur era 4, sau poate 0. Bineinteles ca in cazul asta nu a functionat nimic... si am blestemat clipa in care am avut incredere in memoria mea si nu am notat acel PIN minunat pe niciunde. Si cum o nenorocire nu vine niciodata singura, cardul meu a fost blocat in bancomat, bineinteles pentru ca eu, in prostia mea, am perseverat si am bagat 3 PIN-uri gresite... iar astazi a fost sambata, maine duminica... asa ca, nu imi ramene decat sa astept ziua de luni. Bravo Simona, in nou sunt mandra de tine! Cert este ca data viitoare imi voi pune reminder pe telefon si pentru ca sa nu uit sa mananc, pentru ca m-am convins: Creierul meu da serioase semne de oboseala!

Niciun comentariu: