Da, zambesc! ;)

Simono nu te mai plange atat! Asta mi-a spus astazi un prieten si nu m-a lasat in pace pana nu i-au jurat, pe toti sfintii, ca nu mai vad doar jumatatea goala a paharului si ca invat si eu sa zambesc, ca nu ma mai consum pentru orisicare si ca nu mai las orice nimic sa imi strice ziua. "Ce-ti lipseste, Simono", mi-a mai spus si ... m-a incuiat pentru ca nu am stiut ce sa ii raspund. In afara de o vila cu piscina si un Ferrari, alaturi de altfel alte cateva biete nimicuri .... nimic. "Ce te-ar face fericita, Simono?" Pentru cinci minute multe lucruri, dar pentru prea mult timp.... Nimic! Ufff! Toate intrebarile astea au fost ca un dus rece... mi-am dat seama ca niciodata nu m-am gandit prea profind atunci cand am spus: "Sunt nervoasa!", "Sunt suparata!" sau "Sunt trista!". Am spus asta... si am crezut-o, fara sa ma gandesc cat de tare cantareste ceea ce a generat starea mea, in comparatie cu celelalte chestii pentru care ar fi trebuit sa fiu fericita! Si de parca toate intrebarile alea nu ar fi fost suficinte... Prietenul, care cica la nevoie se cunoaste :p, m-a mai si sunat, peste cateva ore, sa ma intrebe: "Zambesti Simona? Si nu ma minti ca stiu cum suna vocea ta cand zambesti!" Ei bina atunci am putut sa ii spun "Da!" Si nu am mintit! De atunci zambesc incontinuu... si unul dintre motivele pentru care fac asta este ca am un prieten ca el ;)