luni, 19 mai 2008

actorii unui film prost

cateodata am impresia ca joc intr-un film prost al carui protagonista devin fara voie. Ma uit in jur si nu imi vine sa cred ce mi se intampla. Privesc distant si imi doresc sa nu fie adevarat! Ma intreb cum naiba se face de toate mi se intampla numai mie, si imi place sa cred ca nu ma mai afecteaza. Azi, intr-un moment de respiro, vorbeam cu Ram si ma gandeam cat de tare ar fi sa studiezi reactiile oamenilor de undeva de sus. De multe ori viata bate filmul, asta e clar... Si noi in tot timpul asta ce face: zambim, plangem, ne framantam... De ce daca oricum toate trec!?! De ce nu putem sa le lasam sa treaca pur si simplu de la sine? Pentru ca pur si simplu nu putem... Asta e natura umana. Cred ca daca nu ne-ar afecta toate nimicurile astea am trai mult mai mult si, cu siguranta, mult mai frumos. Poate ca asta este si secretul nemuririi... Cine stie!?! In fond daca ma uit in urma si incerc sa imi amintesc chestiile care mi-au marcat viata imi amintesc, aproape, numai lucrurile minunate care mi s-au intamplat. Nimicurile care mi-au chinuit, la un moment dat, existenta nu mai inseamna nimic si nu mai fac altceva decat, eventual, sa ma amuze. Concluzia o tragi si singur. "Traieste clipa", iti suna cunoscut?

Niciun comentariu: