marți, 10 iunie 2008

in ce tara traim! Vreau sa emigrez...

cateodata imi este scarba ca traiesc in orasul asta, sunt dezgustata de tot ce se intampla in jur, de modul in care se trateaza oamenii intre ei, dupa o ierarhie stabilita dupa regulile junglei. Imi este greata de modul in care inteleg unii sa isi faca treaba uitand ca sunt platiti din bani publici si sfidand orice regula a bunul simt. Multi uita ca inainte de toate suntem oameni si ca un zambet nu costa nimic. Uita ca trebuie sa isi faca meseria si ca nu ii ogliga nimeni sa mearga la munca daca nu le place ceea ce fac. Toti astia din sistemul public afiseaza niste fete sictirite si au impresia ca ei sunt centrul universului. Ei stiu ca daca ai ajuns la ei nu ai unde sa te mai duci, asa ca trebuie sa te conformezi, sa stai in fata unor usi inchise pana cand au ei chef sa te intrebe ce vrei si sa le suporti ifosele cu o fata de umil. Ce fac ei, plimba cate o hartie dintr-un birou in altul si se prefac ocupati. Suntem penibili, numai la noi se poate asa ceva! In dimineata asta am fost pe punctul sa fac o criza de nervi pe holul de la cardiologie in Spitalul Judetean. O madam doctor care se crede probabil Dumnezeu pe pamant a inceput sa urle la mine si sa imi ceara insistent sa ies din incinta pe motiv ca nu are ea loc. Daca cucoana isi imagina pentru o secunda ca eu eram acolo de placere sau pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut se inseala amarnic, asa ca nu aveam de gand sa ii fac placerea de a-i permite sa o faca pe sefa cu mine. Cucoana aia a reusit sa scoata ce era mai rau in mine, asa ca reactia mea a fost pe masura. Daca nu era mama cu mine cu siguranta iesea si mai rau. Nu ma intereseaza ca era nu stiu ce sefa, sefuta sau ce dracu invartea ea pe acolo nimeni nu tipa la mine si cu atat mai putin intr-un astfel de loc. Nesimtirea medicilor nu se opreste insa aici. Unde naiba s-a mai vazut sa tii, intr-o unitate medicala, un bolnav de inima ore intregi in picioare in fata unui cabinet? Va spun eu! Numai in Romania! Medicii de la noi si-au creat impresia gresita ca sunt un fel de zei la care pacientii trebuie sa se inchine. S-au obisnuit sa le vorbeasca de sus, sa fie periati. Bai! Nu se poate asa ceva! Nu e posibil ca eu sa iti vorbesc cu dumneavoastra si tu sa imi spui rastit "tu". Asta este insa cea mai mica dovada de nesimtire. Medicii astia uita ca sunt platiti din banii pacientilor si par sa nu se mai sature de bani de parca ar trai 10 vieti. Toti sunt niste saci fara fund atunci cand vine vorba de spaga si daca ai vreo problema te cheama la cabinetele private, unde oricum se poarta execrabil cu tine, desi mai platesti odata pentru niste servicii medicale infecte. Sunt scarbita! Mesaj pentru medicii si asistentele alea scarbite: ba, daca nu va place ce faceti, apucati- va de altceva, vindeti legume, orice si lasati pe altii sa lucreze cu oamenii.

Un comentariu:

Dan Calin spunea...

total de acord cu tine. eu nu suport astfel de comportamente şi mă iau de ei. le aduc aminte încă o dată că îşi iau salriul din cauza mea şi că suntem oameni şi pe urmă angajaţi sau altceva.