Sim, sunt mandra de tine!

Foarte rar sunt mandra de mine dar, de data asta... SUNT. Nu iti imagina ca am facut mare lucru, dar, am reusit ceva ce imi iese foarte rar: sa pun capat unei situatii care nu imi facea bine deloc. Desi totul statea in mainile mele si totul se rezolva mai simplu decat iti poti imagina, amanam momentul la nesfarsit!!! La ce bun? Nu ma intreba! La ce speram? La nimic! Si totusi... Despre ce vorbeam, despre frica oamenilor de a pune punct si de a spune: de la capat! Cica speranta moara ultima, si de aia prelungim agonia. Ne compalcemintr-o situatie. De aia nici nu ni se mai intampla nimic bun, pentru ca nu renuntam la trecut. Pentru ca nu vedem lucrurile bune din jurul nostru, sperand ca trecutul se reintoarce. Deci sa revenim: Sim, sunt mandra de tine! As minti daca as spune ca acum sunt foarte bine.... Nu sunt, dar voi fi!