"Nota zece la categoria sictir"

Sunt cateva domenii in care excelez! "Nota zece la categoria sictir", asta a fost calificativul pe care l-am primit astazi. Ce sa zic ma onoreaza si pe aceasta cale tin sa le multumesc alor mei parinti, care m-au crescut cu cheia de gat, prietenilor dar mai ales celor care mi-au devenit "profesori" mai cu voie, mai fara voie, in cariera mea de "sictirita". Am ajuns sa fac performanta in mutre acre, in privit de sus si in lehamite. Se poate sa fii altfel in lumea asta in care traim, clar NU. Daca ar fi sa dam importanta la tot si sa punem suflet in toate am ajunge sa avem o medie de varsta de 40 de ani. Merita? Clar NU! M-am gandit eu mai bine: vreau sa traiesc mult, frumos si inconjurata de cine imi convine. Tot azi mi-a zis Oana ceva care m-a onorat. Vorbeam noi despre o intamplare recenta si, in context, iubita mea prietena mi-a spus ceva de genul: "Nu Sim, ca pentru asta trebuie sa fii de piatra si tu mai ai un gram de suflet!" Ce sa zic, m-am simtit ... ciudat! Prietena mea, care ma cunoaste cel mai bine mi-a spus asta... inseamna ca stie ea ceva :). Un gram este totusi ceva. Este mai mult decat nimic, nu? Chiar daca este putin spre deloc, cum ar spune pisi. Spre ce ma indrept? Nu ma intreba! Stiu doar ca oamenii evolueaza in functie de ceea ce li se intampla si daca ma uit un pic in urma si imi dau seama de modul in care am evoluat, ma cam apuca spaima... se pare ca am avut parte numai de "enormitati". Bai in urma cu un an chiar ma puteau impresiona o gramada de lucruri... In urma cu un an simteam cateodata nevoia sa plang, ma revoltam, sufeream... Iar acum? Oooo da! Cum voi fi peste un an?