Ce voi scrie in continuare te va surprinde cu siguranta daca te numeri printre cei care au stat de vorba cu mine, in viata asta, mai mult de 20 de minute. Prin urmatoarele fraze vor demonta jumatate din ceea ce am scris pe aceast blog, in ultimul an si jumatate. Ei bine! De cateva zile simt ca se intampla ceva ciudat cu mine si astazi am spus-o cu voce tare: Simona, priveste inspre viitor! Eh cum suna? Intr-un mare fel!?! Eu aia care nu traiam decat pentru astazi, pentru ceea ce mi se intampla acum... si pentru care ceea ce va fi maine nu conta. Spun asta! Simt asta! Experimentez un sentiment nou.... ciudat! Experimentez sentimentul de siguranta. Am impresia, in premiera, ca pasesc fara sa ezit, pentru ca, cel putin am impresia, stiu incotro ma indrept. Accept, de buna voie si nesilita de nimeni, ca viata sa mi se schimbe radical.... Nu e prima data, numai ca acum totul depinde de mine. E ciudat ca imi fuge pamantul de sub picioare, universul meu cladit pe neincredere se clatina! Imi fac planuri zambind si, de data asta, nu o fac singura! Simt cu o etapa din viata mea se incheie si.... culmea, nu protestez! Privesc senina, de parca acesta ar fi sfarsitul unei perioada lungi de agitatie! Sunt buimacita... in ultimele trei luni mi s-au intamplat atatea. Am trecut peste incercari crunte.... despre care puteam crede ca ma vor dobori. Am supravietuit! Ce nu ma omoara ma face mai puternica si... acum stiu! Dupa orice furtuna apare si soarele.... la inceput timd, apoi mai stralucitor. Apoi ne obisnuim cu el si avem impresia ca a fost acolo, pe cerul vietii noastre, mereu. Totul pana la urmatoarea furtuna! Acum insa nu ma mai sperie... stiu ca va trece aducand ceva bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu