duminică, 19 iulie 2009

de la o extrema la alta

Recunosc! Altruismul nu a fost niciodata o calitate dea mea. Mereu am preferat sa ma gandesc prima data la mine si abia apoi sa imi pese de altii. Au fost perioade in care credeam ca m-am dezumanizat, ca nu ma mai atinge suferinta altora si ajunsesem sa traiesc doar pentru mine si prin mine. Era cel mai probabil modul meu de autoaparare in fata rautatilor din jur. Preferam sa ma tin departe de evenimentele din viata altora poate si dintr-un sentiment din asta tampit de teama... am trait mult crezand ca raul ti-l atragi singur si ca e mult mai sanatos sa nu te implici. Apoi am trecut dintr-o extrema in alta! Am ajuns sa cunosc sentimentul ala de compasiune dusa la extrem... am trait momente in care as fi dat orice imi statea in putinta ca sa ajut... m-am gandit chiar foarte serios sa ma implic in activitati de voluntariat. Am fost la un pas sa zic da! fara sa ma gandesc la consecinte, atunci cand mi s-a oferit sansa sa plec intr-o tara din Africa pentru ca sa ajut! Nu stiam unde ma duc... nu stiam ce voi face acolo ci doar ca ajutorul meu ar putea fi vital. Credeam intr-o cauza nobila si inconstienta ma impingea spre necunoscut. Am renuntat dintr-un motiv tampit pentru unii dar vital pentru mine. Mi-am dat seama ca, in momentul in care voi ajunge intr-o tara din lumea a treia, va trebui sa ma supun regulilor de acolo si sa traiesc asa cum o face toata lumea... Mi-am dat seama ca, in momentul in care as fi cerut un dus sau un prosop curat, cererea mea ar fi parut exagerata asa ca... din nou a intervenit instinctul de conservare si am zis nu! Din nou m-am pus pe mine pe primul loc... si poate ca asta e secretul pentru care, de multe ori in viata, mi-a fost bine! Am trecut si peste perioada simtului civic exagerat si imi place sa cred ca am ajuns la o oarecare maturitate (sper sa nu spun cuvinte mari). Acum stiu ca e frumos sa oferi si ca ceea ce dai din suflet se intoarce cu ceva in plus. Stiu ca un zambet nu poate aduce decat un zambet si ca un cuvant sau o privire poate aduce mai multa bucurie decat un cadou. Acum stiu ca e frumos sa te bucuri pentru reusitele altora si ca atunci cand marchezi tu un succes e minunat sa ai in jur oameni cu care sa imparti reusita.

Un comentariu:

Anne-Mary spunea...

uneori e mai bine sa te pui pe tine pe primul plan si apoi restul, e mai sanatos... dar totushi sa nu uiti si de cei din jurul tau,de cei care ti-au fost mereu aproape