REcunosc ca textul nu imi apartine (sursa: http://liviualexa.ro/2009/10/11/atlas-de-mitocanie-aviatica) dar nu m-am putut abtine sa nu il preiau si sa il impart si cu voi. Asa ca Enjoy!
Un roman suparat strange semnaturi impotriva aplaudatului in avion. (http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/fara_aplauze_la_aterizare_-p69654055.html)
Nu cred ca n-ati patit-o niciodata, mai ales in cursele low-cost. E momentul dinaintea aterizarii cand, la un semn, toate cefele atente sa auda scartaitul cauciucului aplauda ca focile intru, cred ei, rasplatirea pilotului care a reusit sa ii duca cu bine la cele lumesti.
Eu consider petitia incompleta. Pe langa aplaudacii de avion, mai exista si alte specimene ce ar trebui sa fie oprite inca de la momentul achizitiei biletului:
- vacile cu Louis Vouitton din piata, pantaloni roz si cercei mari de aur rasucit -
- grasele parfumate cu sprei si care isi care cu ele jentile cu lucruri ”pretioase”, ca asa au auzit ele ca e bine sa faci - sa le declari ”la cala”, dumnezeii lor de tampite proaste, astea sunt in top treiul meu, mai ales cand imping ca vitele papornitele in lacasurile de depozitare ocupand locul altora.
- moldoveanul cu maiou cu NIKE si cu mohair sub axila. Se recunoaste de la o posta EXACT din momentul in care, retardul dracului, se opreste pe scarile avionului (la mijloc) si isi roaga maimuta, aflata jos, sa ii faca o poza mandra, poza-l-ar Proteveu’ in sicriu pentru stirile de la ora 5
- umoristii cu lanturi de aur si bratari de cauciuc negru (din astia am vazut doar clujeni, dar sunt sigur ca sunt raspanditi): de obicei, intra in avion dupa ce au tras un uischi sau doua beri in restaurant, ca sa isi faca curaj. Ii recunosti dupa glumele cu susta pe care le fac stewardeselor, razand ca bolnavii de schizo de propriile cacaturi, dar tacand imediat ce avionul sa pune in miscare, cuprinsi instantaneu de un acces de frica si de cruci facute cu repeziciune
- cercopiteco-familionul: compus din mama plinuta cu iegari, tata cu borseta si mustata si un copil sau doi, tunsi cu breton si care maraie sincron. De obicei, doamna e nemultumita de locul primit, dar si de faptul ca nu poate sa ii cumpere la copil o cola, vorba aia, ”ce conditii sunt astea?”, de parca pizda lui ma-sa ar fi fatat-o direct la bordul unui jet privat. Cercopitecii insa isi dau in petec abia pe la mijlocul zborului cand pe unul dintre copii il trece pipi, pe al doilea il trece vomatul, pe tata il trec sudorile (nu e genul care sa foloseasca antiperspirante), iar pe mama o trec pandaliile ca el sta ca mutu’ si nu il linisteste macar pe plodul care plange. Si unde mi ti se porneste o cearta monstru, in auzul bunilor colegi de zbor…
- spaniolul cu fitze: iti dai seama ca despre el este vorba pentru ca, desi e imbracat tot cu maiou, ca si moldoveanul cu mohair la subrat, spaniolul cu fitze poarta sandale cu sosete albe cu varfurile jegoase si isi face intrarea in avion inca vorbind la mobil pe spanioleste. e genul cumintel care, imediat dupa decolare, isi trage pe nas ochelarii gucci cu aur si doarme pana la destinatie, sforaind si plescaind multumit.
- vedetadeBucaleobligatasacalatoreascacutaranii - e de obicei vreo senzuala sau digei progecta sau poponeata, in fine, o adevarata vedeta de revista Star care a avut ceva treaba in orasul respectiv (de obicei, un concert de cacat la vreo tristete de bal al bobocilor) si care e atat de oripilata ca trebuie sa calatoreasca cu pulimea incat face ca acest sentiment sa transpara din intreg comportamentul ei: dupa check-in, sta in coltul incaperii, dar indestul de vizibil incat sa o vada cu totii ca e EA, VEDETA. In avion, invariabil, o solicita pe stewardesa exact cand mai sunt jumate din calatori neurcati, rugand-o sa ii aduca un pahar de apa, ”ca e aerul inchis”. In fine, la destinatie, o da de gard rau in momentul in care, la iesire, in loc sa fie asteptata de vreun porshan, vedete e obligata sa ia, tot ca pulimea, un Fly Taxi sau autobuzul spre centru. Deh, valoarea unui artist nu e corect apreciata in tarisoara noastra!
Daca v-am suparat cu ceva si v-ati regasit in randurile de mai sus, va urez un elegant ”hai sictir”.
Daca v-ati amuzat de cele scrise, sa stiti ca eu n-am schitat un zambet in timpul ”creatiei”.
Daca mai aveti in cap si alte specimene, scrieti-mi aici un comentariu si il voi adauga negresit.
Va pupez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu