Vine o vreme pentru toate...

Toate la timpul lor! Asa mi-a spus mama de cand eram mica si plangeam cu naduf ori de cate ori nu obtineam ceea ce imi doream... Am fost mereu ambitioasa dar asta nu este suficient pentru a avea totul... deodata! In viata asta am avut cam tot ce mi-am dorit dar nu in momentul in care am batut din picior ci probabil ca abia atunci cand am meritat sau am stiut sa apreciez ce primesc. Toate trec si vin... si in asta sta frumusetea vietii. Nu credeam ca va veni ziua in care sa dau o seara de club pe cateva ore de liniste pe care sa le petrec in compania unui film bun sau pur si simplu privind prin intuneric in timp ce stau intinsa in pat cu fereastra larg deschisa. A venit ziua in care mi-am dat seama ca banii nu cumpara nimic din ce este cu adevarat important pentru mine, cand am incetat sa mai compar, cand mi-am spus "stop" la ceea ce stiam ca imi face rau. A venit ziua in care am uitat, in care m-am resemnat... ziua in care am incetat sa ma mai tem din cauza a tot felul de nimicuri. Odata cu uitarea vine linistea si, pe cuvant, ca nu exista sentiment mai placut. Sunt oameni pe care ii iubesc desi nu merita... nu au facut nimic pentru asta. Sunt oameni pe care ii iubesc pentru ca ma iubesc. Sunt oameni pe care ii iubesc pentru ca mi-au dovedit de o mie de ori ca ar da orice numai ca sa ma vada fericita. Probabil ca va veni si ziua in care voi invata sa iubesc corect, fara sa provoc suferitnta, fara sa fiu egoista, fara sa uit sa arat asta! Aia va fi ziua in care procesul meu de maturizare va lua sfarsit!