Am aflat ca nu traiesc degeaba!

azi orbecaiam pe internet, cum rar imi permite timpul sa o fac, si mi-au picat ochii pe un termen care, in prima faza, m-a facut sa rad: blogger sau, mai complex, comunitatea bloggerilor. Asa am aflat si eu ca nu traiesc degeaba pe lumea asta, ca nu sunt de capul mei si ca fac parte, cu sau fara voia mea, dintr-o comunitate virtuala. Fac si eu parte dintre cei cateva mii de oameni din lumea asta care au simtit nevoia sa isi rezerve un coltisor virtual pe care sa debiteze lucruri mai mult sau mai putin interesante. Sunt si eu unul dintre miile de minti (i)luminate care cred (mai bine spus spera) ca au ceva de spus in lumea asta.... fac parte dintre cei putin egoisti care nu isi tin parerile doar pentru ei. Fac si eu, Simona Popa, parte din comunitatea celor care, cateodata, isi deschid sufletul in fata unor necunoscuti. Pot spune ca blogul asta este ca o casa deschisa tuturor celor care au nervi si chef sa o viziteze. Nici nu imi mai amintesc ce si de ce am scris prima data pe blogul asta, stiu doar ca a trecut mult timp de atunci. A trecum mai bine de un an... sa tot fie un an si jumatate, in care am scris de toate aici. A trecut timpul iar parerile si remarcile nu au intarziat sa apara. Este destul de surprinzator ca majoritatea celor care mi-au spus ceva despre blog.... a fost de bine! Va multumesc oricum ar fi.... pentru mine faptul ca citeste cineva ceea ce scriu aici e mare lucru. Sunt si eu un blogger si asta e tot ce conteaza....