joi, 16 aprilie 2009

tradare, dezamagire.... dispret!


cat dor nicurile!?! cum sfasie incertitudinea! Cum goleste sufletul tradarea? La fel cum dezamagirea iti taie respiratia. Sunt niste sentimente atat de puternice pe care le traiesc la intensitate maxima... Toate lucrurile astea reusesc sa scoata ce e mai rau din mine... reusesc sa ma faca sa reactionez irational, cum nu as face-o in alta ipostaza. Dezamagirea se plateste doar cu rautatea, tradarea, doar cu tradare... niciun rau nu ramane nerasplatit. Nu sunt eu aia care sa intoarca si celalalt obraz... am lipsit la lectia asta de umanitate. Cateodata imi zic ca sunt un om rau.. si poate ca asa este. Chiar si asa, sunt sigura, ca nu i-am intrecut pe multi. Stii ce e mai groaznic? sa fii un om rau dar sa iti ascunzi foarte bine "calitatile". Eu nu am o fata prea prietenoasa... asa ca stii de la ce sa te astepti in momentul in care ai comis-o, dar ce te faci cu cei care isi tin gherele bine ascunse in manusi de catifea? Doamne cat urasc prefacatoria.... cat urasc sa recunosc ca ma mai insel cateodata....

Niciun comentariu: