Urasc sa vad in jurul meu oameni tristi... urasc sa vad oameni care sufera, care isi pierd pofta de viata. daca nepasarea este contagioasa, eu sunt imuna. Ma afecteza toate nimicurile care li se intampla celor dragi... si mor de draci cand nu pot face nimic sa ii ajut. partea cea mai proasta este ca in ultimul timp s-au tot intamplat. Am vorbit cu o multime de oameni tristi.... si am trait, la intensitate, maxima fiecare suparare, fiecare problema, fiecare neajuns. Stiu ca suna aiurea dar de multe ori ceea ce mi se intampla mie ma consuma mai putin.... eu merg pe principiul ca sunt norocoasa, ca cineva sus ma iubeste si nu ma paraseste la nevoie sau ca sunt puternica... asa ca pot trece si peste asta. Daca sunt implicata doar eu... e perfect! Tin pentru mine si ... parca nu doare asa! Sunt intoxicata cu optimism, si asta greu se poate schimba. Ma gandesc ca am trecut eu prin altele mai groaznice, pentru ca sa ma las dobarata dintr-atat.
Nu am invatat insa cum pot face transfuzii cu optimism? Daca voi invata si reteta asta... viata mea si a celor dragi mie va fi, cu siguranta, mult mai frumoasa. Cum sa conving eu oamenii ca atunci cand gandesc pozitiv... tot universul conlucreza pentru ca problemele lor sa se rezolve mai usor. Un gand pesimist nu poate atrage decat un dezastru... De multe ori rezolvarea e chiar in fata ta, dar nu o poti vedea din cauza gandurilor negre care iti intuneca ratiunea. Rabdarea e o alta virtuite cu care, recunosc, nici eu nu sunt prea buna prietena. Cu toate astea stiu ca nu voi primit ceva atunci cand vreau eu... ci atunci cand voi avea cu adevarat nevoie! Vietile noastre sunt coordonate dupa principii atat de simple dar pe care noi, murim, si nu ajungem sa le intelegem.
Limitele noastre sunt, de multe ori, atat de departe incat nu ajungem niciodata sa le cunoastem. De cate ori spunem ca nu mai putem... ca am ajuns la capat, dar cu putina voita ne ridicam si mai mergem inca pe atat! Corpul uman stie sa isi face rezerve de energie, la care apeleaza doar in situatii extreme.... Asa reusim noi sa ne uimim... sa sfidam regulile si sa ne dapasim propriile limite. Decat sa facem asta... preferam sa ne plafonam! De aici apar esecurile, ratarile, frustrarile....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu