un om intre oameni

Sunt doar un om! Gresesc, zambesc, ma supar, ma revolt, sunt rea, plang, imi e mila, iubesc, urasc, uit sa iubesc, ma alint... Sunt doar un om, asta incerc sa explic de fiecare data cand o dau in bara. Nu sunt perfecta si nici nu as avea cum sa fiu! Pentru unii sunt un prieten devotat, pentru altii un om care i-a ajutat la un moment dat, pe cei mai multi sunt o necunoscuta, o persoana pe care o vad intamplator prin oras, in mall, la o terasa sau in club si despre care nu stiu nici macar cum o cheama. Pentru parintii mei sunt lumina ochilor mei, pentru sora-mea sunt cea in care isi regaseste mofturile cateodata si cea cu care a trebuit sa imparta totul de cand se stie. Pentru prietenele mele sunt Simona cea vesela, veninoasa cateodata, cea pe care o suna cand se bucura sau cand sunt triste, cea careia ii impartasesc dezamagirile si frustrarile, cea pe care se supara si alaturi de care au o multime de amintiri extrem de frumoase. Pentru fostii mei profesori am fost un elev ambitios, cu note bunicele in timp ce pentru sefii mei sunt un om pe care se pot baza. Pentru fostii mei iubiti sunt "o tipa ok" care nu a reusit sa ii inteleaga, pe care nu au stiut cum sa o iubeasca pana la capat sau care i-a dezamagit crunt. Sunt cea pe care o mai suna din cand in cand pentru ca sa o intrebe de santate sau daca nu are vreo prietena dragutza disponibila (sper ca te simti :p). Pentru majoritatea rudelor mele sunt "tot aia mica" de care se mira cat a crescut de cate ori au ocazia sa o vada (destul de rar). Pentru unii nu sunt nimeni, pentru altii totul... Pentru cei care vor veni in viata mea, am sansa sa devin o persoana speciala, sau cine stie. Viata e imprevizibila iar oamenii sunt diferiti! Tot ce am scris aici este o lectie prin care incerc sa conving ca lumea nu se opreste pentru nimeni si ca nimeni nu este de neinlocuit. Suntem oameni intr-o lume in care avem toti loc, cu calitatile si defectele noastre. E clar ca nu ai cum sa fii iubit de toata lumea dar sincer nici nu imi doresc asta.