sâmbătă, 22 martie 2008

asta simt... se vede!?!

Toate la timpul lor! Dar ce te faci daca nu ai rabdare sa se intample de la sine? Poti forta cumva lucrurile, sau asta nu tine de noi!!! Daca nu e sa fie nu este, indiferent de ce am face noi? De ce avem parte numai de ceea ce ne asteptam mai putin? Ii place cuiva acolo sus sa ne surprinda, sa ne vada reactiile tampite, sa ne citeasca uimirea pe fata? Si de ce, ceea ce ne doream cu ardoare ieri, astazi poate sa nu ne mai intereseze? De ce? De ce? De ce? Asta este si in mintea ta, nu? Nu iti poti explica cum de iti spun asta? Simplu! Asta simt! Cum e posibil sa nu imi fie dor de tine? Uite ca nu imi este! Cum e posibil sa nu iti raspund la telefon? Simplu... nu am chef sa te aud! In conditiile astea iti imaginezi ca am si mai putin chef sa te vad... De odata nu mi se mai pare ca esti interesant! Trebuie sa existe o explicatie spui? Uite ca nu exista! Te uiti uimit la mine cand iti dau raspunsuri scurte la intrebari care, acum, nu mai fac altceva decat sa ma amuze. Stii ce? Daca ma gandesc mai bine, tu nu faci altceva decat sa ma amuzi! Poate ca sunt rea, dar nici nu as avea cum sa fiu altfel. Sunt malefica cateodata, sunt groaznica! Ma gandesc ca am o gandire bolnava, dar nu am de gand sa fac nimic sa schimb asta. Daca intr-o zi s-ar inventa un dispozitiv care sa citeasca gandurile ar fi.... habar nu am cum ar fi! Groaznic pentru unii, minunat pentru altii. Daca s-a inventat sistemul pe care sa il montezi pe masina iubitului si sa vezi, in fiecare moment, unde este, crezi ca mai e mult pana sa ajungem sa ne citim gandurile? Probabil ca mai este doar un pas... Oricum pentru mine nu ar fi asa o mare tragedie pentru ca pe fata mea se cam vede ce gandesc. Nu pot sa ma prefac! Daca ceea ce vad nu imi place, sigur iti vei da seama. Sigur vei vedea in privirea mea dezgust, compasiune sau revolta. Daca ceva mi se pare interesant, sigur va aparea in privirea mea acea sclipire, sigur pe fata mea va aparea si un zambest. Cat despre indiferenta... asta se vede de la o posta. Am prostul obicei de a analiza oamenii, de ai studia in amanunt si de multe ori recunosc ca vad, in special, partile proaste. Le vad defectele, vad poate ceea ce oamenii din jur nu vad. Daca cineva imi pica din dizgratii, rar mi se poate schimba perceptia. Nu sunt critica cu cei de pe strada, sunt critica cu cei care se aciueaza pe langa oamenii dragi mie. In plus, am prostul obicei de a-i judeca pe oameni in functie de persoanele de care se inconjoara. Daca esti baiat si ai o prietena praf, pentru mine, esti si tu la fel! Daca esti fata si ai un prieten "de la tara", vei fi bagat automat in aceeasi oala.

Niciun comentariu: