fara happy end....

reprosuri... reprosuri si, iar reprosuri! De ce isi reproseaza oamenii favoruri, gesturi, vorbe sau fapte din trecut? De ce trebuie sa iti aduci aminte ce a facut prietenul tau sau iubita in urma cu un secol si sa ii scoti ochii de fiecare data cand te supara cu ceva? Pana cand? La infinit.... Doamne cat ma enerveaza sa nu mi se spuna, in fata, in momentul ala, ceea ce deranjeaza si sa mi se aminteasca de cum am actionat intr-o anumita situatie dupa o luna, doua... un an! Bai daca nu imi spui ce te-a deranjat nu voi sti niciodata, degeaba te superi, degeaba iti dai ochii peste cap, daca nu imi spui de ce, nu rezolvi nimic. Daca imi reprosezi ca imi aduc aminte de tine numai cand vreau ceva, de ce ma mai ajuti? E drept ca sunt campioana la copilarii... vezi episodul "si parfumul de la ma-sa", dar asta nu inseamna ca toate tempeniile le fac constient, actionez sub influenata impulsului de moment ... Fac lucruri groaznice fara sa realizez ca deranjez sau ca se pot interpreta. Am auzit, astazi, din gura unui tip, pe care il credeam cu un coeficient de inteligenta peste medie, o afirmatie care m-a lasat cu gura cascata. Imi povestea ca iubita lui nu apreciaza ca, citez, el a imbracat-o si a scos-o in lume. Ea a uitat si acum l-a parasit... De ce o fi facut asta? Ce astepta in schimb? De ce a mai ajutat-o daca acum ii reproseaza... si mai grav, nu in mod direct ci prin intermediari. Pot sa jur ca nu am fost singura care am aflat acest "mic" amanunt. Urat ma.... urat!!! Nu se face asta! De parca nu ar fi suficient respectivul imi mai dezvaluia foarte contrariat ca el tot timpul s-a purtat exemplar cu ea, ca nu i-a vorbit urat, ca nu a lovit-o desi, citez, "poate ca ar fi meritat"... OMG!! Te porti frumos cu un om pe care pretinzi ca il iubesti pentru ca asa e firesc... nu pentru ca astepti ceva in schimb sau ca vrei recunostiinta. Si mai groaznic mi se pare ca dupa ce doi oameni se despart, ex-ul devine brusc "bou" respectiv "tarfa". Ba dar pana acum ce ai facut... nu l-ai vazut ca era asa? E penibil, pe bune... La urma, urmei vorbesti despre un om langa care ai petrecut o perioada din viata ta, caruia i-ai daruit multe (nu neaparat ceva material) si pe care l-ai iubit.... Asta e viata... nu este un film, de multe ori povestile se termina prost! happy end-urile sunt pentru filmele siropoase!