duminică, 2 martie 2008

ultimul sa stinga lumina

Mai exista clubul tinerilor care cred ca pot schimba lumea? Eu una am dezertat de mult! Mai este cineva care sa creada ca printr-un zambet poti face ca oamenii din jurul tau sa fie mai buni? Nu cred! Dar de clubul celor care sunt convinsi ca maine va fi mai bine sau de clubul celor care cred ca lumea asta doar prin iubire va scapa, ce se mai aude? Toate aceste cluburi sunt pe cale de disparitie. Am si eu o rugaminte: ultimul sa stinga lumina, din respect pentru mediu, sa conservam resursele :))! Incotro ne indreptam... spre nicaieri! In ce luma traim? Intr-o lume in care dreptatea este ultima preocupare. Intr-o lume in care economia subterana este infloritoare si intr-un oras care nu mai poate respira de atatea masini de fitze, care costa zeci de mii de euro - ca sa nu spun sute. Vrei sa iti mai spun ceva? Bine... suntem martorii unor vremuri nebune, dar nebune de tot in care toata lumea se grabeste sa obtina cat mai mult pentru el. Mai avem noi timp sa ne gandim la cel de langa noi? Nu cred! Mai avem timp sa ne gandim cum va afecta ceea ce facem noi acum viitorul? In niciun caz si, la urma urmei, oricum peste 100 de ani noi nu vom mai fi iar cei care vin dupa noi nu au decat sa se descurce. Noi cum ne-am descurcat cu tot cu greselile stramosilor nostrii ca vorba aia puteam acum sa traim intr-o Austrie, Italie sau Germanie mai mica de la malul Marii Negre. Nu a fost sa fie... atunci? Bai suntem un popor de pesimisti, de tristi si de obositi. La propriu! Te-ai uitat in ultimul timp in jurul tau? Ai vazut de ce oameni tristi esti inconjurat? A fost o zi in care sa nu auzi ca cel putin unul dintre cunoscuti se plange de ceva? Nu!!! Iti mai amintesti de cand nu ai mai avut cel putin trei zile, ca sa nu zic o saptamana, in care sa nu iti face probleme pentru ceva, in care sa nu te enervezi sau in care sa nu fii dezamagit? Bineinteles ca nu... Si atunci? Incontro ne indreptam? Este scurta viata asta si, din pacate, nu prea mai aveam loc in ea si pentru lururile frumoase... gesturile alea mici, momentele alea speciale! Nu ma refer aici la siroposeniile alea duse la extrem ci, de exeplu, la o ora pe care sa o petreci intr-un loc de care iti era dor :) Nu-i asa ca pentru asta chiar merita sa traiesti ;)

Niciun comentariu: