De la extaz... la dezamagire!

una cald, una rece! Asa se poate caracteriza cel mai bine viata mea. Cum e frate sa primeste intr-un singur minut doua vesti: un care sa te faca sa zbori si, alta, care sa te ingroape in ganduri negre. E clar ca fericirea deplina nu exista! Probabil ca nici nu am fi capabili sa o ducem... sau pur si simplu nu am sti sa o apreciem. Si imi mai este clar ceva: ceea ce ieri mi se parea imposibil de realizat, astazi poate sa nu mi se mai pare mare lucru. La fel de adevarat este ca ceea ce ieri credeam ca m-ar face cea mai fericita din lume, astazi ma poate face sa plang. Oamenii sunt al naibii de imprevizibili si toate "socurile" astea nu fac decat sa ma dezumanizeze... Zambesc tot mai rar, sunt tot mai pasiva fata de ceea ce se intampla in jurul meu. De ce? Poate ca nu vreau sa fiu asa... dar ce pot face. Desi nu imi place sa spun: sunt multe lucruri mai puternice decat mine! Daca ceva nu te doboara, te face mai puternic... crezi? Inveti din greseli? Zambeste, maine poate fi mai rau... Toate astea nu sunt decat niste vorbe, de care te poti agata la un moment dat... dar, ce faci dupa aceea? O iei de la inceput... Te intorci in mijlocul acelorasi oameni... ce poti face, daca altii nu sunt? Zambesti din nou... si spui ca ai trecut peste... Pana cand? Pana data viitoare! Ce simplu ar fi daca toti oamenii ar fi sinceri... daca ar spune clar de la inceput ce vor de la mine. Cat de tare as aprecia asta... Ce simplu ar fi daca nu ne-am mai ascunde dupa scuze penibile, daca am vorbi deschis... din pacate sunt prea mica ca sa schimb lumea! Pot sa iert multe, pot sa inteleg multe... sunt una dintre cele mai tolerante persoane din lume... sunt sincera si am pretentia sa fie si ceilalti la fel... Cer prea mult!?! se pare ca da....